13,667 matches
-
o boală când nu și-o putea alunga, îl hărțuia întruna, trăgând spaima după el. Asta e! Închipuirea. Toate pornesc din închipuire... Gândul i se opri retezat de fascicolul reflectorului. La doi pași înaintea lui, în marginea unui vagon de vite, deslușea silueta santinelei. Nu mai putu nici mâna să și-o miște. Pielea capului i se răci. Auzi lătrăturile câinilor și, curios! asta-i dădu curaj! Ascultă mai bine. Desluși din nou strigătele nedeslușite, glasurile amestecate care veneau de undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
că generalul nu-i contaminat în așa măsură de fascism ca să nu judece. E un tip manierat, inteligent, cu studii la Saint-Cyr. Mi-am dat seama că au de gând să se retragă, pentru că i-am văzut că umblă după vite, și pe urmă am și eu informațiile mele. De asta am dat acel bal. Am dat un bal în cinstea generalului și am avut o lungă convorbire cu el. "Am auzit că ne părăsiți, domnule general", i-am spus. "N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ceva. Te iubesc! șopti el grăbit, și-i strivi fața cu fața lui aspră, țepoasă, căutându-i gura cu lăcomie. CAPITOLUL 13 Din cei aproape zece mecanici de locomotivă și fochiști "sechestrați" de hitleriști în retragere, închiși în vagonul de vite cu intenția să-i transporte în Germania sau să se folosească de ei pe drum în lipsă de altă mână de lucru calificată, pe care Miluță reuși să-i elibereze, doi își frânseră picioarele, ca și el, în cădere, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
era tot monopolizat de Poartă, care își întărise și mai mult poziția prin cucerirea în această vreme a vechiului drum comercial polon spre Marea Neagră. Prin Moldova mișunau o mulțime de negustori și cămătari turci, care cumpărau de aici, cereale și vite, mai ales oi, pe care le vindeau la Constantinopol. Cu toate că regimul turco-fanariot(1711-1821) a constituit forma cea mai apăsătoare a dominației otomane, totuși în Moldova, serviciul poștal a continuat să se îmbunătățească, fiind accesibil publicului, atât transportul de corespondență, cât
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
comerțul a rămas monopolizat de Poartă. Numai produsele care nu trebuiau turcilor puteau fi exportate în alte țări vecine. Abia după anul 1774, când Rusia reușește să impună Turciei slăbirea monopolului, Moldova a putut face comerț peste graniță, să exporte vite, porci etc. și să importe pe scară mai largă, aducându-se mărfuri din unele țări europene și din Orient. Acum se dezvoltă atelierele pentru piața internă, apar meșteșuguri noi și se intensifică schimburile comerciale. I-au ființă târguri, printre care
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
lemnului, tăbăcăriei și a morăritului. Se fabricau mobile și lemn curbat, săpun, lumânări, clei, pălării, frânghii, olărie, cărămidă și altele. Existau mari depozite de cherestea, provenită de la fabricile din localitate și de la Râșca, Găinești și Suha. Se făcea comerț cu vite și cereale, cu lemnărie brută și fasonată, cu pielării, brânzeturi, fructe și altele. Relațiile întinse, în țară și peste hotare, ale negustorilor și oamenilor de afaceri, volumul important de corespondență provenit de la autoritățile de stat, precum și diversificarea prestațiilor, solicitau tot
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
urbană în anul 1923, ca urmare a dezvoltării activității meșteșugărești și a comerțului, precum și a lărgirii schimbului de mărfuri între oraș și sat. Aici se găseau tot felul de produse meșteșugărești și bunuri de larg consum. Era important comerțul cu vite și cereale și existau mici unități economice ale industriei ușoare și alimentare. Atât la Pașcani Gară, nod de cale ferată și industrie feroviară, cât și la Pașcani Târg, centru economic-administrativ, funcționau servicii de poștă și telecomunicații. Oficiul Pașcani Gară fusese
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
și stafide, învelită din foi de plăcintă) și pizza cu blat de porumb, invenție a morarilor italieni aduși aici de împărăteasa Maria Tereza, în secolul al XVIII-lea. Bucovina a fost, dintotdeauna, patria cartofului, a lactatelor și a cărnii de vită, a vânatului bogat și a peștelui gustos. Produsul nelipsit de pe masa bucovineanului este smântâna, care se consumă dimineața, unsă pe felia de pâine sau se adaugă la numeroase mâncăruri (sarmale, borșuri, preparate din cartofi ș.a.). Specifice sunt laptele acru (chișleag
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
