1,600 matches
-
Tălmăcește, în colaborare, și din literatura gruzină. SCRIERI: Serile-n sat la Ocișor, București, 1971; Curente estetice contemporane, București, 1972; Grünewald, București, 1972; La Rochefoucauld. Aventura orgoliului, București, 1973; Măreasa, București, 1975; Călătorie spre Soare-Răsare, București, 1976; Crișan, București, 1977; Vitralii, București, 1978; Temeri, București, 1985; Căruța cu scânduri, București, 1990; Memorii, I, București, 1991, II-III, Iași, 1994 - 1997; N. V. Gogol sau Paradoxurile literaturii moderne, pref. Luca Pițu, Iași, 1996; Drumuri întortocheate, Iași, 2001. Traduceri: Jean-Paul Sartre, Baudelaire, pref. trad., București
PETRISOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288797_a_290126]
-
Curente estetice contemporane”, RL, 1972, 34; Al. Călinescu, Autenticitatea viziunii, CRC, 1975, 51; Negoițescu, Engrame, 158-160; Sorin Titel, Note de călătorie, RL, 1977, 9; Popa, Dicț. lit. (1977), 431-432; Cristea, Fereastra, 244-250; Constantin Hârlav, „Crișan”, ST, 1978, 4; Doina Uricariu, „Vitralii”, LCF, 1979, 9; Cornel Munteanu, „Temeri”, TR, 1985, 20; Valeriu Cristea, Ruzalia din Ocișor, RL, 1985, 51; Mircea Popa, „Temeri”, ST, 1986, 2; Val Condurache, „Căruța cu scânduri”, RL, 1991, 1; Claudiu Constantinescu, „Căruța cu scânduri”, RL, 1991, 9; Livia
PETRISOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288797_a_290126]
-
despre atmosfera din familia Pillat, despre „prietenii moștenite” și oameni exemplari se definește ca o memorialistică de bună calitate, oferind totodată informații utile istoricului literar. Se rețin portretul făcut lui Dinu Pillat, din frânturi de amintiri, dar mai ales „prin vitraliul” operei, cât și analiza poeziei lui Ion Pillat, încercări capabile să restituie trecutul ca prezent: „Ce am spus despre ei contează prea puțin, esențial este că pe când scriam s-a întâmplat să fiu cu ei, ca niciodată, într-un prezent
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
și zbor,București, 1938; Luceferi de rouă, București, 1939; Fuga în azur, București, 1940; Noi, de la infanterie. Poeme de pe front, Deva,1943; Răsărit de Luceafăr, Corabia, 1943; Freamăt de holde, București, 1944; Arhitectura ploilor, București, 1972; Acustica rănilor, București, 1980; Vitralii de voci, București, 1996; Născut în Capricorn, București, 1997; Riposta rocilor, București, 1997; Strigătul statuilor, București, 1997; Viitoristica mea. Profiluri lirice, București, 1997; Viteze de viziuni, București, 1997; Daliile decid duminica, București, 1997; Dresorul depărtărilor, București, 1997; Emite zenitul, București
PAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
după 1990, „Clujul liber”, „Nu”). Va publica volumele Țărâna serilor (1967), Reminiscențe (1969), Trecerea pragurilor (1972), Elegii (1975; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca), Nimburi (1977), Pâinile punerii nainte (1979), În lumina înserării (1982), Înstelatele oglinzi (1984), Orfica tăcere (1988), Crepuscularele vitralii (1993), Chemări spre nicăieri și niciodată. Poezii 1985-1995 (1996). Se dedică în același timp prozei - Tărâmul izvoarelor (1968) - și memorialisticii, concepută sub formă de roman autobiografic: Frumoasa risipă (1980), Steaua câinelui (1991), Pinii de pe Golna (1993), Străinul de la miezul nopții
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
nainte, Iași, 1979; Frumoasa risipă, Cluj-Napoca, 1980; În lumina înserării, București, 1982; Înstelatele oglinzi, Cluj-Napoca, 1984; Înaltele acele vremi, Cluj-Napoca, 1987; Orfica tăcere, Cluj-Napoca, 1988; Pe muntele Ebal, Cluj-Napoca, 1990; Steaua câinelui, Cluj-Napoca, 1991; Pinii de pe Golna, Cluj-Napoca, 1993; Crepuscularele vitralii, Cluj-Napoca, 1993; Chemări spre nicăieri și niciodată. Poezii 1985-1995, București, 1996; Străinul de la miezul nopții, Cluj-Napoca, 1996; Catrene, Cluj-Napoca, 1999; În colț lângă fereastră, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Ion Oarcăsu, „Țărâna serilor”, TR, 1967, 24; D. Țepeneag, „Țărâna serilor”, GL
