1,439 matches
-
și n-o vede, nici el, pe DOAMNA CU VIOLONCELUL; lingându-și degetele.): Bună. (Pauză. DOAMNA CU VIOLONCELUL alunecă de la unul la altul, dar treptat întrebarea ei obsedantă și neauzită se va orienta spre sală.) DOAMNA CU VIOLONCELUL: Dar cu violoncelul ce facem? BĂTRÎNUL CU BASTON (Către BĂRBATUL CU ZIARUL.): Huh, acu’ chiar că parc-aș ațipi puțin... BĂRBATUL CU ZIARUL: Ațipiți, ațipiți... Vă scutur eu dacă e cazu’... (Pauză. DOAMNA CU VIOLONCELUL traversează sala de așteptare spre BĂRBATUL CU BASTON
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
orienta spre sală.) DOAMNA CU VIOLONCELUL: Dar cu violoncelul ce facem? BĂTRÎNUL CU BASTON (Către BĂRBATUL CU ZIARUL.): Huh, acu’ chiar că parc-aș ațipi puțin... BĂRBATUL CU ZIARUL: Ațipiți, ațipiți... Vă scutur eu dacă e cazu’... (Pauză. DOAMNA CU VIOLONCELUL traversează sala de așteptare spre BĂRBATUL CU BASTON.) DOAMNA CU VIOLONCELUL: Dar cu violoncelul ce facem? (Pauză.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Visător.): Și când te gândești cât ne-a chinuit... BĂRBATUL CU ZIARUL (Care simte că-l trage un curent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
BĂTRÎNUL CU BASTON (Către BĂRBATUL CU ZIARUL.): Huh, acu’ chiar că parc-aș ațipi puțin... BĂRBATUL CU ZIARUL: Ațipiți, ațipiți... Vă scutur eu dacă e cazu’... (Pauză. DOAMNA CU VIOLONCELUL traversează sala de așteptare spre BĂRBATUL CU BASTON.) DOAMNA CU VIOLONCELUL: Dar cu violoncelul ce facem? (Pauză.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Visător.): Și când te gândești cât ne-a chinuit... BĂRBATUL CU ZIARUL (Care simte că-l trage un curent de aer rece la picioare.): Eu am spus de la-nceput... (Se duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Către BĂRBATUL CU ZIARUL.): Huh, acu’ chiar că parc-aș ațipi puțin... BĂRBATUL CU ZIARUL: Ațipiți, ațipiți... Vă scutur eu dacă e cazu’... (Pauză. DOAMNA CU VIOLONCELUL traversează sala de așteptare spre BĂRBATUL CU BASTON.) DOAMNA CU VIOLONCELUL: Dar cu violoncelul ce facem? (Pauză.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Visător.): Și când te gândești cât ne-a chinuit... BĂRBATUL CU ZIARUL (Care simte că-l trage un curent de aer rece la picioare.): Eu am spus de la-nceput... (Se duce și încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
spus de la-nceput... (Se duce și încearcă să închidă, și el, ușa.) Trebuie luat din scurt. (Nu reușește să închidă ușa. Ziarul ud i se lipește de picioare.) Pân’ la urmă tot cum am spus eu a fost. DOAMNA CU VIOLONCELUL (Alunecând spre el, tot mai disperată.): Dar cu violoncelul ce facem? BĂTRÎNUL CU BASTON (Meditativ, poate pe jumătate ațipit.): Și acum, când te gândești... parcă nici n-a fost... S-a dus, s-a evaporat.. Ce e și omul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și el, ușa.) Trebuie luat din scurt. (Nu reușește să închidă ușa. Ziarul ud i se lipește de picioare.) Pân’ la urmă tot cum am spus eu a fost. DOAMNA CU VIOLONCELUL (Alunecând spre el, tot mai disperată.): Dar cu violoncelul ce facem? BĂTRÎNUL CU BASTON (Meditativ, poate pe jumătate ațipit.): Și acum, când te gândești... parcă nici n-a fost... S-a dus, s-a evaporat.. Ce e și omul ăsta... DOAMNA CU VIOLONCELUL (Întorcându-se spre BĂTRÎNUL CU BASTON
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
