1,336 matches
-
deosebit de ordonați În care caninii te făcea să ți se sbârlească părul În cap de frică. Nehotărât balaurul, mai făcu unele eschibiții demonstrând dacă mai era nevoie, executarea la perfecție a toate feluritele demonstrații impresionante, privindu-l ucigător! Demonstrația de virtuozitate a balaurului nu mai avea nici un fel de importanță din moment ce nefericitul era la dispoziția bunului plac al acestui fioros animal, care la un moment dat cu gura lui deshisă și amplificată la scară fantomatică, scoase un răgnet năpustindu-se asupra
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
motiv plauzibil de-a prefera acest local. Bazinul de apă cu valuri...În timpul verii seara până târziu, timp de câteva ore,cinci or șase tinere și frumoase fete, efectuau În valurile spumoase a-le bazinului un fel de demonstrație de virtuozitate imitând sirenele Înflăcărând imaginția veacurilor trecute Într-o așa manieră, Încât noaptea În somn revedea-i imaginea spectacolului...! Aflând mese libere la discreție, alese una chiar la marginea bazinului pentru a savura spectacolul care deja Îl cunoștea În toate amănuntele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bine încât te-aș mânca! Vocea i se îngroșase, mâinile ajungându-i sus pe coapsele mele, dezbrăcându-mă de rochie, ghidându-mă înspre gura lui. —Tu prima, a mormăit. Se crăpa de ziuă pe când pășeam înapoi prin parc, aruncând cu virtuozitate sticlele goale la un coș de gunoi de pe drum, și am luat singurul taxi care se plimba pe lângă Serpentine Gallery. Dacă tot ai de gând să faci gesturi romantice, măcar să le faci cum se cade. M-am lăsat înapoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mai mare dragul. Atunci solistul emise un bis, mai amortizat și mai prelung decît primul, sub forma unui șuierat, care emula o pană de cauciuc și lăsa să se vadă limpede că Juanito poseda un control al sfincterului ce friza virtuozitatea. M-am Înclinat În fața evidenței. — Aveți dreptate. Nu sînt rudă cu doamna Coronado, Însă trebuie să stau de vorbă cu ea. E o chestiune de cea mai mare importanță. Bătrînul se apropie de mine. Avea un zîmbet pișicher și felin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe profesori", realiza adevărate creațiuni în materie! În ce mă privește, văzând că nu mai merge să lipsesc la anumite obiecte, am încercat o nouă metodă; aceea de a sta în clasă, fără să fiu ascultat. Ajunsesem la o adevărată virtuozitate în născocirea motivelor care să-i împiedice pe profesori să m-asculte, până când mă hotăram, în sfârșit, să-nvăț, sau credeam eu că pot obține un rezultat fericit. Căpătasem năravul acesta de la orele unor profesori ca Minciu, care țineau lecții
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Ionaș Moscu. Bineînțeles că a fost încîntat, cu atât mai mult cu cât și el o cam plăcea pe verișoară-mea! Aceasta a fost prima mea poezie de dragoste î Mai târziu am începui să fac acrostihuri! Ajunsesem la o virtuozitate extraordinară și le confecționam la iuțeală, în câteva minute, indiferent de lungimea numelui iubitei. Prin clasa a VIII-a, eram la mare preț din punct de vedete poetic, dar de această prețuire mă bucuram, din nefericire, numai din partea colegilor mei
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
artiști. Sunt un lingușitor... un lingușitor scârbos, nu alta. Dar să opui sfintei Fecioare, intangibila, un steag? Un simplu steag, pânza și joaca lumească. Mare îndrăzneală, să știi. D-aia suntem artiști, d-aia. Dar culoarea! Culoarea... culoarea, impertinența artistului, virtuozitatea. Că altfel... portretele... doar știi. Toți voiau să-mi pozeze, să fie nemuritori. — Dar alegoria! Algoria aceea a Timpului, se auzi vocea somnolentă. L-ați pictat acum zece ani. Aveați deja o vârstă respectabilă. — Toți voiau portrete, să știi, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
hore împleticite, pe muzici lăutărești de țambal și de acordeon, partiturile fiind executate, pe viu, de către diverși hartiști mai tuciurii, din pegra culturală a localității, mulți dintre ei figurând la loc de cinste, pe listele cu urmăriții-general; demonstrațiile acelea de virtuozitate euforică, condimentate din belșug cu pahare și cu sticle sparte, ce se însoțeau, mai apoi, cu mustrări și cu sancțiuni disciplinare dintre cele mai aspre, rotații de cadre și alte asemenea mutări, bobârnace care se spărgeau, de regulă, în capetele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mai rămîn prea multe de făcut, stăm pe valize și jucăm cărți. Sau fumăm și ne Îngrijim uniformele. Unele arată ca și cum nu vor supraviețui unui drum atît de lung, așa că deținătorii lor se văd nevoiți să-și dea silința, adevărate virtuozități de croitor, dublînd prin interior zonele rarefiate cu bucăți de material șterpelite Dumnezeu știe de unde. Mă abordează un răcan de la o altă unitate. A aflat că sînt din Craiova, el e tot craiovean. Dar ceva nu e În regulă cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ale atmosferei din poezia lui Horia Zilieru, a căror prezență poate fi pusă, în egală măsură, pe seama romantismului, a simbolismului și a parnasianismului. Nu trezesc însă nici sublimul romantic, nici spleen-ul simbolist, având mai mult darul de a sublinia virtuozitatea imaginilor, grandoarea peisajelor construite și, de aceea, conduc, mai degrabă, spre parnasianism: Clopotnițe din cerul blând bolnave / ning lin peste funinginea din oase/pupile mari. Printre ruine joase / își plânge piatra fluturi și agave. Fără a fi - așa cum reiese din