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
creșteam (1985). A tradus din literaturile popoarelor aparținând fostului spațiu iugoslav. SCRIERI: Moștenire, Pancevo, 1970; De vorbă cu melcul, Pancevo, 1972; Prietenii mei, Pancevo, 1975; Nefire, Pancevo, 1977; Pretutindeni eu, Pancevo, 1982; Pe când creșteam, Pancevo, 1985; Medalioane, Pancevo, 1986; 1985; Vitralii, Pancevo, 1987; Încercarea de a zbura, Novi Sad, 1988; Calea scorpionilor, Novi Sad, 1989; Hai, hui, pe cărărui, Novi Sad, 1990; Vânt de răsărit, Novi Sad, 1995. Antologii: Carnavalul cuvintelor, Novi Sad, 1995. Repere bibliografice: Ioan Baba, Compendiu bibliografic. Scriitori
MILOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288148_a_289477]
-
ușor că numai predarea adevărurilor clare și distincte rămâne legitimă și dezirabilă. Din secolul al XVIII-lea încoace, universitățile europene au început să denunțe idealul patristic al unității dintre bine, frumos și adevăr. Odinioară niște categorii transcendentale cu efect de vitraliu asupra cunoașterii, universaliile medievale au fost afumate de aroganța iluministă. Legătura organică dintre ce și cum a fost treptat compromisă. Formarea a devenit informare, iar cunoașterea, tot mai metodică, și-a luat ca standard performanța cognitivă (IQ). Anemierea componentei liturgice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Învierii nu există. „Un clopot de sticlă” nu este aici metafora gracilității, ci sinistra imagine a asfixierii forțate. Înzestrate cu multă culoare, dar și cu gravitate, fragmentele de amintiri ciobite se prefac uneori, sub „pana” lui Paul Cernat, în mici vitralii epice. „Spaimele unui șoim al patriei” evocă infiltrarea precoce a practicii duplicității în suflețelul fraged al lui Paul: în primii ani de grădiniță, viitorul șoim al patriei știa deja pe cine să înjure și cum să mintă. Autorul descrie în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
București, 2003; Poeme mistice ale Antichității, București, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Balotă, Homerice, RL, 1971, 48; Veronica Porumbacu, Imnurile lui Orfeu, CRC, 1973, 13; Dan Grigorescu, Prometeu, CNT, 1977, 26; Nicolae Balotă, Avatarurile lui Prometeu, RL, 1977, 33; Marcel Petrișor, Vitralii, București, 1978, 99-101; Gelu Ionescu, Orizontul traducerii, București, 1981, 56-60; Darie Novăceanu, Ion Acsan, Dan Constantinescu, „Antologie de poezie clasică japoneză” RL, 1982, 11; Dicț. scriit. rom., I, 7-9; Dieter Paul Fuhrmann, Goethe 250. Orfism și hermetism, RL, 1999, 37
ACSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285154_a_286483]
-
vedere o asemenea perspectivă. Debutul romanului The Big Sleep nu lasă loc nici unui dubiu: Holul principal al casei Sternwood era înalt de două etaje. Deasupra ușilor de la intrare, destul de încăpătoare ca să îngăduie trecerea unei turme de elefanți indieni, pe un vitraliu larg, un cavaler în armură neagră salva o doamnă legată de un pom, goală pușcă, dar acoperită decent de un păr foarte lung. Cavalerul ridicase vizorul căștii ca să fie politicos și moșmondea, fără succes însă, la nodurile frânghiei cu care
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a lungul unui coridor lateral, spre holul principal și mă lăsă acolo, spunând că domnul Norris are să coboare într-o clipă. Holul principal arăta neschimbat. Portretul de deasupra consolei avea aceiași ochi negri și fierbinți, iar cavalerul de la fereastra cu vitraliu încă n-o dezlegase pe demoazela goală, legată de pom. Spre deosebire de cavalerul din vitraliu, Marlowe dezlegase deja enigma. Enigma avea legătură tot cu o „demoazelă” - una ce obișnuia să se arate goală și să-i seducă pe cavalerii mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
