931 matches
-
care urmează voi descrie și analiza pe scurt caracteristicile, transformarea și adaptarea unui tip de entitate politică autoguvernată, adică una a cărei guvernare este autonomă, inter pares și bazată pe instituții democratice: obștea. Criteriul elimină din aria de interes cnezatele, voievodatele și alte entități politice arhaice locale ale căror modele de guvernare (sau mecanisme de decizie colectivă) erau bazate pe asimetria de putere dintre „principe” și supuși. În afara scopului principal, capitolul urmărește încă două obiective adiacente. Primul este de a arăta
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
cea autohtonă. Conviețuirea româno-slavă, a fost o realitate, care s-a accentuat din a doua jumătate a secolului al VIII-lea, așa cum indică descoperirile din așezări și necropole, și s-a prelungit până în secolele X-XI, cu slavii care viețuiau în interiorul voievodatelor din vestul țării. Lingviștii susțin că, în secolele IX-XI, se înregistrează împrumuturi masive slave în limba română, precum credințe, cutume. Pe fondul diferențelor structurale romanici-slavi, inclusiv pe plan religios, influența spiritualității slavilor asupra celei a autohtonilor trebuie să fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
medievale românești, în secolul al XIV-lea, a găsit satele cu hotarele lor stabilite din "veci", cum spun hrisoavele. Așezarea hotarelor satului se datorește vremii în care obștile (satele) erau reunite sub o conducere militară, a unui voievod sau județ. Voievodatele anterioare întemeierii statelor românești au reprezentat prima organizare politică a satelor libere din regiuni diferite, în Muntenia, Moldova și Transilvania.19 Structuri politice-uniuni de obști, "romanii populare" Organizarea politică în societatea autohtonă carpato-dunăreano-pontică, în epoca "marilor tăceri", a migrațiilor, cristalizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
iradiere ale creștinismului în nordul regiunii. Izvoarele menționează existența a trei episcopate: Cenad-Morisena, Biharea și Bălgrad (Alba Iulia, localități ce erau, în același timp, și reședințe ale unor formațiuni statale. Instituirea bisericii creștine organizate este asociată cu organizarea politică-constituirea "țărilor" (voievodatelor) a dus la generalizarea procesului creștinării, înainte de anul 1000. Organizarea bisericească pe teritoriul românesc este strâns legată și de prefacerile social-politice din societatea autohtonă românească. Constituirea cnezatelor, voievodatelor și țărilor a creat condiții mai bune pentru organizarea instituțională a bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
formațiuni statale. Instituirea bisericii creștine organizate este asociată cu organizarea politică-constituirea "țărilor" (voievodatelor) a dus la generalizarea procesului creștinării, înainte de anul 1000. Organizarea bisericească pe teritoriul românesc este strâns legată și de prefacerile social-politice din societatea autohtonă românească. Constituirea cnezatelor, voievodatelor și țărilor a creat condiții mai bune pentru organizarea instituțională a bisericii. Astfel, creștinismul a devenit religie "oficială" a conducătorilor formațiunilor politice voievodale: Gyula-Bălgrad-a primit credința de la Bizanț, Ahtum, urmașul lui Glad, s-a botezat la Vidin, în "legea grecilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
marii pământului), adică aristocrația boierii, care beneficiau de o serie de privilegii. Funcțiile (dregătoriile) au apărut după întemeiere, dar boierimea, ca o categorie socială distinctă, exista (dăinuia) încă înainte de apariția statului medieval și provenea din acei fruntași ai cnezatelor și voievodatelor, formațiuni prestatale, și era alcătuită din proprietarii de pământ, slavi la origini, apoi români, după asimilare. Așa se explică o mare parte din toponimia noastră-ei au dat nume proprii localităților și râurilor, care s-au menținut și după asimilarea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
slave) lor sunt căpeteniile diferitelor triburi slave, venite aici, ca și ale populației autohtone supuse, ei împart dreptatea pe timp de pace și conduc oastea în timp de război. Pe văile râurilor, unde locuiau românii, autohtonii, se încheagă cnezatele și voievodatele (termeni slavi, preluați apoi și de fruntașii români.), amintite de primele izvoare istorice.31 Astfel, când vin ungurii în Transilvania, la începutul secolului al X-lea, ei află aici formațiuni politice ("ducate"-voievodate), cu o populație amestecată încă, româno-slavă, și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
încă, româno-slavă, și condusă de duci (voievozi). Ducatul lui Menumorut-"dux Bihorensis"-arătat ca slav (numele)-supus oricum împăratului bizantin-la întrebarea lui Arpad, el răspunde "cu o inimă bulgărească" că nu se va supune. Avea și o cetate, Bălgrad (slav). Voievodatul din Banat era condus de Glad (Vlad) nume slav și acesta. Originea, poate și reședința sa, era din Vidin, deci posibil bulgar (slav), iar în armata lui sunt și cumani, bulgari, vlahi (români). Al treilea ducat era condus de voievodul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
