37,159 matches
-
ivește ocazia. E, îndefinitiv, un joc cu un singur jucător (Sancho fiind spectatorul), irepetabil și plin de fantezie. Dar mai este un element și pe care Bloom nu-l relevă: și anume caracterul conștient al jocului. Nu doar de liberă voința e vorba: e obligatoriu că jucătorul să știe că se joacă. Oare Don Quijote știe? S-a discutat enorm pe această temă, dar mai ales din perspectiva nebuniei personajului: dacă e nebun, atunci nu știe, dacă se preface, atunci știe. Întrebarea
Însemnări despre Don Quijote by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17960_a_19285]
-
de înțelegere pașnică, pe care însă o vor sabota cu orice prilej. Evident, românul lui Sînger are un filon foarte actual astăzi pentru că problematizează ură etnică, vrăjmășia între oameni care împart același teritoriu, si care, treptat, din sentiment oarecum motivat (voința de expansiune sau dorința de răzbunare) devine sminteala pură, violența oarbă în care nimeni nu mai știe exact de ce e atît de important să îi ia viața celuilalt. Craiul cîmpiilor are structura unei distopii cutremurătoare: tot ceea ce pătrunde în acest
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
o constituie cea de portretistica, autoarea făcîndu-i fiecărui coleg un portret amplu, de cele mai multe ori, punîndu-se mereu în relație cu celălalt. Nu e ușor să găsești cuvinte pentru a creiona, altfel, chipul unor titani. În fond, acest capitol intitulat Viața, voința, victorie. Portrete subiective este un tablou mișcat al promoției de aur. Aceasta defilare de chipuri și destine de mari figuri ale teatrului nostoru este, la urma urmelor, si un spectacol în care răzbat acorduri de Recquiem. Prea multi n-au
Chipuri si destine de aur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17971_a_19296]
-
acceptă, el, care mult timp a căutat ce ar putea să domine și care n-a găsit alt lucru decît pe el însuși". Să-l căutăm, așadar, pe Livius Ciocârlie în această zonă de autentificare prin artificiu, de întrepătrundere a voinței de-a fi într-un anume fel și a existenței ca atare: "Sofism: cum să crezi în seninătate, spune Sestov, cînd ea se găsește și la vaci? Se gaseste, dar nu cînd o încolțesc lupii. Atunci să fii senin". Că
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
instalație cu o functie obscură, poate chiar tainica, si de de monstru suficient sieși, scăpat de sub orice control, după ce, în prealabil, scăpase prin eroare din preaplinul unui imaginar satanic. Oricum, acest Combinat este una dintre cele mai convingătoare ipostaze ale voinței de putere, ale nevoii de a umili, ale unei eternități abuzive, fără scară umană sau, mai bine zis, la o scară inumana și fără nici un orizont spiritual. Cine își mai amintește scenă cu drezina din Călăuza lui Tarkovski își poate
Iarăsi despre mîntuirea prin artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18011_a_19336]
-
Eugenia Vodă Îmi propusesem să scriu, la acest număr, despre Shakespeare îndrăgostit, marele cîștigător al recentelor Oscaruri, un film care a împărțit comentatorii cotidianelor bucureștene în două tabere: tabăra zeflemiștilor și tabăra admiratorilor fără rezerve. Împrejurări "mai presus de voință cronicarului" au făcut să nu fi văzut Shakespeare îndrăgostit înainte de decernarea premiilor Oscar. Iar după decernare, Difuzarea noastră a venit cu ideea unui "program special" dedicat filmelor laureate. Din nefericire, consecință acestei idei a fost că tocmai Shakespeare îndrăgostit a
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
Jacqueline Bisset, tandemul lor conferind filmului o aparte noblețe. Prin jocurile minții și ale senzualității, prin stilizarea ritualurilor și a idealurilor. într-o aspirație trufașa spre autoîmplinire. De unde și titlul original: A Destiny of Her Own/Un destin după propria voința. Frumoasă venețiana. Producție SUA Regency Enterprise - Twentieth Century Fox, 1998 * Regia: Marshall Herskovitz * Scenariul: Jeannine Dominy (după biografia "The Nonest Courtesan" de Margaret Rosenthal) * Imaginea: Bojan Bazelli *Scenografia: Norman Garwood *costumele: Gabriella Pescucci *Muzică: George Fenton * Cu: Catherine McCormack, Rufus
Ars Amandi, dar nu numai by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18090_a_19415]
-
el, ca să-și poată plăti, după o gîdilare cu o romanța, chiria pe o lună sau o păreche de ghete". Aci trebuie să menționam și un alt impuls al "sufletului simplu", opus atitudinii negatoare, iconoclastiei: nevoia de model, corespunzînd chiar voinței de emancipare, nevoia de adorație, corespunzînd chiar complexului de inferioritate. Ce se putea astfel, paradoxal, dezamorsă. Marea revoltă se asociază nu o dată cu o sete de supunere. Oare revoltă profeților biblici mînioși, la care a fost raportat Arghezi, n-are că
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