el, tot mai disperată.): Dar cu violoncelul ce facem? BĂTRÎNUL CU BASTON (Meditativ, poate pe jumătate ațipit.): Și acum, când te gândești... parcă nici n-a fost... S-a dus, s-a evaporat.. Ce e și omul ăsta... DOAMNA CU VIOLONCELUL (Întorcându-se spre BĂTRÎNUL CU BASTON.): Dar cu violoncelul ce facem? BĂRBATUL CU ZIARUL: Un grăunte. Un nimic. (Făcându-și mereu de lucru cu ușa, ușor intrigat că nu se închide.) Numai că uite că se poate. BĂTRÎNUL CU BASTON
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
BĂTRÎNUL CU BASTON (Meditativ, poate pe jumătate ațipit.): Și acum, când te gândești... parcă nici n-a fost... S-a dus, s-a evaporat.. Ce e și omul ăsta... DOAMNA CU VIOLONCELUL (Întorcându-se spre BĂTRÎNUL CU BASTON.): Dar cu violoncelul ce facem? BĂRBATUL CU ZIARUL: Un grăunte. Un nimic. (Făcându-și mereu de lucru cu ușa, ușor intrigat că nu se închide.) Numai că uite că se poate. BĂTRÎNUL CU BASTON: Și o să stea și ploaia până la urmă. BĂRBATUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
BĂTRÎNUL CU BASTON: Și o să stea și ploaia până la urmă. BĂRBATUL CU ZIARUL: A, o să stea. Precis o să stea. (BĂTRÎNUL CU BASTON zace în scaunul său pe jumătate ațipit, BĂRBATUL CU ZIARUL își face de lucru cu ușa, DOAMNA CU VIOLONCELUL se oprește la mijloc și se întoarce ușor spre sală.) DOAMNA CU VIOLONCELUL: Și cu violoncelul ce facem? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE Poem în două părți Personaje: CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ȘEFUL GĂRII CASIERUL HAMALUL IOANA Decor: peronul unei gări după ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
A, o să stea. Precis o să stea. (BĂTRÎNUL CU BASTON zace în scaunul său pe jumătate ațipit, BĂRBATUL CU ZIARUL își face de lucru cu ușa, DOAMNA CU VIOLONCELUL se oprește la mijloc și se întoarce ușor spre sală.) DOAMNA CU VIOLONCELUL: Și cu violoncelul ce facem? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE Poem în două părți Personaje: CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ȘEFUL GĂRII CASIERUL HAMALUL IOANA Decor: peronul unei gări după ploaie. PARTEA I Pe scenă e semiântuneric. În stânga scenei, într-un fotoliu-leagăn, stă ȘEFUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Precis o să stea. (BĂTRÎNUL CU BASTON zace în scaunul său pe jumătate ațipit, BĂRBATUL CU ZIARUL își face de lucru cu ușa, DOAMNA CU VIOLONCELUL se oprește la mijloc și se întoarce ușor spre sală.) DOAMNA CU VIOLONCELUL: Și cu violoncelul ce facem? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE Poem în două părți Personaje: CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ȘEFUL GĂRII CASIERUL HAMALUL IOANA Decor: peronul unei gări după ploaie. PARTEA I Pe scenă e semiântuneric. În stânga scenei, într-un fotoliu-leagăn, stă ȘEFUL GĂRII. În timp ce spectatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
poze de bărbați spânzurați pe sârmă ghimpata, femei mutilate, cadavre stivuite ca lemnele de foc - tot inventarul obișnuit al războaielor mondiale. Mama era fosta Virginia Crocker, fiica unui fotograf de portrete din Indianapolis. Era casnică și violoncelistă amatoare. Cânta la violoncel în Orchestra Simfonică din Schenectady și cândva visa să cânt și eu la violoncel. Am eșuat ca violoncelist fiindcă eu, ca și tatăl meu, nu am deloc ureche muzicală. N-am avut frați și surori, iar tata venea rareori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
foc - tot inventarul obișnuit al războaielor mondiale. Mama era fosta Virginia Crocker, fiica unui fotograf de portrete din Indianapolis. Era casnică și violoncelistă amatoare. Cânta la violoncel în Orchestra Simfonică din Schenectady și cândva visa să cânt și eu la violoncel. Am eșuat ca violoncelist fiindcă eu, ca și tatăl meu, nu am deloc ureche muzicală. N-am avut frați și surori, iar tata venea rareori pe acasă. Așadar mulți ani am fost principalul companion al mamei. Ea era o persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