X-lea, după creștinarea bulgarilor, în 864, a limbii slave în biserica românească-pătura dominantă la noi, elementul politic (boierii) și bisericesc (clerul) erau de origine slavă. În acel moment, secolul al X-lea, nu se introducea, în biserică și stat (voievodat), o limbă străină, moartă, slavona, ci una vie, a celor prezenți aici-elementul dominant slav. După asimilarea acestui element, limba slavonă a rămas, și nu numai la sud și est de Carpați, dar și dincolo de munți, în Transilvania, amănunt însemnat care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
româno-slavă, care era organizată în formațiuni politice, conduse de voievozi. Existența acestora este consemnată în două izvoare istorice: cronica ungară a Notarului anonim (Anonymus) și cronica rusă a lui Nestor. După cronica lui Anonymus, în stânga Tisei, existau unele ducate (voievodate): voievodatul lui Menumorut, între Someș și Mureș, cu centrul la Biharea, cel condus de Gelu, din Podișul Transilvaniei, la sud de Someș, și cel din Banat, între Mureș și Dunăre, condus de Glad. Toate aceste formațiuni statale sunt supuse rând pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
supuse rând pe rând de unguri. Menumorut, aflat în reședința sa, răspunde ungurilor lui Arpad, cu o "inimă bulgărească", ca vasal al stăpânului său, împăratul Bizanțului, suntem la începutul secolului al X-lea. În cele din urmă, ungurii preiau controlul voievodatului. Gelou domnea peste "țara ultrasilvană" (terra ultrasilvana), supușii lui, vlahi (români) și slavi, au avut de suferit de pe urma pecenegilor, iar luptătorii săi nu aveau săbii, ci doar arcuri și săgeți. Cronica îl numește pe Gelou "dux Blacorum" și apoi "dux
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sa ca rege, Ștefan, care conducea acum un regat apostolic, având sprijinul bisericii și al papalității, a organizat expediții în Transilvania și Banat, împotriva unor stăpânitori locali, inclusiv unguri, care nu-i dădeau ascultare, conform vechilor cronici ungurești. În fruntea voievodatului de la sud de Someș, condus înainte de Tuhutum, se afla acum Gyula ce stăpânea în partea centrală a Transilvaniei, înrudit cu Ștefan, unchiul său. Împotriva acestuia pornește noul rege: "În anul 1002, conform cronicilor, fericitul rege Ștefan a prins pe ducele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întinsă și bogată, a unit-o cu regatul ungar și se numește Erdeal". După ce l-a învins și capturat pe Gyula, regele s-a îndreptat împotriva unui alt stăpânitor local (transilvănean), Kean, "ducele bulgarilor și slavilor", care-și avea "ducatul" (voievodatul) său în părțile sud-estice ale Transilvaniei, "în locuri foarte tari, prin așezarea lor". După "trudă multă și lupte anevoioase", Kean a fost învins și ucis, a fost capturată o pradă bogată, iar în locul său regele Ștefan a pus pe o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
majoritari), căci Anonymus îi amintește întâi pe români".37 Pe de altă parte, procesul de asimilare a slavilor nu a fost unul rapid, ci a durat secole întregi. La venirea ungurilor în Transilvania (secolul al X-lea), populația ducatelor sau voievodatelor din aceste teritorii era încă amestecată, români și slavi. Dar românii izbutiseră să asimileze în mai multe părți ale teritoriului pe foștii lor dominatori (slavi). Pe vremea lui Ștefan cel Sfânt (anul 1000), asimilarea era încă în curs, dar când
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Notarului anonim al regelui Bela al III-lea (Anonymus) "Gesta Hungarorum", datat secolul XII, dar care se referă la situația istorică din secolul al X-lea. Concentrările demografice din teren, constatate arheologic, corespund organismelor statale de pe teritoriul Transilvaniei, de tip voievodat (ducat), țări conduse de voievozi (duci).18 După pătrunderea în Transilvania, oștile triburilor maghiare au cucerit prin luptă teritoriile voievodatelor întâlnite aici. Astfel, spre vest, până în zona bazinului superior al Tisei, între Someș și Mureș, se întindea un voievodat ("terra
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
istorică din secolul al X-lea. Concentrările demografice din teren, constatate arheologic, corespund organismelor statale de pe teritoriul Transilvaniei, de tip voievodat (ducat), țări conduse de voievozi (duci).18 După pătrunderea în Transilvania, oștile triburilor maghiare au cucerit prin luptă teritoriile voievodatelor întâlnite aici. Astfel, spre vest, până în zona bazinului superior al Tisei, între Someș și Mureș, se întindea un voievodat ("terra", conform cronicii), ce corespundea ca teritoriu marii concentrări de așezări din nord-vestul Transilvaniei. Conducărorul acestuia (dux) era Menumorut, cu reședința
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tip voievodat (ducat), țări conduse de voievozi (duci).18 După pătrunderea în Transilvania, oștile triburilor maghiare au cucerit prin luptă teritoriile voievodatelor întâlnite aici. Astfel, spre vest, până în zona bazinului superior al Tisei, între Someș și Mureș, se întindea un voievodat ("terra", conform cronicii), ce corespundea ca teritoriu marii concentrări de așezări din nord-vestul Transilvaniei. Conducărorul acestuia (dux) era Menumorut, cu reședința în cetatea (fortificația) Biharea (in castrum Byhor), mai erau și alte fortificații, la Zotmar și Zyloc. Voievodatul lui Menumorut
