1,096 matches
-
de piatră descoperea capătul unui tunel. Rim clătină din cap. Avusese dreptate. Biserica aceea comunica printr-un pasaj secret cu una dintre clădirile Abației, probabil cu biblioteca. Rim se concentra asupra vorbelor celor cinci. ― Cum te cheamă, frumoasa mea? ― Alidaria, voinicule... Dar de ce vrei să știi cum mă cheamă? ― Fiindcă mama mi-a spus să nu mă culc niciodată cu necunoscute, spuse cu glas îngroșat de băutură unul dintre călugări. Femeile râseră și ele, în timp ce celălalt bărbat era prea ocupat să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
împreună! Lacul Roșu, Lacul însângerat, lacul înjunghiat de trunchiurile unor brazi căzuți „în luptă” are o legendă formidabilă. Se spune că, cu mult timp în urmă, o fată frumoasă, cu plete lungi și ochi gri-verzui, s-a îndrăgostit de un voinic, un flăcău secuiesc. Nunta celor doi nu s-a făcut fiindcă acel tânăr a fost chemat la oaste, iar fata a fost răpită de un bandit. Aceasta s-a rugat munților cu atâta stăruință, încât natura i-a răspuns cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
împreună! Lacul Roșu, Lacul însângerat, lacul înjunghiat de trunchiurile unor brazi căzuți „în luptă” are o legendă formidabilă. Se spune că, cu mult timp în urmă, o fată frumoasă, cu plete lungi și ochi griverzui, s-a îndrăgostit de un voinic, un flăcău secuiesc. Nunta celor doi nu s-a făcut fiindcă acel tânăr a fost chemat la oaste, iar fata a fost răpită de un bandit. Aceasta s-a rugat munților cu atâta stăruință, încât natura i-a răspuns cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
să părăsească culcușul înjghebat de copii. Când reuși și se treziră cu el prin bucătărie, bunica le spune tuturor: Să fiți cu mare băgare de seamă pe unde călcați” Să nu striviți țâncul! Peste alte câteva săptămâni, Motănel crescuse asemeni voinicului din povestea minunată. „unde-i acum pisoiașul firav și fricos care trebuia ocrotit, mângâiat și alintat tot timpul?” se întrebau copiii. Nu-i vorbă că de mângâieri și alintări nu duce el lipsă nici acum, că tare i mai plac
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
-nconjoară, Împlând cu repejune eteriul tranfiriu, Carpații își ridică a lor frunte-n ninsoare Și umerii de codri și brâiele de râu; Din munții cu picioare de stânci bucium răsună În luna-nvinețită s-ascunde-n voal [de] nor; Pe creierii de munte voinicii se adună Ș-aprind cîte-un foc mare pe fiecare deal Și roți aprinse-aruncă în văile-adormite, Ce zboară și lumină fantasmele ce zbor; Copacii par fantasme bătrâne, despletite, Ce-aleargă-n susul apei pân ce-n tunerec mor; Icoanele se turbur și-un arbor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe-o piatră ce stă-n mijloc de cale Și scârțiind din scripcă dulci sunete de jale, Spune la [cei ce nu văd], în cântec bătrânesc, Icoanele ce-n sufletu-i ca-n paraclis trăiesc; Trăiam în doina tristă[-a] voinicului din munte, În visul țărei drage, în stîncele-i cărunte, În rîurile-i cari spumînde din munți gem, Într-a colibei triste întunecos blăstăm. Pe când fanariotul, pe tronu-mi de mărire, Rânjea cu râsul morții - și-n oarba lui cumplire, Ateu din nedreptate
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
închis poarta. Costăchel a tresărit. A întors fulgerător capul, gata să dispară în casă. Băgând de seamă, Măriuca a intervenit. Îi băiatul, s-o întors de la școală. Costăchel și-a revenit din derută și, cu privirea îmblânzită, a grăit: Hai, voinicule! Vino să te văd de aproape! Voinicul rămas în poartă privea neîncrezător... Îi tata, s-o întors acasă. Hai, vino! a răspuns Măriuca întrebării nepuse din ochii flăcăului. Privirea lui Tăchel părea să spună: „Nu se poate... Tata era voinic
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fulgerător capul, gata să dispară în casă. Băgând de seamă, Măriuca a intervenit. Îi băiatul, s-o întors de la școală. Costăchel și-a revenit din derută și, cu privirea îmblânzită, a grăit: Hai, voinicule! Vino să te văd de aproape! Voinicul rămas în poartă privea neîncrezător... Îi tata, s-o întors acasă. Hai, vino! a răspuns Măriuca întrebării nepuse din ochii flăcăului. Privirea lui Tăchel părea să spună: „Nu se poate... Tata era voinic și falnic”... În această frântură de timp
