1,609 matches
-
este vorba în atitudinile pure, de extremă, decât despre ideologie? Un simplu exercițiu de atenție ne demonstrează acest lucru de exemplu: dacă se urmărește discursul public al adepților ideologiei clădită pe neomonetarism, când proclamă cu înverșunare (și uneori seducător) că vinovată nu este teoria, ci sistemul societal care a refuzat să se conformeze preceptului lor favorit. Cauza dezastrului nu ar fi aceea că ei au insistat pentru tot mai multă piață, ci că sistemul are un deficit cronic de piață. Dar
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
că nu operează cu adevăruri în elaborarea enunțurilor. Pe fondul sensibilității datorate pierderilor de confort prin recurența crizelor, cea actuală fiind resimțită aproape de toată lumea, această observație critică intră în uz pe calea cu formalități instantanee de asimilare (omologare) a găsirii vinovatului, care, se știe, trebuie sacrificat pentru a se restabili situația. Desigur, identificarea vinei nu este o operație intelectuală prea laborioasă, în sensul de argumentare și contraargumentare a soluției găsite, căci funcționează logica argumentului cauzal, conform căreia dacă ceva nu este
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
semnul egalității între cei doi; acestora li se dă același credit a priori, comițându-se o nedreptate morală absolută. Ele obligă victimele să demonstreze că sunt într-adevăr victime și că au fost păgubite cu adevărat. În ce-l privește, vinovatul dispune de toate mijloacele, cele mai bune, dar și cele mai rele, pentru a ieși din încurcătură: mărturii false, minciuni, mitomanie, neadevăruri, tăgăduieli, deformări ale adevărului, fabulații. În fața tupeului mincinosului, individul de bună-credință e pierdut: dacă vinovăția nu a fost
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
prin această evitare. Zeii? Moartea? Frica? Boala? Suferința? Angoasa? Tot atâtea variațiuni pe tema unei negativități care trebuie nimicită. Locul acestor afecțiuni nefaste? Trupul. Prilejul de mântuire? Trupul. Măsura suferinței? Trupul. Cea a plăcerii? Trupul. Călăul și victima, mântuitorul și vinovatul? Trupul. El și nimic altceva - un trup redus la componentele lui atomice. 11 O prudență utilitaristă și pragmatică. În perspectiva terapeutică ce-i este proprie, ca filosof-medic, Epicur - și, în această privință, propun să urmăm teza lui Jean-Marie Guyau - inventează
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
familiale despre care părinții mei descoperiseră, cu ani mai târziu, că fuseseră „infiltrate”, că printre prietenii apropiați fusese strecurat un informator. Cine anume? Încep bănuielile. Cum să le reziști, cum să nu te lași prins în capcană și să identifici vinovatul pe baza unor presupuneri, poate înșelătoare? Și cum să uiți acea spaimă a supravegherii de care era cuprinsă brusc mama când, pe o plajă normandă, îmi povestea în șoaptă, cu o voce pe care spargerea valurilor la țărm o făcea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
imediată, care la prima vedere ne scapă: există regimuri, comuniste sau fasciste, a căror lozincă - „Supravegheați totul!” - permite, în ciuda ridicolului de care se acoperă uneori, ca informația, rezultat al supravegherii, să fie folosită la nevoie, adică pentru condamnarea arbitrară a vinovatului desemnat dinainte. La așa ceva servesc informatorii infiltrați peste tot și arhivele care furnizează încontinuu un inepuizabil material ce va sta la baza atâtor și atâtor acuzații de trădare. Havel sesizează ridicolul activității scriptice cotidiene, dar nu semnalează amenințarea permanentă pe
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
