795 matches
-
altfel! După aceea îmi dau seama că sînt un biet păcătos, ca prin opera lui, Shakespeare proorocește însăși natură și că oamenii mei sînt baloane de săpun, umflate de gărgăunii românești". (De ziua lui Shakespeare, 1871). Tolstoi este cel mai virulent dintre criticii răuvoitori sau cei superficiali cum ar fi Voltaire, Walt Whitman, Mark Twain, Bernard Shaw și Paul Claudel. Atacul lui Tolstoi nu este numai asupra lui Shakespeare ci și asupra tuturor culturilor care-l accepta pe Regele Lear că
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
s-a manifestat în publicația El liberalismo es pecado (1884), apărută din inițiativa preotului Sardà y Salvany (J.M. Laboa, op. cit., pp. 116-117). 132 H. Denzinger, op. cit., pp. 1135-1151. 133 Șerban Turcuș, op. cit., p. 31. 134 Unele guverne liberale au reacționat virulent față de această declarație, expulzând episcopi (Elveția), interzicând publicarea decretelor conciliare (statele germanice și Portugalia) sau protestând formal (Austria, Anglia). Ba chiar unii profesori și intelectuali catolici germani au reacționat printr-o schismă, considerând că dogma era o revoluție în sânul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
învață să râdă iar și scrie chiar și o piesă bună. Nu putem să nu ne amintim de reacțiile adverse stârnite de Tărâm pustiu la apariție, în 1922. Poemul a fost numit "vaca sacră a poeziei engleze" și alte atribute virulente, ceea ce nu i-a scăzut valoarea cu nimic, dar nici nu i-a convins pe detractori ca începea o epocă nouă. Se deduce indirect din acest atac că Pinter marchează un alt timp literar. "Pinterescul" e cu totul un alt
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
veritabil rechizitoriu. Nicole, în Tratat despre comedie (Traité de la comédie), în 1667, Bossuet, în Scrisoarea către Părintele Caffaro (Lettre au Père Caffaro) și în Maxime și reflecții asupra comediei (Maximes et réflexions sur la comédie) din 1694, se arată deosebit de virulenți. După părerea lui Nicole, teatrul, ca oricare altă formă de divertisment, nu poate fi decât nefast, căci fiind ceea ce este, risipește darurile iertării și îndepărtează de Dumnezeu. Cei doi teologi iau în discuție însăși natura teatrului. Această artă este o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
după cum o dovedesc Memoriile inutile, sau Cronică indiscretă din Veneția secolului al XVIII-lea, scrise la vârsta de șaizeci de ani și publicate de-abia șaisprezece ani mai târziu, în 1796. În Teatrul comic, piesă jucată în 1750, Goldoni atacă virulent genul commedia care s-a înțepenit în stereotipuri ce obosesc publicul. El o pune pe Placida, amoreză primă, care, adepta ideilor noi, amenință cu părăsirea trupei dacă mai trebuie să joace în comedii de modă veche, să spună: Dacă vom
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
an de apariție (1949), anunță modul în care R. înțelegea să-și desfășoare misiunea publicistică. La fel, în plan teologic gazetarul impune un concept „ecumenic”, dar niciodată nu acceptă denigrarea sau minimalizarea „mesajului creștin ortodox” și replică adesea polemic și virulent la atacuri dogmatice ale Bisericii Catolice și ale celei Unite, fără a le ignora sau discredita meritele într-o Europă pe care o vede desăvârșit creștină. Sub raport strict literar, R. încearcă, în colaborare cu Octavian Bârlea, o traducere liberă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
pentru cărțile lui dragi. După cum își amintea Iorga, "după patruzeci și opt de ani, am un acoperiș deasupra capului"17. Franța și-a amintit și ea de el, decorîndu-l, în 1919, cu Legiunea de Onoare. Pe de altă parte, atacurile virulente ale lui Iorga la adresa profesorului A. Tzigara-Samurcaș (pe care l-a acuzat de colaborare cu germanii), l-a făcut pe acesta să-l provoace pe Iorga la duel! Cum Iorga nu avea nici o idee despre ce însemna un duel, i-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu Aristide Blank în Adunarea Națională. În acest cadru, el putea apela în voie la faimoasele sale aforisme și admonestări. Aceste atacuri au fost declanșate pe la sfîrșitul lui 1920, s-au intensificat prin 1921, și au devenit ulterior tot mai virulente. Ele păreau să fie axate pe o schemă oarecum monotonă și se încheiau cu "Iorga este finanțat de Blank!"141 Cuza intenționa să realizeze cea mai consistentă ascensiune politică pe baza intensificării mișcării antisemite în rîndul studenților. În cadrul controverselor cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
