1,402 matches
-
să reziste căldurii din deșerturile arzătoare, căci iubirea pentru părintele său îi dădea forță și curaj. Și așa se făcu, într-o zi, că rămas numai cu un codru de pâine și puțină apă, întâlni o bătrânică. Ea îi spuse: Voinice, dă-mi și mie o coajă de pâine și un strop de apă. Cu dragă inimă, mătușă! Poftim! Sper să-ți ajungă căci nu mai am nimic altceva. Mulțumesc, zise bătrâna. Cum te-aș putea ajuta și eu? Până acum
Pasărea cu pene de foc. In: ANTOLOGIE:poezie by Ioana-Diana Stanciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_689]
-
fete. Ea, sportivă din fire, ajunge lângă Tania în 10 secunde. O nouă nestemată de culoare roșie strălucește cu putere. Tania, fericită, i-o înmânează Danei. Aceasta se transformă imediat într-o brățară de aur cu un fulger roșu strălucind voinic în centru. Trec din nou... dați-vă din calea mea! Andra trece nepăsătoare și cu un aer rece pe lângă fete, dar în mâna Taniei nestemata onestității strălucește într-o nuanță portocalie. Prietenele fug și îi spun Andrei despre ce este
Prietenia este magică. In: ANTOLOGIE:poezie by Flavia Cîmpean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_669]
-
pește cu toptanul Și-l adună într-un loc, Lângă cioc, mai jos de cioc, Într-o traistă-ncăpătoare, S-aibă puii de mâncare. Puii lacomi se servesc Pân‟ce traista o golesc. Și din pelicanii mici Iată-i pelicani voinici! R Roata pune-n mișcare Lumea cea mare. Oamenii toți Și-au făcut roți, La trăsuri, la mașini, la care, La biciclete, la tractoare; Și toate Merg ca pe roate. Roata rostogolită Și nepotolită Aleargă, nu se-ncurcă, Coboară, urcă
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
Sânt-Ilie. Trecuse puțin de amiază și razele soarelui dogoreau. Neculai Antoniu, megieșul bunicii lui, gard în gard, îl aducea cu căruța de la Iași la Zahorna. Când au ajuns pe hudița umbroasă, în dreptul casei bătrânei Zotoaia, bunica lui, Neculai Antoniu, om voinic, strigă din tot plămânul: ”- Mătușă Ileana, iaca... ț-am adus nepotu!” Un zbucium lăuntric, necunoscut, care vroia parcă să-i sfâșie pieptul, să-l strângă de gât... ceva nedeslușit îl împingea, în ziua aceea, spre casa bunicii lui din Zahorna
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Tanti Elena, noi nu plecăm de aici până nu o să-i faci analizele! - Bine, măi copile, îi voi face analizele, unele dintre noi am născut acasă și nu ne-am mai făcut analize în timpul sarcinii și iată, am crescut copii voinici și viguroși, așa ca voi! - Vreau și eu să-mi fac analizele, îi veni ideea lui George. Își aduse aminte că i-a spus prietenul lui că e bine să-și facă analizele și el, să vadă ce RH are
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
trebuie sculptată, În istorie, la Înalta valoare, a măreției pe care viața i-o conferă. Măgulit, peste măsură!, zise el. Eu - la fel, acceptă, ea. În momentul ăla, ușa dinspre capătul opus al casei se deschise. Apărură: soțul, un om voinic și frumos, ca dintr-o fermecătoare poveste, ducând de mână un copil, ca un Înger, atunci Înviat, de prin cărțile sfinte. Ea, făcu rapid prezentările de rigoare. După care, soțul se scuză, și, purtându-și odrasla de mânuță, ieși pe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
societate, o faimă dintre cele mai ascunse, mai de neobservat, dar, care, să conducă, direct și sigur, la Întâmpinarea definitivă a individului! Pe fondul unor imagini aberante, reprezentând isteria bătuților de Dumnezeu, care, chipurile, se Întorc În țară, acest mai voinic decât toți ceilalți pe lângă care trecea, om, și-a mai Îmbogățit, auzul, și cu sintagme de felul: am citit În ziar că se fac bani buni aici; de asta am venit și eu; am citit că se construiește un stadion
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
microscopici, cu ani În urmă. Frați ce nu știau de alți frați, surori fără surori, pseudounicate risipite pe mai toate meridianele și paralelele. CÎteva mii, sute de mii de Thomași ar fi putut duce la reconsiderarea standardului uman. Numai copii voinici, chipeși, blonzi, cu ochi albaștri, senini. Renașterea visului arian. Într-un alt somn al rațiunii. Un pericol ipotetic nu merita neapărat și o alarmă; Thomas, cel puțin, nu se gîndea la așa ceva; pînă una alta, o mamă meridională, de pildă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fi temut de puterea Cerului; ce lume ar mai fi fost apoi aceea? Dar ce lume era aceasta? Bună, de vreme ce puteai să faci aproape tot ce vrei. Rusoaica Îi vroia răul. Dacă ar fi văzut ce strănepot are - Bert era voinic, chipeș, sensibil -, ar fi renunțat la prăpăd, o vreme măcar. Și iartă tu, Antonia, păcatele noastre... Cei doi au hotărît sa se revadă spre seară, și-au notat numerele de telefon. „S-ar putea să fie, pînă acum, cea mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