și disidenților în anii ’70 și ’80. Arestarea și asasinarea celor mai curajoși oponenți - omorârea inginerului Gheorghe Ursu, condamnarea la moarte a diplomatului Mircea Răceanu, arestat și judecat în 1989; condamnarea la moarte a persoanelor pe care regimul le considera vinovate de trădare; (15) distrugerea patrimoniului istoric și cultural prin demolările din anii 1980, inspirate de grandomania lui Ceaușescu și de obsesia lichidării marilor repere culturale și istorice. Constrângerea unei părți a populației României de a-și părăsi locuințele în numele politicii
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
avem voie să compromitem aceste instituții. Ele n-au voie să fie discreditate prin faptul că ne apropiem de ele cu deprinderile și mentalitățile trecutului nostru recent. Eu însumi am criticat adeseori imperfecțiunile sistemului nostru politic, ineficiența anumitor instituții. Dar vinovate nu sunt instituțiile statului de drept, ci modul în care noi le facem să funcționeze, modul în care mulți înțeleg să le utilizeze pentru realizarea propriilor interese. Sunt mulți, de asemenea, cei care, răzbiți de greutățile de astăzi, par să
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
cu statul modern, țăranul nostru e foarte anarhic și rebarbativ” (Papadima, 1936/1985, p. 130); el percepe legile ca o constrângere a libertăților naturale. În aspirația sa spre armonie universală, deci și socială, românul înțelege dreptatea nu ca pedepsire a vinovatului, ci ca o consolare a celui păgubit, nu ca aplicare a unei pedepse, ci ca „arătare cu degetul a vinovatului”, certare a lui, aducere a lui în fața mulțimii sau ca lăsare „în plata domnului”, „să-l judece Dumnezeu”. Dreptatea se
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
constrângere a libertăților naturale. În aspirația sa spre armonie universală, deci și socială, românul înțelege dreptatea nu ca pedepsire a vinovatului, ci ca o consolare a celui păgubit, nu ca aplicare a unei pedepse, ci ca „arătare cu degetul a vinovatului”, certare a lui, aducere a lui în fața mulțimii sau ca lăsare „în plata domnului”, „să-l judece Dumnezeu”. Dreptatea se reduce în cele din urmă la o chestiune de bunăvoință a celui care o împarte și se poate cumpăra cu
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
răsufla ușor; rătăci; recupera; recuperat; relaxare; repede; returna; a returna; reuni; reuși; reușită; revăzut; rezolva; serviciu; scoică; scop; sensul vieții; soluția; speranța; speranțe; succes; surprins; susținere; tema; timp; traistă; a trebui; uită; ura; urca; a urmări; ușă; a văzut; vede; vinovatul; vîrcolac; vocație; zări; zîmbet (1); 746/248/67/181/0 gheață: rece (304); frig (96); apă (70); iarnă (44); tare (14); zăpadă (14); patinoar (10); subțire (10); înghețată (9); patine (8); cub (7); patinaj (7); spartă (7); whisky (6); ger
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
a socoti; spaimă; spune; striga; strigăte; strîmb; subiectiv; supărări; superioritate; surpriză; ști; fără a ști; fără să știi; ta; tachinare; tăcea; teamă; tipologie; nu trebuie; nu trebuie să judeci; tribunalul; trist; nu tu; țuică; umili; ură; vedea; viața; viață; vinovăție; vinovatul; vorbește aiurea; vorbi; a vorbi fără știre; vorbii; zău (1); 758/313/90/223/0 jumătate: întreg (72); pereche (55); parte (30); iubire (28); o parte (24); inimă (23); măr (21); sfert (21); puțin (20); iubit (19); incomplet (17); mijloc
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
infracțiuni cu caracter economic. Evaziunea fiscală este rezultanta logică a defectelor și inadvertențelor unei legislații imperfecte și rău asimilate, a metodelor și modalităților defectuoase de aplicare, precum și a neprevederii și nepriceperii legiuitorului, a cărui fiscalitate excesivă este tot așa de vinovată ca și cei care provoacă această evaziune 96. Sustragerea de la impunere poate fi în funcție de modul în care se realizează: sustragere realizată la adăpostul legii; sustragere realizată cu încălcarea legii (ilicită sau frauduloasă). Sustragerea de la impunere realizată la adăpostul legii este
