997 matches
-
fi scris un singur cuvînt : Eu. PHILIP ROTH FIRMIN CAPITOLUL 1 Întotdeauna mi-am imaginat că povestea vieții mele, dacă și cînd am s-o scriu, o să Înceapă extrem de interesant : liric, stil Nabokov, “Lolita, lumină a vieții mele, văpaie a viscerelor mele” ; sau, dacă n-am să fiu În stare s-o dau pe lirism, atunci cumva sentențios-cuprinzător, ca la Tolstoi : “Toate familiile fericite se aseamănă Între ele. Fiecare familie nefericită, Însă, este nefericită În felul ei.” Lumea Își amintește aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și prin ruine mucegăite. Nopțile nu puteam dormi, mă ridicam din pat și priveam luna, care arunca valuri de lumină peste Bucureștiul vechi, ca o mare de acoperișuri de gresie, străpunsă de flăcările galbene ale plopilor. Era o durere a viscerelor inutile, a cărnii gălbejite, a verii care nu se mai termina. Durerea asta mă sufoca, era ca o dragoste mistuitoare dar fără obiect, dragoste și tânjire pentru nimeni. Iulie a trecut ca o halucinație, ca un singur diapozitiv cu o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Au fost imagini și emoții, dar în ce fel legate-ntre ele? Au fost alunecări ale realității 14 în vis și-n halucinație. Viața mea s-a-mpărțit de-atunci în perioade cu Lulu și perioade fără Lulu. în primele, bruioane din viscerele acelea psihice îmi reveneau mereu, nelăsîndu-mă să respir, tulburîndu-mi fața sclipitoare a conștiinței. Țin minte șirul de sanatorii în care, în plicticoase după-amieze, stând pe patul meu de metal alb, reluam fără-ncetare cele câteva fapte din tabăra de la Budila
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dureroase de amintiri pe care le-am avut toată ziua, prea rapid stinse ca să pot prinde ceva din ele în afara emoției pure, s-au desfăcut deodată sub țeasta mea, când abia ațipisem, într-o răbufnire insuportabilă. Reacția minții și a viscerelor mele a fost atroce. Nu știu ce vor să însemne acele imagini, dar ele m-au sleit cu totul, și cu atât mai puțin o să reușesc să le descriu aici în indescriptibilul lor. Am văzut de fapt nu imagini, ci o emoție
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
înluminiuri - cârpe putrede și țărână; florile, fluturii și norii înmiresmați - puroaie infecte. Noi eram iadul acelei lumi visate și tânjite de spiritul nostru, iar drumul prin iad, până-n adâncul iadului, era singurul accesibil nouă. Exista o simetrie ascunsă, care opunea viscerele de jos celor de sus, sexul - creierului, așa că trebuia să ajungem până la fundul fundului haznalei noastre ca să putem accede cândva în locurile înalte. Venea lângă noi uneori și Clara. Ieșeam împreună pe poarta taberei și o luam pe același veșnic
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
rămase goale sânt frumoase în semiîntunericul albastru al serilor de iarnă, au toate atunci ceva grav și vrăjitoresc... întîlnirea noastră a fost scurtă, stângace și violentă. Paroxismul m-a golit parcă nu doar de conținutul canalelor seminale, ci de toate viscerele corpului meu, dizolvate într-o gelatină cenușie și omogenă. M-am întors pe spate cuprins de o deprimare oribilă. 84 De sentimentul că sânt terminat, că sânt într-o capcană, că l-am trădat pe el, cel de acum șaptesprezece
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
piersiciu al fardului, o paloare care nu ține de nuanța feței, o paloare a trăsăturilor, aș zice, o paloare psihică, îi e puțin rău, se vede, e șocată. Ar trebui să fie emoționată și chiar bucuroasă, dar e ceva în viscerele sau în țeasta ei care a întors-o pe dos. Buzele îi sânt țepene și triste. Avînd zâmbetul fățarnic / Pe-a ei buze de coral." Buze de orientală tristă, de creolă tristă, de idol trist. Iese din baie și începe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Zizi de pe podea și am strîns-o la piept. Nu știu de ce mi-a fost întotdeauna frică de el. E drept că uneori se înroșea la față și începea să urle cu acea voce de la mânie a bărbaților, care îți chircește viscerele ca urletul lupilor sau mârâitul profund al unui tigru. Deși nu m-a bătut niciodată, pentru mine tata era Fiara, în stare să mă sfâșie într-o zi în bucăți. Cel mai tare mi-era teamă de el când mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lui Amitai, care trebuia să propăvăduiască în Ninive învățătura creștină. Pescarul refuză porunca divină, refugiindu-se pe o ambarcațiune, dar atrage după sine nenorociri, de aceea corăbierii îl aruncă pe Iona peste bord. Acesta este înghițit de un chit, în viscerele căruia meditează, pocăindu-se. Astfel, după trei zile și trei nopți, personajul este eliberat din burta balenei și revine la țărm, devenind apostol al creștinismului. întrebat dacă modelul biblic al pescarului Iona se constituie ca bază de inspirație pentru semnificațiile