e socotită de unii sub semnul păcatului, dar e dragoste Între noi, o avem pe Ann, noi am crescut-o... Și-l mai avem pe... nu-ți spun numele... Ți-l spun, trebuie să fiu cît mai bună: Klaus. E voinic, seamănă cu tine, fii fericit că l-am adus pe lume, vroiai să facem sex protejat, atunci. Ți-am spus că sînt În zilele fără rod, ai fost sigur că spun adevărul, ce nebună se leagă astfel la cap? Nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și într-un colț strălucea o combinație hidoasă de ghinde, conuri de brad și alte produse forestiere vopsite cu bronz. Lui Titi, interiorul îi plăcu prin ordinea lui. Doi bărbați erau relativ tineri, ceva mai în vârstă decât Sohațchi, unul voinic, pătrat, altul slab în aparență, din cauza osaturii, dar mușchiulos. O tăietură adâncă cioplea un obraz al acestuia. La un cap al mesei se afla un bărbat mai în vârstă, chel și cu mustățile răsucite în furculiță. Pe scaun, lângă sobă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un bătrân cu barba tunsă, rumen. Lui Titi, după accent, i se păru a fi străin. O femeie bătrână, de înfățișare modestă, cu pantofi înciucurați în picioare, sta alături pe un scaun. Rezemată de sobă, privea spre ceilalți o fată voinică, mai degrabă doamnă, cu ochi îndrăzneți. Mai erau, în odaia astfel arhiplină, încă o doamnă în vârstă, cu pălărie plină de pene pe cap, și doi tineri. Sohațchi îl purtă pe Titi prin fața tuturor, și astfel, amețit puțin, acesta află
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vă fac o notă la un laborator, și apoi ne vom pronunța. Până atunci, alimentație rezonabilă, fără făinoase și zahăr. - Ce are, doctore? întrebă Stănică, foarte interesat, afară,crezi că se curăță? Moștenim? - Te cam grăbești. Bătrânul e jovial, destul de voinic. Poate fi o criză de glicozurie, se întîmplă la arteriosclerotici. Nu mi se pare grav. - Uite,-ți jur pe amintirea mamei mele, zise Stănică,reintrat în casă, că mi-a spus doctorul că n-ai nimic. Doctor excelent, face minuni
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ziua mea, cîte-o gură. * În seara când te-ai prăpădit, mamei i s-au umplut sînii: unul cu vin celălalt cu țuică. Și de atunci ne dă să bem în fiecare zi cîte-un păhărel în cinstea ta. Și noi creștem voinici și frumoși. 316 DANIEL BĂNULESCU - Cum nu-i muiere? protestă grăsanul, sucindu-le tuturor înlemniților țestele, cu 30 de grade spre dreapta. Nu vezi ce îmbîrligătură de cordoaică scapără de la curul ei?!... Nu ești muiere, madam? - Îl cheamă Fisente, telegrafie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
De la un timp se abătuseră pe la circiumă și niște hoți de bolin-tineni. Nimeni nu știa cine i-a adus, mirosul țuicii sau vreun cunoscut. Treceau groapa în faietoane înalte, pline de garnițe cu lapte, descălecau din fugă, priponeau caii lor voinici de stâlpii gardului și intrau în prăvălie, vorbind în gura mare. Chipeși oameni, os de domn, nu altceva; aveau sprâncene parcă desenate cu linia și gurile pline, sănătoase. Purtau căciuli încă, deși iarna trecuse, miloase și bogate, din piele de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai înțelegea cu Florica de mulțumit ce era. Nu trecea mult, și iar pierdea totul. Spunea mereu că într-o zi o să câștige o sumă mare de bani și o să răscumpere casele pierdute. Linei îi era milă de femeia aceasta voinică, care vorbea tot timpul, de ziceai că se ceartă, altfel, liniștită și muncitoare. Se împrieteniseră repede și, când scăpa cu mâna în bani, plecau amândouă la gară, la negustori, să-și cumpere câte o rochie. Îi spunea și lui Stere
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
plângeau ca femeile, apoi își vedea fiecare de casa ei. Cât despre Stere, acesta avea treburile lui, nu-și mai aducea aminte prea des de răposat. Umbla, era pus pe risipă. Îndesise drumurile după vin. Îl aștepta ibovnica. Era tot voinică și cu draci. Cârciumarul îi cumpărase din târgul Grantului stambă de rochii și ciorapi de bumbac. I se legase sufletul. Se uita în ochii femeii și-i era dragă de nu mai putea. Voica tot cântărea darurile, râdea și-l