Finanțe publice by Florin Franț () [Corola-publishinghouse/Science/194_a_137]
-
a serviciilor publice și de construcție a infrastructurii publice. În cazul responsabilității comune, situația este mai dificilă, deoarece sunt mai multe entități/actori care partajează responsabilitatea unei decizii, iar dacă finalitatea nu este cea dorită, este destul de dificil de „identificat vinovatul”. Dacă toată lumea este responsabilă, atunci nu este nimeni responsabil, iar dacă partenerii vor dori să-și împartă succesul, nu același lucru se poate spune și în cazul unui eșec (Lenihan, Godfrey, Valeri, Williams, 2003). 2.5. Structura responsabilității partajate Responsabilitatea
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
a făcut o scenă teribilă și a doua zi a părăsit-o fără drept de apel. Vă dați seama că înainte de asta a inaugurat și noul bust, măgarul. Și ea, săraca, i se dăruise cu gândul la împăcare... Cât despre vinovatul principal, vânzătorul din piață, a scăpat fără pedeapsă, la fel ca în cazul meu. Îl durea gura s-o întrebe ce face cu un buchet de canari? Tot la piață* puteți întâlni vânzători de produse industriale - metalice, din mase plastice
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
bine organizat... Nici un tribunal din lume nu-i poate condamna. Cît despre tribunalul personal, nici nu poate fi vorba... Costache: Nu-i chiar așa..., numai că tribunalul ăsta personal a ajuns o ruină prin care rătăcesc, mînă-n mînă, judecătorul și vinovatul..., urîndu-se, iertîndu-se, iubindu-se..., incapabili să dea vreo sentință. Octav: (după o pauză în care Octav pare să admită explicația) Tata, apropo de complicitate, iartă-mă că te întreb... ai fost securist? Costache: (după o lungă pauză; deloc surprins, liniștit
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
un public care este dezvăluit, un public spre care luminile s-au îndreptat în afara spațiului de joc. Senzația este certă: regimul politic devine aproape un pretext pentru că în fiecare se naște o căutare. Este vorba, inițial, de o căutare a "vinovatului", apoi, cu un demers asemănător ca scop celui artistic, e o căutare a adevărului pentru ca la sfîrșit să te descoperi iar a descoperi poartă acum sensul de a se dezgoli. Fugit irreparabile tempus? Nicidecum. Trecutul există întotdeauna în noi, persistent
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
staliniste. În ciclul "Muzeul cu antichități", comentează liric și satiric umilința, ipocrizia, impostura, patima. Un anume senzualism aprinde carnea versurilor Ninei Cassian, revărsându-se asupra trăirilor sau asupra naturii exprimate în plăcerile directe: "Călugărița ploii mătăniile-și bate/ Pe urma vinovatei, să facă în veci uitat/ Nepăsătorul hohot al verii deșănțate/ Culoarea ei de ruguri, străvechiul ei păcat." Descoperim în versurile poetei un sentiment al belșugului și al bucuriei, un sentiment de plenitudine. Chiar atunci când luciditatea începe să-i cenzureze exploziile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
CARTOFI PRĂJIȚI LA ORICE Arnold Wesker Studioul Casandra 175 1972 PROCURORUL Gh. Djagarov Teatrul de Stat Târgu-Mureș 179 1972 O PASĂRE DINTR-O ALTĂ ZI -D.R. Popescu Teatrul Național Cluj-Napoca 183 D.R. POPESCU: Fața nevăzută a lunii 1873 1972 VINOVATUL Ion Băieșu, Teatrul Nottara 187 1973 MEȘTERUL MANOLE Lucian Blaga Teatrul Național Cluj-Napoca 190 1973 UNCHIUL VANEA A.P. Cehov Teatrul Național Cluj-Napoca 195 1974 NĂPASTA Ion Luca Caragiale, Teatrul Giulești 203 1975 PASĂREA SHAKESPEARE -D.R. Popescu Teatrul Giulești 212
