2,034 matches
-
cea de a doua, plexurile ganglionare prevertebrale propriu-zise, dispuse la originea marilor vase toracoabdominale. Ele primesc fibre preganglionare de natură atât simpatică, cât și parasimpatică și emit numeroase filete postganglionare, ce intră în constituția rețelei vegetative perivasculare și plexurilor secundare viscerale. Ajunse în teritoriul intravisceral, aceste filete se distribuie organului respectiv, fie sub formă de terminații directe neuroefectoare de tipul celor întâlnite la mușchii striați, fie de rețea reticulară (sincițială) terminală. În teritoriul cefalic, își au sediul plexurile periarteriale carotidian intern
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în două ramuri cunoscute sub numele de nervi hipogastrici sau splanhnici pelvini. Aceștia merg pe fețele laterale ale rectului, disociindu-se după ce pătrund în grosimea aponevrozelor sacrorectogenitopelviene în numeroase filete, care sfârșesc în ganglionul hipogastric Lee-Frankenhäuser de la nivelul emergenței ramurilor viscerale ale arterei hipogastrice (fig. 17). În afara nervilor hipogastrici, el primește ramuri eferente din parasimpaticul sacrat, atașat temporar nervilor rahidieni sacrați 2, 3 și 4, precum și din lanțul simpatic sacrat. Fibrele parasimpatice cu origine în măduva sacrată, alcătuiesc în ansamblul lor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
femeie, plexul uterovaginal este în strânsă relație cu porțiunea cervicală a uterului și vaginului. Ramurile sale eferente pătrund în pereții musculomembranoși ai acestor organe, distribuindu-se musculaturii și vaselor, inclusiv vaselor țesutului cavernos al clitorisului. I.2.1.26. Plexurile viscerale intramurale sau parietale Sunt continuarea plexurilor prevertebrale la nivelul diverselor organe și viscere. Ca și acestea, ele conțin elemente nervoase atât simpatice, cât și parasimpatice, dispuse fie sub formă de conglomerate neuronale microscopice, fie de reticul sau butoni terminali în jurul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hormonilor locali de tipul histaminei, serotoninei, polipeptidelor vasoactive etc. Mult mai variat este modul de terminare a filetelor vegetative intraviscerale. În afara fibrelor amielinice extrinseci, ajunse la celulele efectoare direct sau pe calea plexurilor perivasculare, un loc important ocupă la nivel visceral elementele vegetative intrinseci. Acestea sunt reprezentate de microganglionii intraparietali din diferitele organe, înconjurați de filetele terminale ale plexurilor viscerale corespunzătoare. Astfel de structuri ganglionare se găsesc în grosimea mușchiului cardiac și uterin, pereții bronhiilor, pancreas, ficat, vezică, glande salivare și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
intraviscerale. În afara fibrelor amielinice extrinseci, ajunse la celulele efectoare direct sau pe calea plexurilor perivasculare, un loc important ocupă la nivel visceral elementele vegetative intrinseci. Acestea sunt reprezentate de microganglionii intraparietali din diferitele organe, înconjurați de filetele terminale ale plexurilor viscerale corespunzătoare. Astfel de structuri ganglionare se găsesc în grosimea mușchiului cardiac și uterin, pereții bronhiilor, pancreas, ficat, vezică, glande salivare și îndeosebi, în musculatura netedă a întregului tub digestiv. Ele conferă un oarecare grad de autonomie viscerelor respective și explică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a ganglionilor susmenționați și a septului interatrial. Morfologic și funcțional, atât structurile ganglionare, cât și rețeaua plexiformă înconjurătoare sunt subordonate nodulilor specifici din cord, cu rol de pacemaker (centre de comandă). Pereții arborelui respirator sunt, de asemenea, prevăzuți cu microganglioni viscerali, similari acelora din inimă și tubul digestiv. Ei sunt sinaptic conectați cu filetele preganglionare vagale, care împreună cu terminațiile celui de al doilea neuron simpatic formează plexurile viscerale bronhice, subepitelial și profund, implicate în menținerea tonusului muscular al arborelui - bronhie. Plexul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pacemaker (centre de comandă). Pereții arborelui respirator