mai diverse: cârnatul de legume, plăcinta cu ciuperci, zacusca și salata de ghebe. În Moldova, obiceiul preparării borșurilor a fost dus la nivel de artă, fie că este vorba de borșul de potroace, acrit cu zeamă de varză, borșul de vită și borșul de cartofi, în zilele de post. Sunt mult apreciate sărmăluțele moldovenești, mult mai mici decât cele din Ardeal și Banat, brânza cu smântână și mămăliguță, tochitura moldovenească, chiroștile cu cartofi, ceapă și afumătură, aliveciul moldovenesc și poalele’n
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
cu un pahar de chefir și celebrele dulciuri turcești: șerbet, alviță, baclavale. Dintre băuturile alcoolice, vinul de Murfatlar n-are egal. În Maramureș, sunt prețuite o serie de bucate specifice civilizației păstorești, bazate pe carnea de oaie și cea de vită, la care se adaugă slana afumată și costița tăiată mărunt și păstrată în untură. Nelipsite de pe masa maramureșenilor sunt brânzeturile și horinca de prune, iar dintre mâncărurile specifice, la mare căutare sunt clătitele cu brânză de vaci și smântână, mămăliga
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
ciupercile pane, salata de ciuperci, sarmalele cu ciuperci și păsat și cornulețele de post cu borș. Bucătăria din Muntenia este o sinteză a obiceiurilor culturilor străine: bulgărești, turcești, grecești, nemțești. Sunt preparate numeroase ciorbe cu legume, sau cu carne de vită ori de porc, carne și pește la grătar, musaca, pilafuri, ciulama ș.a.. Cele mai apreciate sunt ciorba țărănească de văcuță, ciorba de perișoare, ciorba de burtă, mititeii, cârnații de Pleșcoi (din carne de oaie), garniturile din legume și cartofi, compoturile
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
în iluzie, în convenție. Poetului îi scapă limita dintre uman și inuman: E imposibil. E imposibil ca aceștia să fie oameni vii, amnar scăpărător. O, mai curând păpuși costumate, manechine. Hii, hii, căluții mei de panoramă! Și hăis, și cea, vitele mele automate! (Liniștiți și neliniștiți) Frontierele sunt, de fapt, convenționale. Aceasta ar putea fi marea lecție pe care ne-o oferă Emil Botta: nu există delimitări certe. Real și fantastic, adevăr și iluzie, uman și inuman coexistă, completându-se reciproc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
care s a căsătorit și au avut copii mulți - fete și feciori. Fetele s-au măritat și au plecat la casele lor. Atunci când Zoița, nevasta lui mergea în grădină îi trebuia o zi întreagă să o colinde pe toată. Avea vite multe că turna laptele cu găleata într-un butoi mare de lemn și dădea lapte de pomană tot cu găleata la necăjiții din sat. Nevastă-sa nu ieșea niciodată din cuvântul lui. Atunci când punea să facă mămăligă îl întreba: „Stăvăra
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
greutățile ei. A început războiul, băieții au fost luați pe front. El a rămas numai cu baba lui, așa cum au rămas toți bătrânii satului. Ordonanța Petrache B....ă Petrache se trezea de dimineață, mulgea vacile, făcea curat în șură, ducea vitele până la Călina în mijlocul pădurii. Le dădea la apă în Călina, căci așa se numește acel râuleț de la marginea pădurii acum. Le tăia vâsc cu securea, iar după ce mâncau bine vitele le aducea acasă, le băga în grajd, apoi mânca și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
trezea de dimineață, mulgea vacile, făcea curat în șură, ducea vitele până la Călina în mijlocul pădurii. Le dădea la apă în Călina, căci așa se numește acel râuleț de la marginea pădurii acum. Le tăia vâsc cu securea, iar după ce mâncau bine vitele le aducea acasă, le băga în grajd, apoi mânca și el. Se schimba în haine de sărbătoare, după care pleca și el la joc, unde era așteptat de fete ca să le joace. Căci multe-l doreau, de isteț și harnic
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
rămânându-i și lui copii mici. Aurica era șchioapă de un picior, că-l avea mai scurt și din această cauză n-o mai lua nimeni și a fost nevoită să o mărite cu Beșoi al lui Harapu, care păștea vitele satului. Și cum în acea vreme era la modă plecarea la muncă la mină, a plecat și Beșoi cu Aurica lui. Cu el a plecat și Costache al lui Costache Cristescu. Aurica și-a găsit obștescul sfârșit la Petroșani, tot
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
lui au fost: Tudor, Anica, Gheorghe, Profira, Dumitru și Vasile, care au rămas în casa bătrânească, cu fântână în curte, cu budui din piatră cioplită ce se află în stânga casei. Tot în stânga se află și ulița pe care urcă dimineața vitele satului spre pășune, iar seara cobor de la păscut. O așezare foarte frumoasă pentru că prin față trece ulița mare, azi șoseaua județeană. Iar peste drum se află casa lui Toader, fiul cel mare a lui Petrache Cioabă. Cioabă avea doi boi