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Filme UNU 245 1982 NĂPASTA, Casa de Filme PATRU 257 1984 RICHARD AL III-LEA W. Shakespeare Milwaukee, Statele Unite 264 1986 Punct... și de la capăt, Casa de Filme PATRU 270 1988 TREI SURORI A.P. Cehov Teatru Național Timișoara 274 1991 VINOVATUL, Studioul de Creație Solaris Film 281 1994 STEAUA FĂRĂ NUME Mihail Sebastian Teatrul Național București 285 1997 PESCĂRUȘUL A.P. Cehov Teatrul Dramatic "Metamorfoze" Constanța 288 2000 REVOLUȚIA OARBĂ L. M. Arcade Teatrul Național "Mihai Eminescu" Timișoara 293 2006 LIVADA DE
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Dragoste și îndrăgostiți (după Shakespeare), Richard II, Woyzeck, D-ale carnavalului, Unchiul Vanea, Richard III, O noapte furtunoasă (în străinătate SUA, Germania, Suedia, Islanda, Rusia). Ca regizor de film, a semnat peliculele Înghițitorul de săbii, Năpasta, Punct... și de la capăt, Vinovatul, Luna Verde, Ana. De asemenea, a participat la Congresul Mondial al Directorilor Școlilor de Teatru din Peru; a mai beneficiat de călătorii de documentare teatrală și cinematografică la Londra și New York; a ținut un Curs Shakespeare la Malmö, Suedia; lucrează
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Caragiale În vreme de război), Înghițitorul de săbii (1981, pe un scenariu bazat pe proze de Alexandru Sahia și Gheorghe Brăescu), Năpasta (1985, după piesa aceluiași "junimist"), Punct și de la capăt (1986, scenariu scris împreună cu Radu F. Alexandru, subiect contemporan), Vinovatul (1991, după o piesă de Ion Băieșu, montată de Alexa Visarion către finele studenției, scenarizată acum de către dramaturg), Luna verde (2010, scris de regizor) și Ana (2014, tot pe un scenariu propriu). Primele filme ale lui Alexa Visarion erau "teatrale
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
simbolico-mitic al narațiunilor, ceea ce, în varii combinații dramatice și tragice, dă o poeticitate grea, tensionată, aspră. Va reveni tîrziu la mit în Ana, după ce mai întîi, la scurt timp de la prăbușirea sistemului comunist, explorase ororile morale ale vechiului regim în Vinovatul (1991), pentru ca, după o pauză de aproape două decenii, să propună și Luna verde replică tăioasă adresată modei "noului val" cinematografic autohton afirmat între timp, pe al cărui teritoriu tematic și tipologic intra cu doze mari de subtilitate. Greu de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
prezență și absență, privirea sa fixă trece prin oameni, în căutarea unui "dincolo" obsesiv, cumplit, doar de el cunoscut. La aflarea adevăratului vinovat, are o izbucnire explozivă, când revine, parcă, în lumea reală, vrând să pedepsească după faptă. Deși liber, vinovatul Dragomir interpretat de Corneliu Dumitraș se simte permanent încolțit, vrând să evadeze din propria casă. Libertatea sa este un chin neîntrerupt. Înainte de a-i da lovitura finală, Anca l-a distrus psihic. E înnebunit de neliniști și insomnii, de ura
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mijloace de limbaj de o austeritate extremă. Dacă mă gândesc retrospectiv la spectacolele mari ale lui Alexa Visarion, Unchiul Vanea, Woyzeck, O noapte furtunoasă, Năpasta, Meșterul Manole, O pasăre dintr-o altă zi, Procurorul, Pasărea Shakespeare, Echipa de zgomote sau Vinovatul, nu am nicio îndoială că ele au anticipat tendințe și formule de spectacol (teatrul de dezbatere, teatrul politic, experimentarea unor surse inedite de teatralitate etc.) care ni se "livrează" astăzi de mulți cu pretenții de noutate, dar cu efecte artistice
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]