50,154 matches
-
-se pradă unei adevărate exaltări, precum în Note-le despre poem și antologie tipărite într-unul din ultimele numere ale revistei “Integral”, în 1927: “Poetul comunică cu Dumnezeu; glasul lui are răsfrângeri de dincolo. Asemeni Ioanei D’Arc, poetul aude voci”... În 1929, recenzând amintitul volum al lui Roll, va putea scrie, nici mai mult nici mai puțin, despre “religia înaltă și abstractă a scrisului” ori despre “inspirația câtorva religii, câtorva poeme”, încheind, solemn liturgic, cu încă una dintre formulările memorabile
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
când “împreuna cuvinte bizare” și imagini insolite, angajamentul său umanitarist și poezia sa ce se voia “comună” n-au rămas neremarcate, dar nici nu s-au bucurat de ecoul meritat, așteptându-și încă mai dreapta evaluare. Peste mode și timp, vocea autorului lui Ulise și al poemelor din Patmos sună însă curat, puternică în patosul dăruirii în serviciul poeziei, emoționantă în fragilitatea și vulnerabilitatea ei, în apelurile sale la fraternitate și comuniune umană.
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
sale sunt, în mare parte, comune și decupate din cotidian, sunt scene de viață autenticiste, majoritatea fără tramă: istorisirile unui copil, o relație, o conversație dintre doi tineri, viețile unor bătrâni... Dincolo de frazarea fără cusur și ușurința cu care alternează vocile narative, Sorin Catarig este un bun observator de detalii și, mai ales, sensibil la dimensiunea interioară a momentelor surprinse. În raport cu excesul liric al memoriei, se povestește relativ puțin în aceste proze mai mult statice și reflexive. Ficțiunea în sine este
Un posibil romancier by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13318_a_14643]
-
Mircea Mihăieș Deschide repede televizorul la Tucă Show, să-ți vezi «nebunii» preferați!” Vocea prietenei care mă sunase nu spune mai mult. Iar eu nu întreb, pentru că știu, chiar înainte de a pune în funcțiune aparatul, pe cine urma să văd. Stiu chiar mai mult de-atât: că sub privirile satisfăcut-ironice ale moderatorului voi asista
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
dincolo de cortina de fier. Argument solid, fără discuție. În principiu, cu o presă și cu o mass-media internă liberă, aceste țări nu mai au nevoie de „Europa liberă”. România, Bulgaria sau țările baltice n-au de ce să mai apeleze la vocea unei lumi din care aproape fac parte. Nu pot să nu remarc o anume naivitate a americanilor în aprecierea situației din România. Desigur, presa și mass-media sînt teoretic și legal libere. Doar că această libertate nu este legată exclusiv de
„Europa liberă“ nu mai este by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13308_a_14633]
-
consideră pe laureat drept un povestitor pasionat care fără a da uitării elementul miraculos al existenței, dă expresie căutării locului său în lume, cu melancolie, uzînd de pregnanța unor imagini și de acuratețea unor descrieri, toate aceste calități literare conferind vocii sale un timbru inconfundabil în literatura contemporană de limbă germană. Aceasta este cel puțin, aprecierea juriului, citată de agențiile de presă. Cătălin Dorian Florescu mai este posesorul Premiului Adalbert von Chamisso și al Premiului Fundației Dineman din Lucerna.Cătălin Dorian
Premiile toamnei by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13330_a_14655]
-
în cercurile înalte ale societății. Cine era acest Claymoor în epocă ne spune Dan C. Mihăilescu: „Personaj fabulos, dandy scandalos în toate, pederast notoriu, încurcat uneori în fraude mondene și financiare, campion al modei și saloanelor bucureștene, Claymoor a fost Vocea Elitei românești în preajma „anilor nebuni”, cronicarul monden en titre. (...) Dansa nebunește (inclusiv cu locotenenții de cavalerie, după cum notau malițios ziarele din opoziție), era ultracosmopolit (...), practica echitația la Șosea (y compris ceea ce el numea «le flirtage equestre»), era membru al mai
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
ne teme.“ În Rusia anilor ’30, noțiunea de supraviețuire prin cultură avea un sens „tare“. Poeții reprezentau un bastion al logicii, bunului-simț, normalității și inteligenței. Ahmatova și Mandelștam erau consultați în probleme de politică și Vechiul Testament, iar creația lor reprezenta vocea rațiunii, contragreutatea la efectele unei propagande sforăitoare. Intelectualul-profet este figura emblematică a rezistenței perioadei, cu un rol activ și cu acuta conștiință a importanței sale: „Căci în Occident, absența cărților înseamnă că scriitorul a ieșit din front - cum să le
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