domnul Norris are să coboare într-o clipă. Holul principal arăta neschimbat. Portretul de deasupra consolei avea aceiași ochi negri și fierbinți, iar cavalerul de la fereastra cu vitraliu încă n-o dezlegase pe demoazela goală, legată de pom. Spre deosebire de cavalerul din vitraliu, Marlowe dezlegase deja enigma. Enigma avea legătură tot cu o „demoazelă” - una ce obișnuia să se arate goală și să-i seducă pe cavalerii mai mult sau mai puțin prihăniți din jur: Rusty Regan fusese un războinic, implicat în luptele
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Era o mireasmă puternică de vară în dimineața aceea și vegetația stătea neclintită în aerul încremenit a ceea ce se poate numi o zi plăcută. În Somnul de veci, atenția lui Marlowe fusese confiscată, la intrarea în casa generalului Sternwood, de vitraliul reprezentând un cavaler și o domniță aflată în captivitate. Aici, într-un mediu lipsit de pretenții nobiliare, privirea detectivului cade asupra unei picturi ce arată că nu ne mai aflăm în lumea stăpânilor, ci a servitorilor: La capătul aleii, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
să apară cineva la ușă. Chandler a urmărit, desigur, să creeze, prin similitudinile de suprafață, similitudini de adâncime. Ne amintim că vizitele la familia Sternwood constituiau și mici dări de seamă despre ce se petrecuse între timp cu personajele din vitraliu. Nodul cu care era legată femeia simboliza o enigmă ce avea să reziste încăpățânat încercărilor de a o dezlega. Aici, bătaia ușoară cu palma pe cap anunță un caz în care miza rămâne în zona derizoriului - ceea ce, până la un punct
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
înțeles că se apără în fața oricărui demers reformator, construiește, de fapt se reconstruiește pe sine. Zidurile groase ale catedralei din Alba-Iulia dau senzația de bastion de cetate, simbolizând puterea, dorința de extindere a democrației: impunere și apărare a credinței catolice. Vitraliile - frumoase reprezentări artistice multicolore, adevărate dantele în sticlă, executate cu măiestrie de artizan și cu muncă de benedictin - dau impresia de creneluri, alteori au chiar forma clasică a crenelurilor, de parcă ar fi săpate în zidul de apărare al unei cetăți
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
INTELECTUALĂ ÎN SECOLUL LUMINILOR La început a fost lumina mediterană și Europa a fost pe jumătate... Apoi statuile Greciei s-au dus să se piardă în ceața nordului și s-a născut filosofia. Și lumina Mediteranei s-a strămutat prin vitralii în crepusculara ambianță a catedralelor. Și a fost universul gotic. Și lumina picturii mediteraneene a fecundat umbrele interioarelor și s-a făcut Rembrandt și Vermeer. Apoi Europa a plecat să-și încerce miracolul în toate peisajele pământului. Dar nicăieri n-
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
genere, piesele ce compun Cele patru anotimpuri (1977) narează aventuri cerebrale, devenind implicit moduri ale unei interogații. Într-o capelă cufundată în întuneric, ochiul descoperă, în lumina chibriturilor, roiuri de fluturi. Desenele de pe aripile fluturilor le reproduc pe cele din vitralii. Ridicați în aer, viermii înaripați execută un dans bizar, halucinant, dând un spectacol de o frumusețe perversă, demonică. După terminarea baletului, fluturii inundă iconostasul. Moment dintr-o fantastică aventură infernală, această vedenie rezumă procesul ireversibil al degradării sacrului, al profanizării
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