vedere, el e realmente nul. Nu ai obiect." Cultura de cartier, ai cărei purtători de cuvânt sunt toți acești aruncători de petarde publicistice, are la origine industrializarea forțată a României și construirea a mii de blocuri muncitorești în timpul - și din voința - lui Ceaușescu. într-un peisaj inuman, care duce la alienare, din cauza îndepărtării de natură, și la promiscuitate, din cauza înghesuielii, au copilărit foarte mulți dintre tinerii de azi. Dacă dintre ei ar apărea un Eminescu, el ar scrie: Fiind băiet, șanțuri
CONTESTAREA LUI EMINESCU ÎN STIL HIP-HOP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17407_a_18732]
-
Stat, foarte atente și la obiect, demonstrează că autoritățile americane au fost perfect informate despre evenimentele de la noi, ăn aceste luni cruciale, dar că, din păcate, nu au făcut (sau n-au putut face) nimic eficient, lăsăndu-ne, finalmente, la discreția voinței URSS. S-a datorat această neputința ăntelegerii tripartite de la Teheran (1943) și Yalta (1944), prin care România (că și toate tarile est-europene) a fost abandonată sferei de influență a URSS? E mai mult decat sigur, la care as adaugă ăntelegerea
Greva regală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17429_a_18754]
-
marginalizați, concentrați, asociați pe materia literaturii, Ț. Vianu și G. Călinescu amplifica - an contra curentului - atitudinea estetică. Pentru a-i defini să spun, repetăndu-mă, că nu avem an față un exercitiu demonetizat, posibil pe timpul Junimii, gruparea ce opunea golului spiritual voința de construcție. Cred că lucrurile cele mai grave au nevoie de atari exemple de complementaritate unită cu ănalta viziune a ordinii artistice. A realizării interioare deschisă către simpatii ce devin simbolice.
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
Că orice femeie este sensibilă la puterea să de seducție, la curajul sau fizic (pilot pe avioane cu reacție, pe mașini de curse, alpinist, schior de performanță) și e impresionată de intransigenta cu care ași refuză sieși orice slăbiciune, de voință supraomeneasca cu care se chinuiește să-și ăngrăngă limitările trupului șubrezit. Desigur superstar, tiran, macho, mare preot al cultului "Imaginii" dar splendid și autentic muzician, obsedat de perfecțiune, de căutarea frumosului absolut. Cât de dornic de publicitate era, Karajan a
"Condamnat la succes" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17434_a_18759]
-
moralei, istoria idealismului. O contradicție, care e poate temelia existenței noastre. E însăși existența noastră. De o parte aplecarea spre legi și spre idei abstracte; de alta, instinctul puternic și matur. De o parte, înălțarea morală, frumosul spiritual; de alta, voința de a trăi ferm. De o parte, lumina; de cealaltă, pămînt. Ce contradicție frumos creatoare de viață! În istoria sionismului aceste două caracteristice instincte și-au dat mîna. Sionismul pur a voit un ideal: pămîntul tradiției, departe, neguros și imposibil
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
o rasă secundară. Pot avea semiții (turcii, asirienii, evreii) ori mongolii - aspirații comune, interese comune, grăi comun? Popoarele se ridică în locul raselor care pier. Rasă e o entitate: ceva de pură abstracție. Popoarele trăiesc: pure sau corcite, ele își impun voința. Voința unui conglomerat, care are același trecut, aceleași interese și aceleași aspirații viitoare - se numește popor.". Antropologia modernă, de astăzi, confirmă opiniile sagace ale lui Fundoianu tînărul. În august din același an 1919 într-unul din eseurile din serialul Iudaism
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
rasă secundară. Pot avea semiții (turcii, asirienii, evreii) ori mongolii - aspirații comune, interese comune, grăi comun? Popoarele se ridică în locul raselor care pier. Rasă e o entitate: ceva de pură abstracție. Popoarele trăiesc: pure sau corcite, ele își impun voința. Voința unui conglomerat, care are același trecut, aceleași interese și aceleași aspirații viitoare - se numește popor.". Antropologia modernă, de astăzi, confirmă opiniile sagace ale lui Fundoianu tînărul. În august din același an 1919 într-unul din eseurile din serialul Iudaism și
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
cu mediocrul și nesemnificativul" (Fragmentarium, 1939). Deci un caz de coincidentia oppositorum. Prin analogia să cu sfîntul, geniul poate îndeplini o functie paraclectică (de Mîngîietor), prin două atitudini distincte. Prima este recunoașterea tradiției, a unei Scripturi sau doctrine ce întrupează voința Tatălui, a doua explorarea (sau, am putea adăuga, în sens barthesian, exploatarea) moștenirii textuale, adîncirea ei prin rîvna hermeneutica, dezvăluind o vocație soteriologica. Mîngîietorul ne învață cum să citim textele pentru a-l putea citi pe El însuși, că absolut
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
n-are încotro. Și ce face? Cercetează zarea poate, poate că va descoperi secretul celorlalți, al fiecăruia în parte. Astfel se întipărește pe fiecare, pe învelitoarea să de dinafară, ceea ce numim - fizionomie. Toate lucrurile au o fizionomie particulară. Ea exprimă voința încercării și deziluzia eșecului. Fără lucruri ce-ar fi lumea? Un imperiu al absenței, căci lucrurile fac lumea. Lucrurile sunt prezentul însuși, gândirea formelor și a fizionomiei lor. Pentru că forma este o înfățișare, aproape aceeași a unui anumit lucru, pasivă