cu nimic asupra obraznicei, superbei libertăți de a vorbi și a scrie a poetului, a cărui gândire nu va fi sugrumată nici prin moarte. Iar de acest fapt colosal este responsabilă memorialista, care scrie fidel, cuminte, smerită chiar, o armonioasă voce a doua, care comentează fără să altereze, consemnează fără să uite, discerne fără să judece. Fără speranță este și nu este un rechizitoriu al comunismului în general și al epocii staliniste în particular. Judecata este lăsată istoriei, viitorului și lui
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
de confrați. Dar cum dl Cozmei nu e poliția, nici o instituție a statului, de ce să ne obosim să facem scut împotriva inepțiilor sale? Tot din Ardealul literar, cîteva superbe poezii ale lui Ion Stratan. Dialogul premierului cu pensionarii Au existat voci în România care au prezis că în Georgia va fi vărsare de sînge după revoluția de la Tbilisi. Președintele Șevardnadze a hotărît să demisioneze, preferînd să lase în urmă o schimbare de catifea. ADEV|RUL s-a ocupat pe larg de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13355_a_14680]
-
Debutul cu poezie al lui Alex Moldovan pare puțin întârziat. Cu un titlu, o serie metaforică și o anume frenezie în proximitatea abstractului, toate stănesciene, câteva poeme/strofe soresciene, altele apropiate de linia religiosului blagian, acest volum nu poate fi vocea reală a tânărului poet. Alex Moldovan se desprinde greu de poeții preferați și, fără să-și dea seama, scrie în maniera lor fără cea mai mică detașare, și nu neapărat ironică. Ar fi putut fi intertextual și poate abia atunci
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
joc cu oglinzi. Fețe, ipostaze ale Ninei se recompun în structura acelorași replici, în trei registre diferite. Ca și cum am privi-o în momente diferite, în lumini și stări diferite. Unele iau forma pioasă a unor rugăciuni, rostite cu credință, pe voci diferite, așa cum ne rugăm, întotdeauna altfel, cum mutăm accentele, cum șoptim, cum proiectăm raportul cu Divinitatea. Mă mai gîndesc la asta și am să revin cu alte comentarii. Mă obsedează, mă neliniștește. În fiecare din noi cîți locuim de fapt
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
2000, autoarea ajunge la Ioan Spânu, cel de-al patrulea povestitor, a cărui istorie de viață o aflase mai înainte, de la ceilalți interlocutori. Nu e nevoie de nici un pretext, de nici o întrebare, ca bătrînul să înceapă să spună, cuminte, cu vocea calmă, dar plină de forță, cum a „pietrecut în Războiu’ cel Mari...“, cum a ajuns la Odessa... Și ce o uimește pe autoare e faptul că Ioan Spânu vorbește ca și cum n-ar povesti despre el. Amintiri cel mai adesea neplăcute
Povestea altor copilării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13378_a_14703]
-
vinovăției involuntare care pândește etern destinul uman. Dar vocabularul coregrafic, figurile aici minimal expresive ale dansului academic sunt în permanentă divergență cu flexibilitatea ritmurilor, cu suplețea evoluțiilor armonice, cu provocările solo-urilor instrumentale, cu ceea ce muzica are de spus odată cu vocile. Poate dans contemporan, mișcări auster stilizate, balerini obișnuiți “să audă” o partitură cu totul deosebită de stilurile muzicale adaptabile ușor dansului, alt fel de costume aici, poate... Marea șansă a noastră și a acestei montări a stat și în Ștefan
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
vizează "chestiuni de detaliu, chestiuni de metodă, deficiențe de punere în aplicare a doctrinei, deficiențe în alegerea oamenilor potriviți pentru funcțiile de comandă". Acești pași "curajoși" sunt făcuți, de regulă, numai pe jumătate, pentru că orice critică este fie dezavuată de vocea auctorială, fie edulcorată (personajul e nebun!). Și, oricum, "critica este, de multe ori, temporal defazată, vizează evenimente răcite și, de fapt, consumă noi comandamente ale activității politice". e și ia iluzorie, Marin Preda bate, de fapt, pasul pe loc, tăbăcind
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
mai repede și mai responsabil, joacă în vreo șase spectacole la secția de actorie și în nu știu cîte vor urma ale colegilor absolvenți de la regie. Arată bine pe scenă, își stăpînesc - sau caută să o facă cît mai bine - vocea, rostirea, limba, își cunosc limitele, își cunosc corpul și ce anume pot face sau nu pot face cu el, se mișcă bine, expresiv, cîntă, dansează, unii chiar superb, cu conștiința imprimată de mecanismul mișcării, sondează în personajele pe care le
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