cu o proză scurtă în „Dimineața copiilor”. Aici, ca și în „Universul copiilor”, „Revista copiilor”, „Veselia” etc., îi mai apar snoave în proză ori în versuri. Abandonând din nou școala, colaborează intens la „Cuvântul nostru” și scoate trei publicații efemere: „Vitraliu” (1932-1933), „Rod” (1932-1933) și „Mahalaua” (1933). La „Mehedințeanul” („Nădejea”) e, un timp, secretar de redacție. Trimitea materiale diverse și la „Alarma satelor”, „Vremea nouă”, „Brazda literară”, „Provincia”, „Școala Mehedințiului”, „Luceafărul literar și critic”. În 1935 își adună o parte din
BRATOLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
tiranici Într-o grotă idilică a uitării. Bunicul meu așeză Într-un colț gramofonul Victrola. Punea pe bar koulouria Împletite, cu susan. Întâmpina lumea cu exuberanța pe care o așteptau de la un străin și flirta cu doamnele. În spatele barului strălucea vitraliul de sticle cu băutură: albastru de la ginul englezesc, roșul adânc al vinurilor Claret și Madeira, maroniul roșcat al whisky-ului scoțian și al bourbonului. O lampă suspendată se rotea pe lanțul ei, aruncând picățele pe pielea de zebră și făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o Îmbucătură În drum spre antrenamentul de la Tiger Stadium, lăsase un autograf pe propriul portret: „Pentru prietenul meu Milt, grozave ouă!“ Când a ars o biserică greco-ortodoxă din Flint, Milton s-a dus cu mașina și a recuperat unul dintre vitraliile rămase intacte. L-a atârnat pe perete, deasupra banchetelor. Conserve cu ulei de măsline Athena stăteau aliniate În vitrină, alături de un bust al lui Donizetti. Era un soi de ghiveci: lămpi bătrânești alături de reproduceri din El Greco sau o statuetă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la preț redus și câțiva pantofi Florsheim. În magazinul de electrocasnice Dyer’s, din câte vedea Milton, nu mai rămăsese decât un raft cu saci pentru aspiratoare. Ce ar fi luat dacă ar fi jefuit bufetul? Ar fi luat oare vitraliul, pe care Milton Însuși Îl luase din altă parte? Ar fi fost interesați de fotografia cu Ty Cobb, care-și arăta colții, alunecând cu crampoanele Înainte În baza a doua? Poate că ar fi smuls pielea de zebră de pe scaunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
După ce mulțimea s-a împrăștiat, iar episcopul Lerma a plecat și el la episcopie și după ce japonezii s-au întors cu trăsura la mănăstire, rămas singur, Velasco a îngenuncheat în fața altarului. În afară de cele câteva raze de soare ce pătrundeau prin vitraliile pătrate ale ferestrelor, marea catedrală era întunecoasă și liniștită. În altar ardeau roșiatic lumânări de împărtășanie, iar alături de ele, cu o mână ridicată, un Iisus plin de glorie privea în jos la Velasco. Fără îndoială, așa arăta când le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
într-un fotoliu în mijlocul labirintului stilizat, reprezentat de mozaic. Pilaștrii înalți, imitând arborii, se răsfrângeau brusc la nivelul ochilor Bătrânului în arcuri boltice, sculptate ca niște ramuri înfrunzite ce se întretăiau într-un joc grațios de linii, acolade și volute. Vitraliile cerneau o lumină difuză de culoarea șofranului. Mierle negre cu cioc portocaliu zburătăceau pe sub bolți, căutând parcă o ieșire. Dar nu stâlpi de piatră sculptați ca niște arbori erau ceea ce văzuse el, ci două șiruri de trunchiuri groase și înalte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
într-un fotoliu în mijlocul labirintului stilizat, reprezentat de mozaic. Pilaștrii înalți, imitând arborii, se răsfrângeau brusc la nivelul ochilor Bătrânului în arcuri boltice, sculptate ca niște ramuri înfrunzite ce se întretăiau într-un joc grațios de linii, acolade și volute. Vitraliile cerneau o lumină difuză de culoarea șofranului. Mierle negre cu cioc portocaliu zburătăceau pe sub bolți, căutând parcă o ieșire. Dar nu stâlpi de piatră sculptați ca niște arbori erau ceea ce văzuse el, ci două șiruri de trunchiuri groase și înalte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]