sunt, de asemenea, prevăzuți cu microganglioni viscerali, similari acelora din inimă și tubul digestiv. Ei sunt sinaptic conectați cu filetele preganglionare vagale, care împreună cu terminațiile celui de al doilea neuron simpatic formează plexurile viscerale bronhice, subepitelial și profund, implicate în menținerea tonusului muscular al arborelui - bronhie. Plexul profund, fiind localizat între lamele cartilajelor bronhiolare și parenchimului pulmonar, prezintă conexiuni și cu ganglionii intrapulmonari. Plexurile enterice sunt structuri nervoase sincițiale localizate de-a lungul întregului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de prelungiri dendritice, care se ramifică la distanță de corpul celulei, trecând adeseori dincolo de limitele ganglionilor neurali. Contrar primelor, ele ar fi după Lawrentiev de natură simpatică. Majoritatea autorilor le atribuie însă rol de celule receptoare, implicate în asigurarea sensibilității viscerale și reacțiilor reflexe locale. În celulele ganglionare ale celor două plexuri intramurale sosesc fibre preganglionare parasimpatice și postganglionare simpatice, ce se anastomozează cu terminațiile dendritice ale acestora, fie direct, fie indirect prin intermediul așa-numitelor „celule interstițiale”. După Ramon y Cajal
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pătrund până în țesutul conjunctiv dintre stratul muscular și epiteliul mucos. Parenchimul multora din glandele cu secreție externă sau internă conține de asemenea conglomerate de celule și filete vegetative constituite în plexuri intrinseci. Stimularea mecanică sau chimică a acestor entități vegetative viscerale determină reacții directe și neuroreflexe locale, specifice organului respectiv (motorii, secretorii etc.). I.2.1.27. Dualitatea inervației vegetative eferente Din descrierea centrilor și căilor eferente specifice celor două componente ale sistemului nervos organovegetativ s-a putut vedea că majoritatea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
viscerelor posedă o dublă inervație vegetativă, reprezentată de filetele postganglionare ale simpaticului dorsolombar și parasimpaticului craniosacrat cu localizare și distribuție proprie. Tabelul I.2.1, reluând principalele localizări ale neuronilor vegetativi pre- și postganglionari implicați în formarea plexurilor prevertebrale și viscerale, ilustrează dualitatea inervației simpaticoparasimpatice. La rândul său, distribuția filetelor simpatice și parasimpatice diferă, după cum s-a văzut, de la un organ la altul. Spre deosebire de simpatic, care se distribuie difuz la toate țesuturile și organele, parasimpaticul controlează teritorii viscerale mai limitate. Astfel
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
plexurilor prevertebrale și viscerale, ilustrează dualitatea inervației simpaticoparasimpatice. La rândul său, distribuția filetelor simpatice și parasimpatice diferă, după cum s-a văzut, de la un organ la altul. Spre deosebire de simpatic, care se distribuie difuz la toate țesuturile și organele, parasimpaticul controlează teritorii viscerale mai limitate. Astfel, în timp ce segmentul cranial asigură inervația parasimpatică a organelor efectoare de la nivelul capului, toracelui și abdomenului, parasimpaticul sacrat inervează doar sfera pelvină. Arborele vascular periferic și glandele sudoripare, fiind lipsite de inervație parasimpatică, se sustrag influențelor vagale. Variațiile
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
tractusul digestiv, deși conține filete nervoase de ambele tipuri, este dominat de componenta parasimpatică. Din aceste câteva exemple privind originea diferită a nervilor simpatico-parasimpatici și reprezentarea lor inegală la nivelul diverselor organe efectoare rezultă că, cu mici excepții, inervația vegetativă viscerală este dublă atât simpatică, cât și parasimpatică. Semnificația funcțională a dualității simpatico-parasimpatice va fi discutată în capitolul următor, consacrat datelor de fiziologie vegetativă. I.2.1.28. Căi vegetative aferente De la organele prevăzute cu funcții vegetative pornesc în permanență impulsuri