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
pe: Gica, Costică, Vasile și Petrică. Doar Costică și Vasile ce mai aduc cu Toader, că Gica și cu Petrică doar îi purtau numele. Toader a fost un om calm și harnic, calculat în toate. S-a apucat de creșterea vitelor, așa că tot timpul se afla în preajma grajdului, de unde și atunci când se certa cu Maria lui pleca în grajd numai să evite a se certa continuu. Când înjura folosea doar două înjurături: ciapa mă-si și zidirea mamei ei. Dacă-l
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
însuși diavolul în persoană. Întâi se porneau hodorogelile cu pricina, apoi se auzeau vocile și la miezul nopții apărea diavolul cu înfățișare de om, în pielea goală, cu păr lung pe toată suprafața corpului și cu coadă lungă ca de vită și coarne ca de țap, urlând și țipând și trântind obiectele ce se aflau în casă. Patul începea să scârțâie, casa trosnea din toate încheieturile, apoi se auzea un muget prelung și o voce răgușită din care se înțelegea: Asta
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
agricultură mai avansată, bazată pe rotații și asolamente bienale sau trienale, și unde toți sătenii erau obligați „să practice aceleași asolamente, să execute muncile agricole la date fixate colectiv și să permită, după strângerea recoltei, liberul pășunat în miriște al vitelor satului - chiar de la un sat la altul” (Stahl, 1998, vol. I, p. 13). Fiecare gospodărie practica agricultura pe fiecare dintre cele trei zone agricole menționate - locul de lângă casă, cel de lângă vatra satului și terenurile nedesțelenite. În aceste condiții, exploatarea agricolă
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
an, terenul rămas pentru pășunat scade. „Nu mai este posibil, deci, ca păscutul în ogor să rămână nereglementat și se caută fie o plafonare a drepturilor de păscut, fie o despăgubire a obștii pe calea unei plăți făcute de posesorii vitelor.” (Stahl, 1998, vol. I, pp. 282-292) Despre această problemă vom discuta însă în paragrafele următoare. Tot ca regulă de cuprindere, fiecare gospodărie avea obligația de a exploata terenurile agricole cu propriile forțe de muncă. Abia mai târziu, când apare fenomenul
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
ocinilor a fost creșterea populației, care face mai acută lupta de concurență dintre gospodării și, în special, diferențierea populației în bogați și săraci. Tragerea de garduri, care aveau un simplu sens de unelte tehnice la început, menite să împiedice ieșirea vitelor dintr-un anume țarc sau intrarea vitelor în anumite tarlale, capătă un sens juridic: gardul devine semn de proprietate.” (Stahl, 1998, vol. II, p. 171) Apariția ocinilor nu implică nici ea dispariția devălmășiei întrucât, pe lângă faptul că ocina nu era
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
mai acută lupta de concurență dintre gospodării și, în special, diferențierea populației în bogați și săraci. Tragerea de garduri, care aveau un simplu sens de unelte tehnice la început, menite să împiedice ieșirea vitelor dintr-un anume țarc sau intrarea vitelor în anumite tarlale, capătă un sens juridic: gardul devine semn de proprietate.” (Stahl, 1998, vol. II, p. 171) Apariția ocinilor nu implică nici ea dispariția devălmășiei întrucât, pe lângă faptul că ocina nu era o proprietate privată propriu-zisă, exploatarea agricolă se
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
momentul practicării agriculturii și pășunatului pe locuri îngrădite. O regulă deosebit de interesantă pe care o remarcă Stahl referitor la modul în care se decidea pe unde va trece drumul este aceea de a respecta traseele statornice pe care le urmează vitele instinctiv atunci când merg în cireadă. Construirea drumurilor devine o prioritate pentru săteni în momentul în care transportă recoltele cu carul și trec la tehnica de împietruire și săpare a șanțurilor marginale (Stahl, 1998, vol. I, pp. 292-295). 2.3.3
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
Pentru supraviețuirea copacilor, operația se făcea la trei ani. Revenind la regulile operaționale, frunzele se culegeau toamna și se lăsau în pădure așezate în pomi cu lemne groase peste ele pentru a nu fi luate de vânt. Iarna veneau cu vitele în pădure și le dădeau să mănânce frunzele culese toamna. Dacă vremea nu permitea acest lucru, atunci sătenii plăteau femei să care în spate până în sat frunzele. Atunci când regulile silvice sunt mai aspre, și aici ne referim la nivelul constituțional
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]