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
caz, adică după ce poznă ai făcut, uneori fața ta are o forță de atracție mult mai mare. Atunci urmează o plesnitură zdravănă și obrazul îți dogorește. În clipa aceea, Pietro a aruncat întrebarea cu care obișnuia să mă necăjească: „Ei, voinicule, pe când nunta?” Pentru prima dată, am simțit că-l iubesc. Tata slăbise. Mânca prin oraș ce-i cădea în mână și ce plătea Pietro. Seara ne adunam în sufrageria familiei Flumian, dar el nu voia să le fie povară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de obsesia mea) cam cu ce aduce și am fugit în pădure să mi-o înfig în orificiul fructului, imaginându-mi că gaura răcoroasă și sfărâmicioasă se află, de fapt, între picioarele făpturii aceleia mitice care mă alinta mereu cu Voinicule și spunea că n-a fost fată pe lumea asta care să fi avut vreodată parte de-o bucurie mai mare ca a ei. „Ah, înfige-mi-o, Voinicule“, striga mărul găurit pe care îl cordeam în neștire în timpul picnicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fapt, între picioarele făpturii aceleia mitice care mă alinta mereu cu Voinicule și spunea că n-a fost fată pe lumea asta care să fi avut vreodată parte de-o bucurie mai mare ca a ei. „Ah, înfige-mi-o, Voinicule“, striga mărul găurit pe care îl cordeam în neștire în timpul picnicului. „Voinicule, o, Voinicule, bagă-mi-o toată“, mă implora sticla de lapte goală pe care o țineam ascunsă în boxa noastră de la subsol ca s-o bag în boale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și spunea că n-a fost fată pe lumea asta care să fi avut vreodată parte de-o bucurie mai mare ca a ei. „Ah, înfige-mi-o, Voinicule“, striga mărul găurit pe care îl cordeam în neștire în timpul picnicului. „Voinicule, o, Voinicule, bagă-mi-o toată“, mă implora sticla de lapte goală pe care o țineam ascunsă în boxa noastră de la subsol ca s-o bag în boale după școală cu maneta mea unsă cu vaselină. „Trage-mi-o, Voinicule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
că n-a fost fată pe lumea asta care să fi avut vreodată parte de-o bucurie mai mare ca a ei. „Ah, înfige-mi-o, Voinicule“, striga mărul găurit pe care îl cordeam în neștire în timpul picnicului. „Voinicule, o, Voinicule, bagă-mi-o toată“, mă implora sticla de lapte goală pe care o țineam ascunsă în boxa noastră de la subsol ca s-o bag în boale după școală cu maneta mea unsă cu vaselină. „Trage-mi-o, Voinicule, trage-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Voinicule, o, Voinicule, bagă-mi-o toată“, mă implora sticla de lapte goală pe care o țineam ascunsă în boxa noastră de la subsol ca s-o bag în boale după școală cu maneta mea unsă cu vaselină. „Trage-mi-o, Voinicule, trage-mi-o“, țipa înnebunit ficatul pe care, în demența mea, l-am cumpărat într-o după-amiază de la o măcelărie și pe care, mă crezi sau nu, l-am violat în dosul unui panou publicitar, în drum spre bar-mițva. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în coș până dau de-un sutien murdar de-al soră-mii. Îi prind o bretea de clanță și cealaltă de mânerul dulăpiorului cu lenjerie de pat: o sperietoare de ciori menită să-mi să-mi aprindă noi fantezii. — Freac-o, Voinicule, freac-o până ia foc - mă-ndeamnă cupele mititele ale sutienului lui Hannah, când, deodată, se aude o bătaie în ușă cu un ziar făcut sul. De spaimă, sărim în sus de pe colacul toaletei, și eu, și pumnul meu încleștat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și-odată! Prins! Asta-i totuna cu mort! — Deschide, Alex. Te rog să deschizi imediat! E încuiată. Nu m-au prins! Și, judecând după vietatea din mâna mea, s-ar zice că nici mort nu-s. Freac-o! freac-o! „Linge-mă, Voinicule - linge-mă ca lumea, dă-mi o limbă fierbinte! Sunt sutienul baban și fierbinte al Lenorei Lapidus!“ — Alex, răspunde-mi imediat! Ai mâncat cartofi-pai după ore? De-aia ți-așa de rău? — Nu-huuu, n-huuu. — Alex, te doare rău? Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
despre care ai învățat la școală? Ăsta-i in omenesc! Băi, Bulă, asta se cheamă marfă! O șikse! Și, pe deasupra, adormită! Sau, se prea poate să se prefacă doar. S-o fi prefăcând, dar în sinea ei îți zice „Hai, Voinicule, fă cu mine toate porcăriile pe care le-ai visat vreodată“. — Așa să fie oare? — Dragul meu, îmi murmură pula, lasă-mă numai să-ți înșir numeroasele porcării pe care ar vrea ea să i le faci: în primul rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