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în grosimea unora din nervii somatici ai regiunii cefalice, musculaturii striate și pielii. Indiferent de calea urmată, ele conduc informațiile chemo- și presoreceptoare pornite de la nivelul arborizațiilor terminale sau corpusculilor Vater-Paccini din viscere la stațiile vegetative centrale. Căile sensibilității inconștiente, viscerale, neputând fi diferențiate anatomic de acelea ale sensibilității somatice, au constituit mult timp obiectul unor păreri controversate. Două din teoriile emise s-au impus în literatura de specialitate. După cum admit existența unuia sau mai multor neuroni senzitivi pe traiectul căii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fi diferențiate anatomic de acelea ale sensibilității somatice, au constituit mult timp obiectul unor păreri controversate. Două din teoriile emise s-au impus în literatura de specialitate. După cum admit existența unuia sau mai multor neuroni senzitivi pe traiectul căii aferente viscerale, acestea sunt cunoscute sub numele de teorie unicistă și pluralistă. Teoria unicistă, emisă de Koelliker și acceptată de majoritatea autorilor, susține că fibrele vegetative aferente aparțin celulei senzitive în T din ganglionii spinali și formațiunile ganglionare ale unor nervi cranieni
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
rădăcinile posterioare și ganglionii spinali corespunzători pe calea ramurilor comunicante albe. Prelungirea axonală a acestui mic neuron senzitiv se termină în măduvă prin rădăcina posterioară la nivelul zonei intermediare a substanței cenușii, în partea sa internă. De aici, calea sensibilității viscerale se îndreaptă spre zona premotorie (ariile 6 și 8) a scoarței cerebrale fie prin intermediul celui de al doilea neuron senzitiv din tractusul spinotalamic, fie prin rețeaua reticulară periependimară și formația reticulată bulbomezencefalodiencefalică. Din cauza proiecției corticale punctiforme, sensibilitatea viscerală nu are
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
calea sensibilității viscerale se îndreaptă spre zona premotorie (ariile 6 și 8) a scoarței cerebrale fie prin intermediul celui de al doilea neuron senzitiv din tractusul spinotalamic, fie prin rețeaua reticulară periependimară și formația reticulată bulbomezencefalodiencefalică. Din cauza proiecției corticale punctiforme, sensibilitatea viscerală nu are caracter discriminativ, ea devenind conștientă numai în cazuri patologice. Cu toate acestea, aferentele viscerale joacă un rol deosebit în reacțiile normale și patologice de reglare, integrare și coordonare somatovegetativă. Întreruperea lor la diferite niveluri prin mijloace farmacologice aduce
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prin intermediul celui de al doilea neuron senzitiv din tractusul spinotalamic, fie prin rețeaua reticulară periependimară și formația reticulată bulbomezencefalodiencefalică. Din cauza proiecției corticale punctiforme, sensibilitatea viscerală nu are caracter discriminativ, ea devenind conștientă numai în cazuri patologice. Cu toate acestea, aferentele viscerale joacă un rol deosebit în reacțiile normale și patologice de reglare, integrare și coordonare somatovegetativă. Întreruperea lor la diferite niveluri prin mijloace farmacologice aduce de altfel mari servicii terapeutice. La nivel medular, prelungirea axonală a protoneuronului senzitiv visceral face sinapsă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acestea, aferentele viscerale joacă un rol deosebit în reacțiile normale și patologice de reglare, integrare și coordonare somatovegetativă. Întreruperea lor la diferite niveluri prin mijloace farmacologice aduce de altfel mari servicii terapeutice. La nivel medular, prelungirea axonală a protoneuronului senzitiv visceral face sinapsă atât cu celulele eferente ale coloanei intermedio-laterale simpatice, pentru a constitui arcul reflex organovegetativ, cât și cu celulele radiculare ale cornului anterior, pentru a forma arcul reflex viscerosomatic, implicat în reflexele de apărare din cursul durerilor abdominale. Fibrele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în cazul aferentelor vagale, de exemplu, celula senzitivă își are sediul în ganglionul jugular sau nodos, iar prelungirea axonală se termină în nucleul dorsal al vagului. Teoria pluralistă, susținută de Dogiel, pretinde însă că în afara neuronului senzitiv spinal, calea aferentă viscerală ar folosi un al doilea neuron în ganglionii simpatici laterovertebrali. Aferentele vegetative ar ajunge într-un prim moment la acest neuron, de la care ar merge apoi spre ganglionul spinal prin ramurile comunicante albe. Între celula senzitivă a ganglionului simpatic laterovertebral