mai trimis nimeni flori. Dar azi e una aici care spune: De data asta nu am adus flori. întrebarea: Cum te cheamă - ar fi absurdă. Nu-mi amintesc în general numele oamenilor. Nici obrazul femeii nu-l pot recunoaște. Nici vocea. Aș putea să mă străduiesc să recunosc femeia după ce povestește. Poate mi-a mai povestit asta cîndva. Spune: Să ajung să te văd zăcînd aici. După asta n-o recunosc. Spune: Cînd mă gîndesc ce frumos era între noi. Nici
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
sînt de prisos. De ce se află aici? Femeia a spus: Pentru următorul. Uneori femeia deschide fereastra. Aerul proaspăt cald sau rece poate că-mi prelungește viața. Dar femeia spune: Duhoarea ta o să mă termine. Deunăzi am auzit prin fereastra deschisă voci de copii. Am spus: Ce copii sînt ăștia? Sînt copiii bărbatului de alături: a spus femeia. Am spus: Cînd vin copiii mei? Femeia a spus: Cînd ai să mori. Am spus: Cînd am să mor vreau în sfîrșit să fiu
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
și la părul de la subțiori. Și ăsta trebuie să fie des, lung și moale. Părul de pe sex și cel de la subțiori stau laolaltă în creierul meu. Nu știu ce spun alți bărbați despre asta. Picioare, urechi, burți și păr. Și ce altceva. Voci. La sfîrșit mi-au plăcut vocile cristaline, deși la început le preferam pe cele joase. Explicația e simplă. Vocile cristaline pot să sune drăgăstos, cele joase par lipsite de dragoste. Ar fi trebuit să învăț să fiu singur. Acum e
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
ăsta trebuie să fie des, lung și moale. Părul de pe sex și cel de la subțiori stau laolaltă în creierul meu. Nu știu ce spun alți bărbați despre asta. Picioare, urechi, burți și păr. Și ce altceva. Voci. La sfîrșit mi-au plăcut vocile cristaline, deși la început le preferam pe cele joase. Explicația e simplă. Vocile cristaline pot să sune drăgăstos, cele joase par lipsite de dragoste. Ar fi trebuit să învăț să fiu singur. Acum e prea tîrziu. Dar sînt consolat. Musca
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
de la subțiori stau laolaltă în creierul meu. Nu știu ce spun alți bărbați despre asta. Picioare, urechi, burți și păr. Și ce altceva. Voci. La sfîrșit mi-au plăcut vocile cristaline, deși la început le preferam pe cele joase. Explicația e simplă. Vocile cristaline pot să sune drăgăstos, cele joase par lipsite de dragoste. Ar fi trebuit să învăț să fiu singur. Acum e prea tîrziu. Dar sînt consolat. Musca mi-a spus: Rămîn pînă la sfîrșit cu tine. Rămîn și după aceea
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
extindere, națională, "bovarismele" unei reprezentative (și în poezia lui Andrei Bodiu...) "studente Alina" și, în fine, poftele și planurile înnăbușite oblomovian ale unui lector trecut de prima tinerețe. El, Liviu Tudose, este un soi de raissoneur, un speculativ care aude voci ale "conștiinței", care-și pune cu glas tare probleme, care prevede totul și nu rezolvă nimic. Este, de fapt, o parodie a "reflectorului", iar întregul roman e o șarjare a însăși ideii de "imagine", de individ reprezentativ. Tudose, căsătorit din
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]
-
nume propriu, o frază scurtă, în urechea vecinului, care la rîndul lui se apleca spre urechea următorului din rînd și-i spunea ce a auzit. UItimul, care nu mai avea o ureche la dreapta lui, se ridica și rostea cu voce tare cuvîntul, așa cum ajunsese pînă la el. Deobicei, ajungea ceva foarte diferit și, uneori, chiar caraghios. Surdul nu le nimerește, dar le potrivește, spune proverbul. Nu eram surzi, ba chiar auzeam foarte bine la vîrsta aceea, dar printr-o ciudățenie
Telefonul fără fir by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12052_a_13377]
-
orice încredere în progres, democrație, liberalism": "mari coloane muncitorești coborau dinspre Drumul Taberei scandînd: ŤOlé, olé, Ceaușescu nu mai e!ť. De pe margine, entuziasmat, mi-am ridicat în văzduh căciula de biber salutîndu-i. ŤBravo, tataie!ť mi-a răspuns o voce din mulțime, risipindu-mi spontan stînjenitoarea idee că voi fi silit să particip la noua orînduire a țării". în acest marasm decent, posedînd gustul "acelui bitter suedez însumînd amărăciunea a treizeci și două de plante, una mai meșteră decît alta
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
Timofte e obligat să aducă probe indubitabile legate de afirmațiile făcute în ultima vreme. Cine sunt "ziariștii trădători"? Și, mai ales, ce înseamnă trădare în viziunea d-lui Timofte? De pildă, a colabora la un post de radio străin, precum "Vocea Americii", "France International", "BBC", "Deutsche Welle", "Europa liberă", e un act de trădare? Dar la canalul de televiziune "Duna"? Pun aceste întrebări pentru că prea mulți dintre oamenii care se ocupă de siguranța noastră s-au blocat în mentalitatea din vremea
Pompierul însetat de medalii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12039_a_13364]