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întindea un voievodat ("terra", conform cronicii), ce corespundea ca teritoriu marii concentrări de așezări din nord-vestul Transilvaniei. Conducărorul acestuia (dux) era Menumorut, cu reședința în cetatea (fortificația) Biharea (in castrum Byhor), mai erau și alte fortificații, la Zotmar și Zyloc. Voievodatul lui Menumorut era locuit de populații diverse, iar armata lui era alcătuită din ostași luați (adunați ) din neamuri diferite". Anonymus îi amintește pe chazari (cabari), iar alte cronici amintesc, ulterior, pe români (vlahi) și secui. Între cele două părți (români
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acum datorită "stăpânului său, împăratul din Constantinopol, nu i-o poate lua nimeni". După ce, la început, Menumorut i-a respins pe dușmani dincolo de Tisa, lipsit de sprijinul bizantinilor, după un asediu de trei zile, ungurii cuceresc cetatea Sătmarului și nordul voievodatului până la Zalău și Poarta Meseșului. Peste câțiva ani, după ce ungurii cuceresc cetatea Veszprem (castrum Bezprem) și devastează Transdanubia, secuii, care fuseseră supuși ai ducelui Menumorut, se aliază cu ei (ungurii), lăsându-și fiii ca ostateci, și se obligă să meargă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și Arpad pare neverosimil: s-a ajuns mai curând la o alianță matrimonială și politică decât la o ocupație și o dominație militară efectivă, ceea ce este verosimil pentru zorii epocii medievale în Transilvania. Din cronici rezultă că ducatul Bihorului (fostul voievodat al lui Menumorut) a rămas, până la începutul secolului al XII-lea, în stăpânirea moștenitorului familiei arpadiene.19 Al doilea voievodat condus de Gelu, voievodul (ducele) românilor ("dux Blacorum"), se afla în Transilvania propriu-zisă (terra Ultrasilvana), dar limitele sale teritoriale nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o dominație militară efectivă, ceea ce este verosimil pentru zorii epocii medievale în Transilvania. Din cronici rezultă că ducatul Bihorului (fostul voievodat al lui Menumorut) a rămas, până la începutul secolului al XII-lea, în stăpânirea moștenitorului familiei arpadiene.19 Al doilea voievodat condus de Gelu, voievodul (ducele) românilor ("dux Blacorum"), se afla în Transilvania propriu-zisă (terra Ultrasilvana), dar limitele sale teritoriale nu pot fi stabilite cu precizie. Voievodatul se întindea în centrul Transilvaniei, între Someș, la nord, și până la munți (Porțile Meseșului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
până la începutul secolului al XII-lea, în stăpânirea moștenitorului familiei arpadiene.19 Al doilea voievodat condus de Gelu, voievodul (ducele) românilor ("dux Blacorum"), se afla în Transilvania propriu-zisă (terra Ultrasilvana), dar limitele sale teritoriale nu pot fi stabilite cu precizie. Voievodatul se întindea în centrul Transilvaniei, între Someș, la nord, și până la munți (Porțile Meseșului), la sud, cetățile de pământ de la Moigrad, Morești și Moldovenești făceau parte din teritoriul său, iar cetatea sa de scaun se afla pe Someș ("castrum suum
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pierdut viața pe valea Căpușului. Locuitorii țării sale, români și slavi, aflați într-o situație fără ieșire, s-au supus și au ajuns la o înțelegere cu ungurii la Așchileu (Esculau), apoi l-au ales pe Tuhutum drept căpetenie a voievodatului transilvan, care și-a păstrat vechea organizare. În afară confruntărilor menționate, s-au mai dat și alte lupte, la cetățile de la Dăbâca, Cluj-Mănăștur și Morești s-au constatat, în urma investigațiilor arheologice, distrugeri, cauzate de atacurile repetate ale ungurilor și pecenegilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
alcătuită din 20 de așezări, aflate între Someș și Mureș.20 Cronica lui Anonymus, datată secolul XII, și cronicile maghiare ulterioare, din secolul al XIV-lea, amintesc despre existența în Transilvania, la sud de Mureș, a unei alte organizări politice, voievodat, cu reședința la Alba Iulia. La începutul secolului al XI-lea, formațiunea (voievodatul) aceasta era condusă de Gyula, "duce (voievod) mare și puternic". Voievodatul lui Gyula corespundea unei alte concentrări de așezări din acea vreme, aflată la sud de țara
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Anonymus, datată secolul XII, și cronicile maghiare ulterioare, din secolul al XIV-lea, amintesc despre existența în Transilvania, la sud de Mureș, a unei alte organizări politice, voievodat, cu reședința la Alba Iulia. La începutul secolului al XI-lea, formațiunea (voievodatul) aceasta era condusă de Gyula, "duce (voievod) mare și puternic". Voievodatul lui Gyula corespundea unei alte concentrări de așezări din acea vreme, aflată la sud de țara lui Gelu, care gravita în jurul fortificației de la Alba Iulia. Se pare că, la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]