1,128 matches
-
început monumentul era doar o mastaba clasică, peste o cameră funerară subterană, ce ajungea până la 28 m adâncime, accesibilă printr-un puț. Intrarea în această cameră a fost sigilată cu o lespede de granit cântărind trei tone. Sub îndrumarea marelui vizir Imhotep, construcția a fost extinsă și înălțată în mai multe etape, de parcă arhitectul antic ar fi încercat să vadă până unde se poate merge. Unii experți apreciază că monumentul funerar a fost conceput ca o replică a palatului în care
Imhotep () [Corola-website/Science/298534_a_299863]
-
mai ales în cultura hollywodiană prin filmul "Mumia"). Deși se cunosc atât de multe lucruri despre ceea ce a făcut în timpul vieții sale, datele sale biografice sunt extrem de controversate. Se știe cu siguranță că a fost ridicat la rangul de mare vizir în timpul domniei lui Djoser (2630-2611 i.Hr.), cel de-al doilea rege al celei de-a treia dinastii egiptene. Data nașterii sale nu poate fi decât estimată, astfel că ea variază în funcție de documentele consultate. În schimb, cele mai multe surse afirmă că el
Imhotep () [Corola-website/Science/298534_a_299863]
-
să rodească pentru propășirea neamului românesc în Orient. Printre cei nominalizați în aplicarea acestui plan erau: Caragiani, alături de T. G. Djuvara, Take Mărgărit, și Apostol Mărgărit. Caragiani este printre cei care se duc la Constantinopol spre a cere sprijinul Marelui Vizir să continue a da conaționalilor aromâni din Imperiul Otoman puternicul său sprijin. T. G. Djuvara, Ap. Mărgărit și Caragiani au lucrat la instalarea paraclisului român în care să oficieze pentru primă dată Primul Mitropolit român Antim în ziua de joi
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
Haman” references/. Acțiunea e plasată în al treilea an al împăratului Ahașveroș (identificat de obicei cu Xerxes I) al Persiei. Personajul principal al cărții este Estera, soția împăratului, o evreică care reușește să își salveze poporul de genocidul plănuit de vizirul Haman. Povestea Esterei a născut, în cultura iudaică, sărbătoarea numită Purim. Semnificația Purim-ului este una specială. De Purim (care pică în perioada de început a primăverii, la sfârșitul lunii februarie sau în prima parte a lunii martie) este celebrat
Estera (carte) () [Corola-website/Science/308659_a_309988]
-
preot, ci totodată un înțelept, un cunoscător și interpretator al textelor religioase (care se pot discuta), un orant care cheamă credincioșii la rugăciuni și le ritmează, și un jurist care călăuzește "cadiii" (judecătorii), "alcaizii" (primarii), iar mai apoi beii, pașalele, vizirii și chiar sultanii, în așa fel încât hotărârile lor să fie conforme cu Șaria. Astfel, religia musulmană nu se mărginește la credința musulmanilor, ci organizează, prin Șaria, și viața lor zilnică, astfel că în țările majoritar musulmane, unora dintre credincioși
Șaria () [Corola-website/Science/308133_a_309462]
-
aceștia au stabilit controlul în Asia Mică: în nord-estul Anatoliei Saltukizii, Mengujekizii în Anatolia Răsăriteană, în sud-estul Anatoliei Artuqizii, Danishmendii în Anatolia Centrală, Selgiucii de Rom în vestul Anatoliei. Datorită succesorul lui Alp Arslan, Malik Șah, și a celor doi viziri persani, Nizam Al-Mulk și Taj Al-Mulk, statul selgiuc s-a extins în direcții diferite, încât să fie mărginit în răsărit de China și în Occident de bizantini. Acesta a mutat capitala de la Rey la Isfahan. Califul Abbasid i-au conferit
Marele Imperiu Selgiuc () [Corola-website/Science/307746_a_309075]
-
pe de-o parte și Nur ad-Din și vicleanul său vasal Saladin, pe de altă parte. Prima expediție a lui Amalric în Egipt a avut loc în 1163 și au urmat mai multe serii de alianțe și contraalianțe dintre Almaric, vizirii Egiptului și Nur ad-Din, urmate de mai multe invazii până în 1169. Campaniile egiptene ale latininilor au fost sprijinite de împăratul Manuel. Pentru a întări alianța celor doi, Almaric s-a căsătorit cu o strănepoată a bazileului, Maria Comnen. În 1169
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
au reușit să-i respingă pe damaschini peste râul Barada până în oraș. Cruciații au inițiat asediul imediat ce au ajuns în fața porților Damascului. Asediații ceruseră ajutorul mai multor lideri musulmani: Saif ad-Din Ghazi I al Alepului și Nur ad-Din al Mosulului. Vizirului Mu'in ad-Din Unur a încercat fără succes despresurarea Damascului printr-un atac concentrat asupra taberei cruciate. Neîncrederea se manifesta în ambele tabere: Unur nu avea încredere în Saif ad-Din sau în Nur ad-Din, deoarece se temea că Damascul ar
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
vali) rebel din Akko, de origine bosniacă, acelaș care i-a rezistat cu succes lui Napoleon în nordul țării. Din cauza trecutului său de călău în Egipt , el era cunoscut ca Al Jazzar , adică ""Măcelarul"". După o perioadă în care marele vizir otoman îl impune in 1801 pe Muhammad pasha Abu Maraq ca guvernator peste Ierusalim, Yaffa și Ghaza, succesorul lui Ahmed Jazzar la pașalâcul Sidonului și Acrei, Suleyman pasha al Adil, izbutește să-l contracareze pe acesta și să-l așeze