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
foc al dorinței... Acum trec pe curat ciorna scrisorii, gheboșat deasupra gheridonului. Iarăși mă văd ca și când un ochi străin și atoateștiutor m-ar privi din afară, dar cât de diferit este totul ! Umerii slabi și aduși, pieptul este îngust, dar viscerele împing înainte, un mic embonpoint, la colțul ochiului negul alburiu, și ticul nervos zguduie ritmic picioarele descărnate, cu colțurile rotulei împungând stofa pantalonului. Cum oare el să fiu eu ? Abia o asemănare vagă, ca între un tată și un fiu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tot ce îmi aparține și deci (și cu atât mai mult) în pretențiile mele de a ajunge la adevăr. Rămânerea într-un moment al subiectivității este decretată, printr-un act de supremă iubire, adevărul însuși. Pentru că s-a născut în viscerele mele, pentru că l-am plămădit în ființa mea, orice proiect sub care îmi așez viața devine un obiect al adorației mele. El este marca, pe care o port în mine, a faptei mele viitoare, și tot ce am pus pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
garanția sănătății noastre mentale. Pentru că dacă nu ar fi așa, ce ne-ar mai ține în viață pe noi toți, ființe născute cu o condamnare la moarte în buzunar? Dacă nu ar fi air bag-ul acesta montat discret în viscerele noastre, balonul ăsta umflat cu iluzii menit să ne apere de șocul ciocnirii cu singura perspectivă certă a vieții noastre (care este sfîrșitul), nu ne-am trezi cu sufletul stâlcit în fiecare dimineață? Dacă nu am fi prinși în plasa
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
retrag, ascund, camuflează, totul devine în fond o chestiune de perspectivă și alegere. Comportarea noastră față de aceste obiecte implică întotdeauna opțiunea: vrem să rămânem la nivelul splendorii epidermei sau, printr-un imprudent gest de "dezgolire", vrem să pătrundem în "adevărul" viscerelor? Ce este "mai adevărat" într-un obiect: vizibilul lui imediat? Sau ceea ce este ascuns în el, îndepărtatul, ceea ce nu-ți cade sub mână, dar care, ascuns fiind, poate la o adică, cu prețul unui efort sau al unei operații anume
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
operații anume, să devină vizibil? Această putință de a face vizibil ceea ce în primă instanță este ascuns este temeiul îndepărtat al prăbușirii sistemului de iluzii. Epiderma poate fi denunțată ca iluzie și "iluzia epidermei" poate fi astfel surpată tocmai pentru că viscerele unui trup, ascunse fiind, nu sânt și principial invizibile. Boala, suferința și moartea pot fi foarte bine, cel puțin în clipa asta, neexplicite, pliate, la pândă doar. Dar ele pot, în principiu, să apară, să fie văzute și să fie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
singură complicitatea noastră. Orice poate fi făcut, cu condiția ca apoi să fie escamotat, ascuns, neîmpărtășit, rămas sub pecetea celei mai depline taine. Ca pragmatică socială, morala nu este decât splendoarea vizibilă a suprafeței perfect șlefuite, care își ascunde subsolurile, viscerele, scurgerile. În accepțiune socială, "moral" nu este un om care nu face ceea ce nu trebuie să facă, ci care s-ar sinucide dacă ceilalți ar afla ce a făcut. Dar dacă astfel înțeleasă morala nu este decât diversiune a suprafeței
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mult decît serios. Spiritual. Iar cu fata asta, Beatriz, ce se petrece? Că-i tare mișto se vede cît de colo, Însă quid-ul chestiunii este: o fi dintre cele care te fac să te Îndrăgostești sau dintre cele care prostesc viscerele minore? N-am nici cea mai vagă idee, am zis eu. Aș spune că din amîndouă. — Uite, Daniel, treaba asta e la fel ca indigestia. Ai observat ceva aici, imediat deasupra stomacului? Ca și cum ai fi Înghițit o cărămidă. Sau e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un factor de exterioritate; cu cât ne îndepărtează însă de toate, cu atât coincidem mai mult cu noi. Seriozitatea - tristețe fără accent afectiv - ne face sensibili numai la un proces rațional, căci neutralitatea ei n-are adâncimea care asociază capriciile viscerelor vibrației spiritului. O ființă serioasă este un animal ce îndeplinește condițiile de om; oprește-i o clipă mecanismul de gândire; nu va observa ce ușor a redevenit animalul de altădată. Răpește-i însă tristeții reflexia; va rămâne destulă imbecilitate sumbră