repertoriu de convenții morale: Bine versus Rău, antifasciști contra fasciști, partizani Împotriva colaboraționiștilor și așa mai departe. După 1989 - prin depășirea unor vechi inhibiții -, s-a dovedit că este posibil să recunoști (cu riscul de a Întâmpina rezistență și negări virulente) prețul moral plătit pentru renașterea Europei. Polonezii, francezii, elvețienii, italienii, românii și alții sunt acum mult mai În măsură să știe - dacă doresc să știe - ce s-a Întâmplat cu adevărat În țara lor cu doar câteva decenii În urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și 1945. Fasciștii de la Salò erau, Într-adevăr, colaboratorii atipici ai unei forțe de ocupație brutale, dar susținerea internă de care se bucurau pe atunci nu era deloc neglijabilă - și același lucru se poate spune despre adversarii lor cei mai virulenți, mișcarea partizană condusă de comuniști. Rezistența antifascistă a fost, În realitate, una dintre taberele unui conflict civil, a cărui amintire s-a estompat fericit din memoria italienilor În deceniile următoare. În Europa de Est, situația era și mai complicată. Slovacii și croații
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
zona morții” dintre Odessa și Marea Baltică, fenomenul s-a produs peste tot: Întorși din lagărele de concentrare În 1945, supraviețuitorii și-au găsit casele din Praga sau Paris ocupate de indivizi „aciuați” În timpul războiului și care refuzau să plece, revendicând virulent proprietatea. Sute de mii de unguri, polonezi, cehi, olandezi sau francezi au fost astfel, În calitate de beneficiari, complici la genocidul nazist. În toate țările ocupate, fabricile, pământul, vehiculele, aparatura și produsele finite au făcut obiectul exproprierii fără compensație În avantajul noilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
politicienilor) În a doua jumătate a anului 1947. Respingerea de către sovietici a Planului Marshall și apariția Kominformului (despre care vom vorbi În capitolul următor) au transformat puternicul Partid Comunist Francez dintr-un partener stingher În coaliția guvernamentală Într-un critic virulent al politicii franceze interne și externe, În asemenea măsură Încât, la sfârșitul lui 1947 și Începutul lui 1948, Franța părea sortită unui război civil. Bântuit de spectrul războiului, Parisul amesteca teama remanentă de revanșismul german cu zvonul unei iminente invazii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care Îi displăceau, și nu Își făcea iluzii cu privire la ei; dar credea sincer, se pare, că o Germanie demilitarizată va fi lăsată să-și hotărască soarta și că acest lucru Îi va favoriza pe socialiști. În consecință, el se opunea virulent orientării prooccidentale a lui Adenauer, care părea să aprobe divizarea pe termen nelimitat a Germaniei. Pentru socialiști, restabilirea unei Germanii suverane, unite și neutre din punct de vedere politic era mai importantă decât orice complicație internațională. Schumacher era iritat mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o alimentează cu osârdie. Nu Întâmplător, la aceleași alegeri europene din 2004 care au ilustrat o scădere bruscă a interesului electorilor, mulți dintre cei care s-au ostenit să participe au votat pentru candidați cu antipatii europene fățișe, uneori chiar virulente. În Europa de Vest, același efect se datora extinderii. În Regatul Unit, Partidul Independenței Marii Britanii (eurofob) și Partidul Național Britanic (care susține supremația rasei albe) au obținut Împreună 21% din voturi pe baza promisiunii că vor ține Marea Britanie departe de „Europa”, protejând