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a determinat pe Gershon să numească SNE „the second brain” (3). Pe de altă parte, SNE reacționează similar SNC în procesul de îmbătrânire, dezvoltă precoce corpusculi Lewy în stadiile inițiale ale bolii Parkinson, este afectat de boli genetice ca neuropatia viscerală familială și autoimune asociate cu tulburări motorii gastrointestinale (4, 43). I.2.2.1. Istoric Istoria descoperirii SNE începe în 1840 când Remak, lucrând la Berlin în laboratorul profesorului Johannes Mueller semnalează existența structurilor nervoase de tip plexiform in pereții
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
alcătuiți din populații neuronale heterogene și fibre nervoase compactate de celule enterogliale. Cordoanele nervoase plexuale sunt mănunchiuri de fibre nervoase formate din axoni intrinseci ai neuronilor enterici Dogiel I și axoni extrinseci, aferenți și eferenți vagali, postganglionari simpatici și aferenți viscerali cu originea în ganglionii spinali toraco-lombari. În funcție de grosime, se disting cordoane de ordinul I, interganglionare, de ordinul II, intercordonale și de ordinul III, care formează reticulul terminal. I.2.2.4. Plexul mienteric Plexul mienteric este situat între straturile longitudinal
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
este asigurată, în majoritatea cazurilor, de fibre nervoase individuale. I.5.2.1. Modalități de excitare a mușchilor netezi Inervația musculaturii netede este de două tipuri: -extrinsecă, aparținând sistemului nervos vegetativ simpatico-parasimpatic; -intrinsecă aparținând plexurilor nervoase locale. În cazul mușchilor viscerali inervația este asigurată de terminațiile nervoase vegetative prevăzute cu varicozități ce conțin vezicule eliberatoare de neurotransmițători sau neuromodulatori. Spațiul de difuzie a acestora este mare. Excitarea miocitelor netede se realizează prin două tipuri majore de mecanisme: (1) mecanisme bazate predominant
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
În condiții de repaus normal, potențialul de membrană al fibrei musculare netede este de 50-60 mV (cu cca 30 mV mai redus decât cel al fibrelor striate scheletice). Potențialele de acțiune ce se produc doar în mușchii netezi de tip visceral pot fi de două tipuri: - potențiale de acțiune tipice, asemănătoare celor din fibra musculară scheletică, dar cu o durată mare, de 10-50 ms; - potențiale de acțiune cu platou, a căror etapă de depolarizare evoluează ca în cazul celor tipice dar
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
tipice dar care, în loc să prezinte o repolarizare rapidă, se repolarizează lent, astfel încât membrana rămâne depolarizată timp de câteva sute sau chiar mii de ms. Existența acestui platou explică durata mare a contracțiilor ce apar în unele tipuri de mușchi neted visceral (ureteral, uterin, vascular). Astfel de potențiale se întâlnesc și în mușchiul cardiac. Durata mare a potențialelor de acțiune din fibrele musculare netede se explică prin faptul că depolarizarea se realizează în mare măsură cu participarea fluxurilor de calciu. În sarcolema
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în comparație cu mușchiul striat. Stimularea determină pe lângă influxul de Na+ și un influx de Ca2+. Canalele de Ca2+, având o constantă de deschidere mult mai mare decât cele de Na+, determină prelungirea potențialului de acțiune. În unele tipuri de mușchi netezi viscerali apare o activitate electrică membranară spontană, reprezentată de unde lente de depolarizare, capabile să genereze spontan potențiale de acțiune. Aceste unde își au originea în așa-ziși „pacemaker-i” - fibre și grupuri de fibre caracterizate prin oscilații ale conductanței ionice sau
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]