va scăpa țara de neamurile proaste criptocomuniste, auzi, Milică-tată, șef al unei formațiuni politice de excepție, Partidul Ultraprogresist Liberal. PUL-ul o să scape țara, tare-i mai place limbricului să se bată cu pumnul în piept cum a crescut, ca voinicul din poveste, într-un an cât alții în șapte, Rafaele, păi, nu-mi spune tu mie că fără un sprijin ocult, din partea cui, dacă nu tot din partea neamurilor proaste, pe care le bălăcărește în revistă de ochii lumii, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vreo prăvălie de pâine, mergeam fuguța să prindem rând. Dar nu întotdeauna primeam vreo pâine, căci era puțină și proastă. Am mai stat un timp pe Manta Roșie, apoi ne-am mutat, tot în cartierul Socola, pe o stradă numită Voinicilor, la numărul 11, într-o ruină de casă, unde căzuse o bombă uriașă. Casa și terenul era a unuia, Nani, căruia tata plătea chirie. Tata, care ieșise la pensie - cu o pensie de mizeriea ridicat zidurile, a refăcut acoperișul și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ai să sari în aer și te faci îngeraș”, ne avertiză câte unul din noi. Văzând că nu-i nicăieri, eu m-am dus pușcă la părinții lui Sandu, care stăteau pe strada Arapului, o stradă care continua din strada Voinicilor. - Nene Ișoveanu, hai repede că nu-l găsim pe Sandu! Acesta mai luă cu el încă doi vecini, veni și tata, și cu lanternele în mâini, începură să-l caute pe băiat. L-au căutat toată noaptea, dar nu l-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ca un prinț, nu alta. În schimb, aveam de îndeplinit altă corvoadă. Să car apă cu jugul de la cișmeaua cea mai apropiată, care se găsea cam la vreo cinci sute de pași, în fața casei lui Victor, unde se termina strada Voinicilor și începea strada Arapului. Jugul era din lemn, cu o adâncitură pentru umeri, iar de cele două brațe erau legate niște lanțuri terminate cu niște cârlige în care agățam căldările din tablă. Fie arșiță sau frig, desculț, căram câte găleți
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de băț, se răsucește sfoara până simți că-i strânsă bine Moarte n-are, încercați! Eram răutăcioși, poate de pe atunci s-a format în noi ura pentru cei care au. Părinții mei se mutaseră tot în cartierul Socola, pe strada Voinicilor nr. 11. Casa aproape că nu exista, căzuse acolo o bombă de tonaj mare și făcuse o groapă cât toate zilele. Tata a ridicat pereții pe vechile temelii, cu o sală care avea pe ambele părți câte două camere înalte
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
înghețată, iar eu am intrat înăuntru. Era acolo o femeie tânără, brunetă, și așa, cum stătea la birou, mi-am dat seama că e scundă și rotundă. Avea părul și ochii negri și era foarte vorbăreață și amabilă. - De unde vii, voinicule, m-a întâmpinat ea după ce am dat binețe. - Din Moldova, de la Iași, stimată domniță. - Aaa, moldoveni de-ai mei, bine-ați venit, dar unde-s ceilalți? - Afară, domniță, n-au îndrăznit să intre și ei, eu ce sunt mai curajos
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vin bun de Cotnari. - Ei, nu trebuia, spuse cu jumătate de gură. De care-i? - De Cotnari, domniță, prima-ntâia, grasă.Ia să vedem, nu mă otrăvești? - Vai, se poate!?! Și scoase repede două păhărele și turnă vin. - Hai, noroc, voinicule. - Noroc, domniță, dar cum să te otrăvesc?! Ochii aceștia minunați, părul acesta atât de negru că bate în albastru, și pieptul acesta atât de... - Lasă, lasă, făcu ea modest, dar se vedea că-i crește inima cât un harbuz. Am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
stat cu ei, s-a dus la Natalița ș-acolo a și murit. Și tare mai blastama. Din asta li s-au tras lui Murgoci și Paraschivei multe : una că le piereau caii, dar și băietul lor, cât era de voinic, a luat raua satului, pe Tananica, de râde o lume. - Mare păcat, drăguliță maică !... - Apoi la păr cu creți și cu bucle, la unghii făcute și la buză dată cu văpsă se pricepe ea, Tananica, interveni în cunoștință de cauză
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]