se învârtea printre ei și dădea indicații. M-am bucurat că s-a nimerit așa. Ei îi plăceau mult jazzul și muzica clasică. Am mers odată la un concert unde, din toată orchestra, mi-am fixat atenția pe un singur violoncel. N-am auzit în rest nimic, și resimțeam dureros lipsa unui ritm central, a unei baterii sau măcar a unei tobe care să bubuie din când în când. Dar nici concertele de jazz nu le-am suportat vreodată. În special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o masă un pahar oarecare cu apă, îl bău prompt, apoi se așeză pe taburet, oftând prelung, rugător... Buzele rujate ale Celiei se lipeau și se dezlipeau ca-ntr-un vals, în timp ce cărbunii ochilor îl urmăreau pe Ion intens; două violoncele freamătă în tempo. Cum dorești! dădu Ion deznodământul așteptării. Frate! bombăni Victor cu afectare. Cum să... Dar... Nu, nu! Celia, cum poți să vrei să jucăm asta?! E irațional și ilogic... Ce-o să zică bucătăreasa, spălătoresele, când o să ne vadă
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
disperate, înăbușite. Ion începu să meargă calm în căutarea lor. Mersul se acompaniază cu loviturile de tobe; ritmat, febril... Urmară pași mari grăbiți, auzindu-se în toată casa. O clipă, tăcere... Pe urmă două îm pușcături... Instrumentele o iau razna: violoncelele strigă, vioarele și harpa plâng, tobele mugesc, clarinetele delirează... Ropotele de aplauze ne smulg din această realitate. Pentru o ultimă dată mai putem privi către Dealul Florilor și către conacul dintre ploi. Cortina se trage încet, lăsând parcă ceva neterminat
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
buzunarul cel mic. Și că măgarul (le era evident totuși că era un măgar) avea calitatea 304 DANIEL BĂNULESCU O chema Maria Nicolici. Mână în mână cu Miliția din cartier. Ocupîndu-se cu niște căcaturi de vrăji. În rest, persoană cultă, violoncel, clavecin, cultură clasică, elevată (cînd auzi și vorba asta filozofică, elevată, lui Arvinte, ce era veșnic mort după cuvintele distinse, aproape i se sculă.) Isteața dăscăliță putea fi însă și cu curul în sus, pretențioasă. Punea două condiții. Pe parcursul șederii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
meditație sau a unor teribile boli de stomac. Când însă demarau ședințele de Cenaclu, Domnul Profesor se încălzea. Reziduurile glaciale ale gesturilor Domniei-sale erau debavurate. Vocea îi suna necontrafăcută, dezoficializată, tulburată. Ezitantă și gravă, picura ca de pe o strună de violoncel. Sub ochii noștri amuzați și seduși, Mircea Martin se transforma într-un marchiz, a cărui probitate, eleganță, demnitate, curaj, cunoștiințe și gust literar deveneau domeniile nobiliare pe care am căpătat dreptul să colindăm ani întregi. Dar soneria secretă de încheiere
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dispăru surâzând. În zadar întindeam plin de dorință brațele mele spre umbra ei fugitivă... Ea zbura. Se-ntoarse înapoi. Copilul meu, zise ea c-un aer serios, netezindu-mi fruntea. Acompaniază - mă pîn-acasă. Tatăl meu e în orchestră, el ține violoncelul... până la actul al patrulea e încă mult... apoi el vine singur acasă. La * revedere! zise ea, intrând în cabină și roșindu-se ușor, ca și când s-ar fi rușinat de ceea ce zisese. Ieși în curând, schimbată în hainele ei de totdeuna