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cetate medievală cu podurile ridicate și cu lanțurile, de coborâre, ruginite. *Malagambiștii erau nonconformiști care purtau pantaloni strânși pe picior, gulere înalte și haine cu umerii deșelați, modă lansată într-un bar din centrul capitalei unde Sergiu Malagamba își demonstra virtuozitatea la baterie. 16. ― Mă întreb și azi, băiete, cum ar fi trebuit să mă port, continuă absent, doctorul Luca. Și de ce am avut senzația că o femeie ca ea nu era reală, că venea din altă lume? Mă crezusem, până
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
substanțialitatea conținutului pentru a asigura totdeau-na bogăția mesajului; - fidelitatea care ne face să ne simțim întotdeauna slujitori și nu stăpâni ai Cuvântului (cfr. Lc 1,2); - sobrietatea care fuge de limbaj plictisitor și apăsător; - simplitatea care refuză complicațiile conceptuale și virtuozitățile exegetice; - utilitatea care elimină curiozitățile infatuate și celelalte elemente străine mesajului; - reciprocitatea dintre slujirea Cuvântului și exercitarea a ceea ce se cheamă sensus fidei al credincioșilor; - ductilitatea care știe să adere la condițiile de vârstă și socio-culturale ale celui care ascultă
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
uimească. Natură prodigioasă, asemenea lui Olrik din ciclul Blake et Mortimer, el continuă ilustra tradiție a literaturii populare, literatură populată de exponenți intratabili ai răului absolut. Ca și în prelucrarea temei thriller-lui, din L’île noire, scriitorul își etalează aici virtuozitatea cu care a topit, în mediul de expresie al benzii desenate, ingredientele intelectuale ale secolului XX. Povestiri pentru oameni mari Textele lui Hergé sunt afectate de aceeași eroare de lectură ca și romanele lui Jules Verne - decorul familiar, ca și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
plus un desen de Milița Petrașcu) a fost primit cu amabilitate de critica modernistă (Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu, Perpessicius, Lucian Boz, F. Aderca): facilitate umoristică, inteligență risipită în artificii sterile, calambururi ș.a, lipsa sensibilității compensată prin fantezism ironic și virtuozitate imagistică sînt cîteva dintre „etichetele” aferente. Plusul de „disciplină formală”, caracterul relativ „unitar” al scrisului, atitudinea (aparent) deferentă față de clasici și spiritul cultivat - trăsături prezente cu deosebire în „nuvela” Don Quijotte - dau, potrivit acelorași critici, măsura talentului său. „Umbra” lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Chimet: „Sentimentul de încredere oferit de pantomima anilor ’20 provine în primul rînd din materialitatea ei, din prezența ei fizică imediată. Nu refuză lumea obiectelor și artistul se folosește de lucruri, de orice lucruri, pentru a-și executa numărul de virtuozitate. El le descoperă însă și o natură tainică, neexplorată și nebănuită în viața cotidiană, le oferă prilejul de a proba identități noi” (Eroi, fantome, șoricei, p. 182). Idei asemănătoare celor ale lui Ion Călugăru formulează, în același număr 2 al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Spovedanii”). În categoria „extremiștilor” intră Ilarie Voronca, B. Fundoianu, I. Vinea și Tristan Tzara. „Lirica minoră” este ilustrată de nume extrem de diferite, precum F. Aderca, Claudia Millian, Al. Philippide, Ion Luca Caragiale, Camil Baltazar și Ion Barbu, iar „lirica de virtuozitate” - de același Ion Barbu, alături de G. Bacovia, Lucian Blaga, Nicolae Davidescu, Adrian Maniu și Tudor Arghezi. Pornind de la ideea că „există un raport invers între violența inovațiilor și talentul scriitorilor”, autorul se oprește, „pentru ușurința studiului”, la două categorii mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Barbu și Valéry, obținut din „limitarea la funcțiunea psihică a inteligenței”, și de „obscurismul factice” al poeților extremiști, „lipsit de orice fundament sufletesc”. Tradiția „decadenței moderne” ar începe - potrivit autorului - cu manierismul european al secolului al XVI-lea („excesul de virtuozitate verbală ca o compensație a anemiei concepționale”), ilustrat de maniera eufuistă și gongoristă. O propoziție la care un Max Nordau ar fi subscris oricînd: „decadența începe - în toate domeniile - cu rafinarea”. Pe de altă parte, „barbaria instinctuală” a anarhicilor moderni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