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
nevoie de oglindă. Dar cînd te uiți în oglindă nu poți evita să remodelezi față imprimând în ea trăsături pe care le dorești prezente și care de fapt încearcă să evite necunoscutul din persoană ta, adică ceva care există împotriva voinței tale. Remodelarea este un act nefiresc pentru că îți lipsește puterea de a te înțelege pe tine, de a fi în stare să treci de la dorința la ființă. Chiar dacă cunoști modul și mișcarea care ar putea exprimă frumosul "personal", efortul acesta
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
lume. El, adversarul permanent al eului tău și-a găsit loc în însăși ființă ta venind de undeva din afara și asta pentru că tu ai rămas pe locul tău încleștat în tine. El vorbește lumii de la fereastra deschisă a obrazului, împotriva voinței tale! Povestește tot, despre secretele tale, care sunt deziluzii și dureri acute sau cronice. Tot ce-ai cerut de la lume și n-ai primit. Pentru că lumea știe tot despre tine și poate că ți-ar da... dar încă nu ți-
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
comună a jocului de v-ați ascunselea trece în trecutul fiecăruia în parte. El o contemplă că pe o veche fotografie din tinerețe, cu aceeași nostalgie. Concluzia se impune inevitabil, am rămas același, pe același drum, în plină continuitate inevitabilă. Voința de schimbare, evaziune din condiția existențiala impusă nu are o reală împlinire. Ea apare că un curent de suprafață care nu tulbură apele în adîncimea lor. ...Și atunci apare o nouă soluție. Modelul prezentator de modă este înlocuit de "vedeta
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
celelalte nu sunt, cu atat mai mult cu cât ultima narațiune n-ar fi "nici mai misterioasă, nici mai laconica decât precedentele." Un argument material că episodul final nu a fost lăsat neterminat - sau mai precis că aceasta a fost voința autorului de a lăsa cititorului ultimul cuvânt - ar fi folosirea, cu oarecare frecvență, de către Mateiu, a punctelor de suspensie... Iar pentru a clarifica ăntregul curs al episodului final, N. Manolescu susține existența unei anumite succesiuni ăntre episoade, din care ar
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
să marcheze, nu să impresioneze; ele ar trebui să permită focalizarea atenției asupra interpretării rolurilor centrale. Claudiu Bleonț alternează tehnic țipatul și șoaptă, zbuciumul și ămpăcarea. Pentru el, ca și pentru noi, Macbeth rămâne un mister. Diana Văcaru transmite raționalitatea voinței antrenate an acțiuni iraționale; o feminitate tulbure, delir eliberator. Remușcările ei transmit esență fiorului tragic, ăn mod regretabil absent din evoluția interpretului rolului titular. Între imaginea spectacolului și vorbele lui apar câteodată distorsiuni: Ștefan Iordănescu e rege, dar fantomă lui
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
pare să fi provocat războiul celor zece ani (revelînd astfel evantaiul personalității masculine: viteaz că Ahile, credincios precum Patrocle, înțelept că Nestor...), Penelopa face mult mai mult. Știe să își aducă acasă mult prea iscusitul soț, căci oprind - prin propria voința - valul să se întregească (Verweile doch, aber bist du wirklich șo schoen?), ea știe să-și păstreze - aproape intactă - tinerețea. Dacă mi-ar placea cuvîntul, aș adaugă: înțelepciunea. Aparent, Penelopa nu face nimic. Nimic decît să țeasă și des-teasă o
Micul Print revine în Ithaca by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17526_a_18851]
-
minisitru Vászony Vilmos conform căreia "singura putere în măsura a lichidă bolșevismul în Centrul Europei este România". Importantă concentrare de forțe ale Armatei Roșii maghiare, comandata de versatul specialist Aurel Stromfeld, nu lasă loc de îndoială în privința extraordinarei mobilizări, si voințe de sacrificiu ale soldaților romani, conduși de Generalul Prezan, menite să lichideze "focarul de război din Centrul Europei", să salvgardeze nu numai integritatea teritorială a patriei, ci și pacea Continentului. Fapt e ca și la acea dată România se dovedise
O pagină de istorie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17551_a_18876]
-
patriei, ci și pacea Continentului. Fapt e ca și la acea dată România se dovedise reazemul Occidentului fie și împotriva republicii bolșevice a lui Kun Béla; iar întregirea României, mult prea temporizata la Paris, a fost "cucerita" în teren prin voința și acțiunea politică și militară a românilor. Ioan Tepelea ne demonstrează toate acestea, nu fără un anume benign orgoliu de ardelean român european, cu verva și dreaptă cumpănire a izvoarelor. Ioan Tepelea, Republica celor 133 de zile, Ed. Timpul, Iași
O pagină de istorie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17551_a_18876]