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
a dobândit o recunoaștere și pe plan extern. Astfel, relatând călătoria din mai-iunie 1864 a principelui Cuza la Constantinopol, doctorul Carol Davila precizează: „Steagul românesc a fost ridicat la catargul cel mare, caiacele Padișahului ne așteptau, garda sub arme, marele vizir la ușă... Principele, liniștit, demn, concis în cuvintele lui, a petrecut 20 de minute cu Sultanul, pe urmă acest mare Padișah a venit să ne treacă în revistă... Din nou, marele vizir a condus pe Principe până la poarta principală și
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
caiacele Padișahului ne așteptau, garda sub arme, marele vizir la ușă... Principele, liniștit, demn, concis în cuvintele lui, a petrecut 20 de minute cu Sultanul, pe urmă acest mare Padișah a venit să ne treacă în revistă... Din nou, marele vizir a condus pe Principe până la poarta principală și ne-am întors la Palatul Europei, tot cu steagul român fâlfâind la catarg...”. Un drapel tricolor destul de uzat se află astăzi în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României, având numărul de
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
să aibă toate cele trei elemente componente. De aceea, vechii egipteni îmbălsămau și mumificau trupurile pentru a le păstra în formă intactă timp de mult timp. Ceremonia de mumificare era atât de lungă și de complicată încât numai regii, reginele, vizirii și persoanele foarte importante beneficiau de ea. Primul care a realizat mumificarea, deci inventatorul ei, a fost zeul Anubis, de la care se spune că au învățat procedeul și preoții egipteni. Animale precum pisica sau babuinul erau de asemenea mumificate, deoarece
Mitologia Egiptului Antic () [Corola-website/Science/306907_a_308236]
-
într-atât de puternice încât a fost capabil să iși continuie muncă de creație, nelăsându-se deloc influențat de turbulențele exterioare. A devenit medicul curții regale, si s-a bucurat de aprecierea conducătorului până într-atât încât a fost numit vizir în două rânduri. Că de obicei, a suferit de asemenea și reacțiile politice și intrigile împotriva sa, fiind nevoit că o vreme să se ascundă; la un moment dat chiar a fost întemnițat. Reeditata în: Grețe Tartler, „Înțelepciunea arabă, De la
Avicenna () [Corola-website/Science/306979_a_308308]
-
Musa, în locul lui Al Mă’mun. Această decizie va duce la un conflict deschis între cele două tabere, cea a lui Al-Amin ( preponderent arabă, sunită și tradiționalista) și cea a lui Al Mă’mun ( dominată de factorul persan reprezentat de vizirul și suporterii săi din Merv, precum și de musulmanii șiiți și de cei non-arabi). În 811 Al-Amin trimite o armată numeroasă în Khorasan cu scopul de a zdrobi planurile de independență ale lui Al Mă’mun. Campania se dovedeste catastrofală deoarece
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
far al-Sadiq, fratele lui Musa al-Khadim (cel de-al șaptelea imam Șhia) care se proclama că Mahdi, uzurpând astfel titlul de calif al lui Al Mă’mun. Situația devine și mai complicată pentru Al Mă’mun în momentul în care vizirul sau, Fazl ibn Sahl, începe să îl sprijine în secret pe Ibrahim ibn Mehdi, unchiul lui Al Mă’mun. Califul reușește să păstreze puterea, înăbușind revoltă din Mecca, si ordonând asasinarea lui Fazl ibn Sahl și otrăvirea lui Ali al-Ridha
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
reconciliere cu musulmanii șiiți, înlocuind chiar și steagul verde pe care il adoptase cu câțiva ani înainte cu cel negru, simbol tradițional al dinastiei Abbaside. După asasinarea lui Fazl ibn Sahl, Al Mă’mun evita să mai numească un nou vizir, și încearcă să controleze într-un mod strict provinciile imperiale pentru a preveni eventuale insurecții sau revolte ale guvernatorilor. Excepție o face autonomia acordată generalului Tahir ibn al-Husayn, cel care îl ajutase în conflictul cu Al-Amin. Tahir ibn al-Husayn devine
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
soldați aliați. Comanda trupelor creștine a primit-o regele polonez care era deja renumit în luptele cu tătarii și turcii, supranumit "Leul din nord". La 12 septembrie reușește o izbândă strălucitoare în bătălia de la Kahlenberg împotriva otomanilor sub conducerea marelui vizir Kara Mustafa, care erau în superioritate numerică (cca. 150 000) dar cu mai puțină artilerie. cunoștea mai multe limbi. A fost un iubitor de artă. Palatul său din Wilanow a fost una din cele mai reușite realizări a barocului polonez
Ioan al III-lea Sobieski () [Corola-website/Science/303002_a_304331]
-