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fum și pădurea e o fereastră de răcoare”, „o pasăre Îți adoarme pe buze”, „genele descriu În argintul minutului frunze”, „miresmele Își lovesc În aer cheile”, „fîntîni obosesc ca metalele”, „peștii fosforescenți [sînt] ca afișe luminoase”, „arcușul rechinilor urcă pe violoncele de ape / din toamna adîncurilor aurul peștilor În frunze / ce bucle meduzele cum se apleacă / și ca șervețele de ceai marginea catifelată a peștilor torpile”, „glasuri lasă dîre de argint ca melcii”... Dacă poemele din ciclul Terase (al doilea din
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Poemoterapie. Iar În Copacul-centaur: „În odaia mea, la locul unde stă de obicei pianul, am culcat un copac cu rădăcinile Împletite În aer, ca o coamă plină de rămășițe terestre și de viermi. Copacul acesta e mai mult decît un violoncel uriaș și, cînd mă odihnesc pe trupul lui cu urechea ațintită la toate vuietele dintr-Însul, formăm Împreună un centaur cu totul altfel decît cel din legendă, real, carnea mea Îmbucîndu-se temeinic cu lemnul zgrunțuros și masiv [...] Să fiu atunci
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
lor de astăzi al rădăcinilor lor. Iată, din armele și osemintele strămoșilor crește cîteodată tulpina subțire a flăcării de sulf. Pe șesurile străvechi au trecut poate hoarde muzicale, purtînd pe umerii lor, În loc de buzdugane și suliți, flaute, viori și piculine, violoncele, cornuri și trîmbițe, și de atunci, din viorile prefăcute În rădăcini, au crescut paltini Înfiorați, din flaute au crescut fagii, din piculine mesteacănii, din violoncele și contrabasuri stejarii și jugaștrii gravi, din cornuri și trîmbițe sonorii cedri, din harpe teii
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
poate hoarde muzicale, purtînd pe umerii lor, În loc de buzdugane și suliți, flaute, viori și piculine, violoncele, cornuri și trîmbițe, și de atunci, din viorile prefăcute În rădăcini, au crescut paltini Înfiorați, din flaute au crescut fagii, din piculine mesteacănii, din violoncele și contrabasuri stejarii și jugaștrii gravi, din cornuri și trîmbițe sonorii cedri, din harpe teii melancolici, din țitere subțiraticii plopi. Prin coroanele lor bogate vei deosebi Încă fiorul de alămuri și de coarde. Imnuri religioase, fanfare sărbătorești, chiote lungi de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
-ți pune capăt zilelor. Altminteri, un pat îngust, o masă cu două scaune, al doilea așezat între dulap și perete, sugerând că odaia nu primea vizitatori. Fără televizor, fără frigider, doar un aparat pentru CD-uri. — Al doilea concert pentru violoncel al lui Penderecki, citi Cosmina. Îl știi ? — E teribil, răpunse Pantelimon. Moartea urcă pe scări și-ți bate la ușă... Nu mai inventa, acum, că suntem unde suntem... — E teribil, îți spun, repetă doctorul fără de arginți, cântărindu-și moneda în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trebui să facem ceva și nu știu ce... — Îți dai seama că pe „nu știu ce“-ul ăsta stă pământul întreg ? Dacă am ști, lumea ar arăta cu totul altfel și moneda mea de argint n-ar avea decât o singură față. — Concertul pentru violoncel al lui Penderecki... — Doamne ferește ! Cu ăsta își leagănă moartea pruncii. Nu e cântecul de leagăn de care să aibă nevoie, a dormit destul... Cosmina se ridică : — Un medic n-ar trebui să se lege sufletește de pacienții lui, nu-i
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]