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Se uită încă o dată spre cântăreț. Flautistul caută să acopere cu notele lui ascuțite toate celelalte sunete străine de ceremonie. Doar se păstrează încă vie amintirea unor blesteme ce au tulburat multe sacrificii. Odată a dispărut partea de sus a viscerelor... Observă brusc un bărbat în fața principelui. Nu este preot, pentru că nu participă la ritual. Îl urmărește în schimb cu atenție pe împărat. Ce naiba caută ăsta aici? Vede că omul își pleacă din când în când capul, în semn de aprobare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și pătrundea apoasă prin vitraliile cenușii, mă cuprindea din nou teama să mă ascund printre animalele acelea și să le regăsesc apoi pe Întuneric, la lumina torței mele electrice, renăscute În tenebre, gâfâind Într-o respirare greoaie, telurică, oase și viscere fără piele pe ele, scrâșnitoare și fetide de bale uleioase. În acea expoziție, pe care Începeam s-o găsesc imundă, de organe genitale Diesel, de vaginuri cu turbină, de gâtlejuri anorganice care la vremea lor au eructat - și poate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a fi devenit infinit. Clipa prezentului, mult prea fugară în viața de toate zilele, a decis să se oprească și să picure o tulburare demențială în gândire și în bătăile inimilor, greutate de plumb în membre, ghem de foc în viscere. Se pare că cele două persoane care stau țintuite în fotoliile tapițate cu plastic gri din mica sală de așteptare (așteptare a ce ?) cunosc aceleași tulburătoare simțăminte. Tată și fiică, par doi străini care s-au întâlnit întâmplător pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și lăsăm ceapa să fiarbă 25 de minute. Dăm gust de sare și piper. Se servește câte o sepie și două linguri de ceapă, cu decor de mentă și felii de roșii. SOMON AFUMAT Se curăță peștele de solzi și viscere, se spală bine, apoi se presară cu sare mare, se stropește cu oțet din mere și lăsăm să stea o oră. Clătim peștele la jet de apă, după care îl pudrăm cu condiment pentru pește ( sau piper, delicat, oregano, tarhon
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
pe platou unde se adaugă cartofii, morcovul, sfecla și restul pentru decor. ȘTIUCĂ CU SOS ALB O știucă, 150 g unt, o lingură de făină, 1 pahar de lapte și țelină pentru decor. Se curăță știuca de solzi și de viscere, se spală și se stropește cu zeamă de lămâie și puțină sare. Apoi se pune la fiert într o cratiță cu apă rece la foc foarte mic să fiarbă încet. Când este fiartă, se scoate din apă, se răcește, se
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
mult. ...Expertiză grafologică... Cine și de ce ar face-o? Dacă ar face o! Degeaba-ncerc să-mi abat gândurile și să uit cât de rău mă simt. M-a cuprins o silă generală, o scârbă ce mi pornește tocmai din viscere... Sunt ca o treapă. În loc să spun ce mă doare acolo unde trebuie, mă ascund ca o cârtiță și... Laș, perfid, neom, jigodie, parșiv și încă multe altele, asta sunt! Dar, dacă n aș fi fost așa, ce rezolvam? Că am
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
-i aducem omagiul nostru!“ Atunci se auzi (el auzi) clinchetul cristalin al paharelor. Cin! Cin! Extazul morții, ca și autocontrolul Îl vor ține Încordat toată dimineața, Își va păstra sîngele rece prin rugăciune, cu Îndîrjire, cu dinții Încleștați, ÎnfrînÎndu-și viscerele și sistemul simpatic, În ciuda pornirii lor trădătoare, căci Își călise În timp bravura, instruindu-se În spiritul legendelor de familie. De aceea, ca ultimă dorință care i se rezervase prin protocolul caritabil, nu va cere un pahar de apă, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
gherdh = „a împleti, inclusiv a împleti garduri, a îngrădi” (vezi coradicalul rom. gard, alb. gardh) (23, p. 69). Numele regelui frigian poate fi pus în legătură și cu gr. chorde și lat. chorda („coardă, intestin” - vezi sugestia de labirint a viscerelor), lat. cortex („înveliș, scoarță”) sau cu țesături legate cu sfori : ngr. kortis („cort”), lat. cortina („cortină”), germ. Gardine („perdea”) etc. (55). Printre eroii care mânuiesc nu numai armele războinice, ci și pe cele magice, de „legare”, îl amintesc pe Heracles
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]