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai bune, de a exploata tulburările și nemulțumirile de după 1989. Exista un motiv pentru acest lucru. Chiar dacă europenii și-au pierdut Încrederea În politicieni, În inima sistemului european de guvernare există un lucru pe care nici partidele antisistem cele mai virulente nu au Îndrăznit să Îl atace fățiș și care continuă să suscite o simpatie cvasiuniversală. Acel ceva nu este, cu siguranță, Uniunea Europeană, În ciuda numeroaselor ei merite. Nu este nici democrația: prea abstractă, prea nebuloasă și prea des invocată pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Euripide în tragedia sa Bacantele și sculptorul Scopas care a imortalizat prin opera sa Menada una dintre aceste femei posedate) și care corespund perfect cu descrierile isteriei, realizate în 1880 de medicul francez Jean Martin Charcot. În urma unui discurs foarte virulent al lui Cato, neobosit cenzor al luxului și al fastului din Roma, precum și a mărturiei covârșitoare a unui tânăr roman Æbutius și a amantei acestuia, Hispala, consulul Postumius a convocat o reuniune extraordinară a Senatului în anul 186 înainte de Hristos
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
scena scârbiți, vituperând sau construind o lume paralelă, în recluziunea acompaniată de o imaginație debordantă. Însă nu totdeauna izolarea în turnul de fildeș rămâne unica posibilitate. Spre exemplu, implicarea lui Eminescu în viața politică a societății, prin intermediul publicisticii sale extrem de virulente, indică o altă trăsătură a acestui erou: vizionarismul său și reflectarea idealismului în propuneri de coloratură utopică, dar adecvate sensibilității romantice pe portativul ideologic al gândirii conservatoare. Ștefan Petică, Traian Demetrescu cultivă un socialism utopic, Alexandru Bogdan- Pitești cochetează cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Îl constituie comicul. Deosebirea dintre comic și umor constă În faptul că umorul starnește râsul, plecând de la ironie, fără să-și propună Îndreptarea defectelor oamenilor, mai precis are caracter moralizator. Comicul apeleaza și la ironie, și la satiră, deseori este virulent, sarcastic, starnind hohote puternice si profunde, având drept scop nu numai stigmatizarea (Înfierarea, condamnarea, dezaprobarea) ci și Îndreptarea defectelor societății și ale oamenilor. De exemplu, În „Amintiri din copilărie”, Ion Creangă povestește cu umor Întâmplări hazlii, ca aceea cu pupăza
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
defavorabilă elementelor judaice, în așa fel, încât populația singură să caute a le înlătura prin mijloacele ce vor găsi mai indicate și adaptabile împrejurărilor"51. Prin urmare, nu trebuie să surprindă faptul că în urma unor asemenea instigări, a propagandei antievreiești virulente și a măsurilor antisemite inițiate și aplicate de autoritățile militare române în colaborare cu cele germane, în timpul operațiunilor militare desfășurate în Basarabia, Bucovina de nord și Transnistria s-au înregistrat numeroase atrocități îndreptate împotriva populației evreiești 52. Inclusiv retorica antisemită
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
combate doctrina "naționalismului cultural" propusă de austromarxiștii Otto Bauer și Karl Renner ca soluție la problema națională în imperiile multinaționale cum era cel habsburgic. Recunoscând în ea un naționalism travestit care vrea să treacă în dresuri socialiste, Stalin o atacă virulent cu scopul de a-i expune consecințele nefaste. Curiile naționale imaginate de austromarxiști ca forurile desemnate de fiecare națiune pentru a-i gestiona activitățile spirituale și patrimoniul cultural vor avea ca efect destrămarea solidarității proletare. Tocmai din motivul că va
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]