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în lupte și suferințe. A le cita acele suferințe ar însemna a cita istoria acelor legiuni de lănceri cari, după chiar retragerea oaștei imperiale din Transilvania, rămăseseră ei singuri credincioși tronului, avizați la mijloacele lor proprii, la inima lor cea voinică, la coasele lor legate de vârful prăjinilor. {EminescuOpVII 213} Într-o noapte, stând de avangardă cu o companie de 20 de oameni, între cari și Ioan, vine românul postat de sentinelă de ni spune cumcă într-un castel de conte
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
inimei sale. Fața rămânea nemișcată, moartă; numai albeața ei contrasta ciudat cu petele sângeroaselor mele sărutări. Un fluier vâjâitor din frunză mă trezi din atonia mea; împușcăturile încetase și auzeam din ce în ce apropiindu-se pași; presupuneam cumcă sunt voinicii cari, neputând să susțină lupta, se retrăgeau. Și în curând văzui apropiindu-se bătrânul tribun, asudat și gâfâind, și împușcăturile se preînnoiră, mai în apropiere însă. - Ce face? zise el, cu vocea ostenită și aruncând o privire speriată asupra lui
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de lirică erotică „obiectivă” nu este, În cazul lui, nepotrivită. De la el s-a inspirat Coșbuc cînd a cîntat ritualurile țărănești ale dragostei. Alecsandri a Înfățișat, totuși, și femeia virilă. Fulga din Dan, căpitan de plai este tipul de femeie voinică, năprasnică la mînie, vitează, nelipsită, cu toate acestea, de obișnuitele calități ale feminității: gură rumioară, mers legănat de fecioară gingașă, pielea albă... Fulga e o Ioana d’Arc a Moldovei: „Frumos odor e Fulga! și naltă-i e făptura! Sub
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dincolo de conacul propriu-zis. - Da' întîmplarea cu pisica o știi? Întrebă Pomponescu. Natural, Smărăndache o știa. Conțescu, fiind în explorație geologică, pe când ședea la masă, pe marginea unei păduri, nu departe de un oraș, auzi o miorlăitură și zări o pisică voinică, îndesată, lată, care privindu-l fix cerea de mâncare. Conțescu tăie o bucățică de carne și i-o aruncă. Pisica, foarte blândă, miorlăi satisfăcută, venind din ce în ce mai aproape. Conțescu întinse mâna s-o mângâie, și atunci pisica, automat, se dădu o dată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la față Gonzalv, care îl însoțise până la poartă spre a-i mai extrage oarecare preciziuni și pronosticuri, și spuse: G. Călinescu - Fii liniștit! Totul merge bine. Copii!... Natura lucrează din plin. Natura are tainele ei. La te uită la Conțescu! Voinic, sănătos. Cu toată sperietura sa, Gonzalv, auzind de Conțescu, redeveni implacabil și-și arătă o îndoială malignă în remisiunea lui: - De, domnule, zise el, crezi c-o să dureze? Gonzalv Ionescu nu-și concedie fostele soții decât când fu absolut încredințat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și cu tine. Lucrul e mult mai simplu: îmi placi. Vrând să dea accidentului o întorsătură amabilă, Ioanide făcu o plecăciune ceremonioasă. Dar n-avu vreme s-o dezvolte, căci Sultana îl prinse în brațe cu o forță de înotătoare voinică. Ioanide nu respinse îmbrățișarea, ci o acceptă, dezvoltînd-o și profitând de ea. Însă după câteva secunde de ardență, se desfăcu delicat și, liniștit în sinea lui, înregistră umorul situației sale. În aceeași casă fusese agresor și victimă aproape din distracție
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Posibil. În marile jocuri ale vieții descoperim în noi sau o forță neobișnuită, sau o slăbiciune pe care nu contam. Iată, G. Călinescu ca să-ți dau un exemplu - cam dizgrațios, te rog să mă ierți. Am crezut totdeauna că sunt voinic trupește, înotam când eram adolescent, făceam călărie. Când am fost în străinătate cu vaporul, pe mare aproape lină, am constatat cu rușine că am rău de mare. Tot traiectul am stat în cabină, întins pe spate. Un mic șurub dacă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
picioarelor. Inima, rinichii nu-i erau în stare bună, din cauza existenței sedentare, fenomene reumatice și arterosclerotice se adăugau. Nu se mai cobora la parter, de afacerile casei se ocupau mai mult Demirgian și Sultana. Saferian dădea doar sfaturi. Încolo era voinic, se simțea sănătos, era invadat însă de psihoza migrației. Voia să fugă din fața unui inamic invizibil. Manigomian nu era ceea ce se cheamă un nevrozat, deoarece de această psihoză sufereau mulți din colegii lui de breaslă, exprima cu mai multă agitație
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]