caracterul „static” și „decorativ” al acestei formule poetice; chiar dacă „imaginația prolifică” și „preocupările constante de artă” ale lui Voronca n-ar duce la creații care să intre „în cadrele artei”, ele „ar însemna totuși o pitorească și amuzantă derivație”. Altfel, „virtuozitatea scriitorului se anulează prin ea însăși”... Dacă Voronca e cel puțin „necontenit egal cu sine însuși” în falsificarea propriei personalități, cazul lui Fundoianu e mai grav, căci, abandonîndu-și disponibilitatea naturală pentru un „tradiționalism specific autohton” în linia pastelismului pillatian („un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
imaginilor” (păcate grave...), criticul salută „ideațiunea organizată” și „plasticizarea conturată” a „structurii concepționale”: „Autorul are o tăioasă inteligență discursivă și o îndrăzneață facilitate de combinații lexicale”, care însă - aici e punctul nevralgic... - „nu se pot topi într-o sinteză emotivă”: „virtuozitatea” și „intenția artistică” sufocă „germinările spontane ale creațiunii”. Din nou, artificiul și fragmentarismul impietează asupra „sintezei organice”. Altfel, „într’un studiu mai puțin generos decît al nostru, (Vinea) ar fi unicul reprezentant al extremismului liric despre care s’ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
delirante, dar și de impresionante avînturi dinamice”. După aceste „nuanțe”, în concluziile capitolului criticul revine la tonul casant, regretînd „atenția excesivă” cu care și-a „onorat” victimele: „...n’am putut ajunge la nici un alt rezultat pozitiv decît acela al remarcării virtuozității formale și inteligenței artistice a d-lor Voronca, Fundoianu, Tzara și, cu deosebire, Vinea, în cîteva producțiuni izolate. Încolo, toată impetuoasa revoluție a liricei extremiste constă în utilizarea unei singure maniere: brutala asociere de termeni vehemenți și abrupta juxtapunere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dovedit doar inconștiența autorilor. Asistăm la voltigele clownești executate cu atîta chin de acești pseudoliterați și le înregistrăm ca documente curioase ale epocei”. Canonul clasic, academist-conservator ilustrat de Const. I. Emilian depreciază, în cazul poeziei moderne, categoriile „minorului” și ale „virtuozității” ca pe tot atîtea devieri de la idealul armonic, organic al „marii arte”. Modernul e acceptat cel mult ca ornament, ca „sclipire a prezentului” pe osatura trainică a tradiției: „tradiționalism și clasicism nu însemnează anchilozare și automatism. Însemnează numai sănătate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
contopire și distincția dintre cele două specii epice devine de o gratuitate absolută” (Mențiuni critice III, ed. cit., p. 335). Un exemplu de roman poetic apreciat superlativ este Paradisul suspinelor al lui Ion Vinea. prizarea suprarealismului pe latura „estetizantă” și „virtuozitatea” ca o qualité maîtresse: „Un pitoresc teatru de păpuși reflexive, în regisarea căruia poetul, psihologul psihanalitic și estetul suprarealist, ce coabitează cu egale drepturi în dl Ion Vinea, își dau măsura virtuozității lor” (idem., p. 339). Metafora critică a „teatrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ion Vinea. prizarea suprarealismului pe latura „estetizantă” și „virtuozitatea” ca o qualité maîtresse: „Un pitoresc teatru de păpuși reflexive, în regisarea căruia poetul, psihologul psihanalitic și estetul suprarealist, ce coabitează cu egale drepturi în dl Ion Vinea, își dau măsura virtuozității lor” (idem., p. 339). Metafora critică a „teatrului de păpuși” apare și în comentariul despre Urmuz (Mențiuni critice IV, ed. cit., pp. 58-61). Nicolae Manolescu nu greșea apreciind observațiile lui Perpessicius drept „cele mai profunde din critica noastră interbelică” (Arca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ar fi putut figura printre modelele românești ale acestei literaturi de contrapagină, care dela Aristofan pînă la Bernard Shaw s-a înscris împotriva istoriei și a miturilor legendare”. Coerența internă, păstrarea unui oricît de relativ echilibru între tradiție și inovație, virtuozitatea compozițională sînt, pentru Perpessicius, virtuți estetice obligatorii, reclamate în toate comentariile sale asupra literaturii „avangardiste”. Ceva mai tîrziu, comentînd volumul „Ale vieții valuri”, schițe vesele, al lui Tudor Mușatescu („Mușătescu”), va elogia „două excelente momente de comedie peste cari ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
atenție reclamat și de natura materialului, dar și de fundalul concepției pe care sînt proiectate imaginile” (Mențiuni critice III, ed. cit., p. 81). Avem deja o „cotitură” critică decisivă: poezia lui Voronca va fi privită de-acum ca lirică de virtuozitate, cu elemente de meditație vizionară: atent la elementele „poeziei de compoziție” ale volumelor din această a doua etapă de creație, Perpessicius sesizează, în spatele aparentei dezordini imagiste, o „orchestrație savantă, în care desenul concepției stărue nîntrerupt și se ascute de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]