dinastie egipteană. Primul faraon notabil din Vechiul Regat a fost Djoser (2630-2611 î.Hr.) din dinastiea a treia, el a ordonat construirea unei piramide în trepte, în necropola Memphis de la Saqqara. O persoană importantă din timpul domniei lui Djoser a fost vizirul său și arhitectul regal Imhotep, cel care a fost mai târziu zeificat. Acesta a fost era când fostele state antice independente egiptene au devenit cunoscute sub numele de Egipt, conducător fiind doar faraonul. Ulterior foștii conducători au fost forțați să
Vechiul Regat Egiptean () [Corola-website/Science/303024_a_304353]
-
coroana roșie a Egiptului de Jos, coroana albă a Egiptului de Sus, flagellum-ul, sandalele și nu în ultimă instanță stindardele. Apar și primii oficiali ai curții regale: purtătorul de sandale, un funcționar purtând titulatura tjet - probabil precursorul purtătorului funcției de vizir. După egiptologii de ultimă generație, pentru perioada domniei lui Narmer se poate documenta și practicarea unui ritual regal, numit „apariția regelui în calitate de biti“. Dintre divinitățile egiptene se poate documenta venerarea zeiței Bat, originară din Egiptul de Sus, considerată uneori ca
Narmer () [Corola-website/Science/303082_a_304411]
-
A doua curte a palatului cuprinde sala divanului, bucătăriile, camerele grăjdarilor și ale îngrijitorilor, Turnul Justiției și Poarta Fericirii. Sala divanului sau conciliul imperial este locul unde erau dezbătute problemele și treburile politice, unde se adunau miniștrii în prezența Marelui Vizir, unde erau primiți ambasadorii și unde aveau loc diferite ceremonii. Ea se află în partea stângă a curții și are două etaje. În apropiere exista și o grădină zoologică, la ceemonii fiind prezente animale exotice precum gazele, păuni, lei, tigri
Palatul Topkapî () [Corola-website/Science/303097_a_304426]
-
arhitectură, artă și tehnologie au fost făcute în timpul Vechiului Regat, alimentate de productivitatea agricolă crescută printr- o administrație centrală bine dezvoltată. Unele dintre vechi realizări ale Egiptului, Piramidele din Giza și Sfinxul, au fost construite în timpul Vechiului Regat. Sub supravegherea vizirului, funcționarii de stat colectau taxele, coordonau proiectele de irigații pentru a îmbunătăți randamentul culturilor, organizau țăranii pentru proiectele de construcții și stabileau un sistem de justiție pentru a menține pacea și ordinea. Împreună cu importanța tot mai crescută a administrației centrale
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
de Regatul Mijlociu. Faraonii din Regatul de Mijloc au restaurat prosperitatea și stabilitatea țării, stimulând astfel o renaștere a artei, literaturii și proiectelor de construcții monumentale. Mentuhotep al II-lea și succesorii dinastiei a Xl-lea au condus din Teba, dar vizirul Amenemhat I, la asumarea regalității la începutul dinastiei a XII-a în 1985 î.en., a mutat capitala țării în orașul Itjtawy situat în Faiyum. Faraonii dinastiei a XII-a s-au implicat într-o serie de îmbunătățiri funciare și
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
Faraonul era monarhul absolut al țării și, teoretic, deținea controlul complet al terenurilor și resurselor Egiptului. Regele era comandantul militar suprem și șef al guvernului, bazat pe o birocrație de funcționari pentru gestionarea afacerilor sale. Al doilea la comandă era vizirul, care avea rol administrativ, care acționa în calitate de reprezentant al regelui și coordona inspecția terenurilor, trezoreriei, proiectelor de construcție, sistemului juridic și arhivelor. La nivel regional, țara a fost împărțită în 42 regiuni administrative numite "nome", fiecare guvernată de un nomarh
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
care acționa în calitate de reprezentant al regelui și coordona inspecția terenurilor, trezoreriei, proiectelor de construcție, sistemului juridic și arhivelor. La nivel regional, țara a fost împărțită în 42 regiuni administrative numite "nome", fiecare guvernată de un nomarh, care era responsabil în fața vizirului pentru jurisdicția sa. Templele formau coloana vertebrală a economiei. Nu numai că erau case de cult, dar au fost, de asemenea, responsabile pentru colectarea și stocarea bogăției țării într-un sistem de hambare și trezorerii administrate de supraveghetori, care redistribuiau
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
de muncă forțată și neplătită impusă de stat pentru executarea unor lucrări la proiecte publice, fiind nevoiți să lucreze la proiectele de irigații sau de construcții. Chiar și așa, și cel mai umil țăran avea dreptul de a adresa petiții vizirului și curții. Artiști și meșteșugari aveau un statut mai înalt decât fermieri, dar și aceștia se aflau sub controlul statului, lucrând în atelierele de lângă temple și plătiți direct de la trezoreria statului. Cărturarii și oficiali formau clasa superioară în Egiptul antic
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]