1,218 matches
-
ticăloșia și zâmbim frumos, ca la întâlnirea celor mai bune cunoștințe" (Caragiale, Ion Luca, Opere, vol. IV, ESPLA, București, 1965, p. 426), Eugen Ionescu preciza: Această criză de limbaj este cel mai adesea artificială, voluntară [...] Constat uneori distrugerea sau deformarea voită a limbajului și o denunț." (Eugène Ionesco, Note și contranote, ed.cit., p. 16) 124"Realizează-ți contribuția conversațională în acord cu scopul sau direcția acceptată a schimbului conversațional în care ești angajat" [tr. n.], (George Yule, Pragmatics, Oxford University
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Bărcan stolnicul, am ostoit pornirile lacome ale turcilor și polonilor, care-și vărsau furia pe meleagurile românilor, își aminti voievodul, atingând cu buzele fruntea senină a fetei. Ai risipit fericirea familiei pentru visul tău! nu putu să uite fata dezbinarea voită a familiei. Nu era visul meu, era visul de veacuri al tuturor românilor. O să înfăptuiesc Unirea ca și Mihai Viteazul! se încredință domnitorul, tulburat de venirea diacului Radu. Măria Ta, rosti sfios, la vederea frumoasei domnițe, diacul. Îngăduie să-ți
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
îndemână și nu văd, ce?! o pipă din lemn de? un tutun olandez? un creion în cărbune? o umbreluță Jane Avril? un afiș de epocă? cuțitașul lui? Ochii mei caută cu disperare printre obiectele aranjate pe măsuțe scunde într-o voită dezordine artistică și privirea mea lunecă nemulțumită mai departe, abandonez într-o pubelă cutia goală de coca-cola, șervețelul de hârtie unsuros de la și de odată, simt cu toți porii pielii mele că se petrece ceva cu totul special în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cunoscute ale Apusului nimeni nu se gândise să reproducă într-un desen - cu indicarea tuturor distanțelor, calculate de cartografi și ingineri - forma și dimensiunile ținuturilor supuse Romei. — El era cel mai credincios tovarăș al lui Augustus, spuse Iginus cu acreală voită, pe când despăturea papirusul. Munca aceea imensă îi luase douăzeci de ani. Originalul fusese pus cu gelozie în biblioteca imperială și nimeni nu-l mai văzuse. Și după acel document s-a făcut o copie în marmură în inima Romei. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
oare? De atunci, sunt complet incapabilă de a Începe ceva. Cred că lovitura nu poate fi mortală pentru lucrarea mea literară. Aș fi În stare să-l omor! Totuși, senzația asta de dezgust pentru toată lumea, de separare totală, de singurătate voită mă arde, mă domină acum. O să mă duc cu Crângulescu. Ce bine e de el! E consacrat, e liber, e nebun și știe să-și respecte nebunia... N-am nici un punct de sprijin. Și În momentul În care sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cele mai importante) opiniilor despre roman ale autorului Însuși. Acest aspect este esențial, căci Intermezzo mi se pare mai interesant ca metaroman, decât ca roman nefictiv, documentar. Marin Mincu Își valorifică din plin experiența critică. Principala trăsătură o constituie relativizarea voită a tehnicii romanești și chiar a noțiunii ca atare de roman. Atât Începutul, cât și finalul sunt, În vederile autorului, „posibile“. El mizează pe un text epic deschis la ambele capete, comportând mai multe soluții, după cum e citit. Un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
magie pentru a păcăli oamenii, cei inteligenți continuă să fie suspicioși. - Așa că ai pus în joc păcăleala cu numărul trei. Ca să ne menții atenția concentrată departe de circ, ne-ai făcut să credem că te-ai lăsat arestat în mod voit, ca să poți intra în Centrul de Detenție, dar nu ca să îl ucizi pre Grady, ci ca să îl eliberezi pe Constable. În momentul acela, ar fi trebuit să fi uitat complet de circ și de Kadesky. Numai că, de fapt, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și la bicepșii lui sculptați, era absolut sigură. Ce păcat că ea nu era disponibilă, se gândi Adriana scăpând un oftat. Asta îl făcu pe vecinul ei de scaun să ridice privirea, gest pe care Adriana îl ignoră în mod voit. Dumnezeu știe că nu era specie mai provocatoare decât un actoraș infatuat — Adriana se întâlnise cu destui artiști, muzicieni, actori de comedie și atleți profesioniști pentru a se considera o autoritate — și orice fată care se respectă știa că ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
carouri strânsă pe corp și o pereche de blugi Levis care îi veneau ca turnați — dar mai era ceva, ceva în felul în care se purta. Totul la el arăta lejeritate, dar, spre deosebire de stilul grunge al anilor nouăzeci cu părul voit răvășit, înfățișarea lui Jesse era veritabilă. Ea își dădu seama că îl privește cu insistență. — Ce e luni? întrebă ea repede; era primul lucru care îi venise în minte. — N-ai chef de obișnuitele amabilități, hm? întrebă Jesse zâmbind. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de benzină am știut că va muri. Bărbatul mânca. Își luase o porție de pilaf rece și o sticlă de apă minerală. Își pusese un șervețel pe piept. O făcuse cu meticulozitate. Îl privisem cât timp cheltuise, cu un calm voit, aproape supărător, care aparținea desigur omului, dar era parcă și o reclamă pentru meseria lui. Prin gesturile lui apăsate părea să-și invite semenii să aibă răbdare, în vederea inevitabilului final pe care el îl rezuma laconic. Nu se așezase nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și anume micul roman (sau riman) autobiografic Cómo se hace una novela, scris în timpul exilului francez și tipărit în 1928, la Buenos Aires. Versiunea românească a respectat întru totul textul lui Unamuno, care prezintă curiozitatea unică de a fi o auto-retraducere voită a versiunii franceze publicate de Jean Cassou în revista Mercure de France, în luna iunie 1926. Autorul a făcut față de aceasta adăugiri semnalate de el însuși prin paranteze drepte. Am omis doar introducerea lui Jean Cassou, „Portrait d’Unamuno“, tradusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
trecu o mână prin cârlionții mei dezordonați ce-mi cădeau peste frunte, strângându-mi obrajii înfierbântați între pulpele de carne albă, caldă și catifelată, în zvâcnirea pântecului și ritmica înălțare a feselor ei mici și rotunde. Împerecherea urmă calculată, cu voite prelungiri și încrâncenări nerușinate, care ne-au măcinat până la spasmodica explozie a lavei slobozite cu țâșniri înfierbântate. Niște pași împintenați traversară atunci coridorul și o mână de fier căzu cu toată greutatea pe mânerul ușii încuiate. - Cară-te! Țipă domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de zece coroane și i-o întinde fericită... „Despre nopțile pe care le-am petrecut, întovărășit de Ioșca, nu vreau să vorbesc. O voi face, poate, mai târziu, adăugă Ferdinand Sinidis, încercând să mă facă să pricep, cauza acestei ocoliri voite: „...Cu ața încolăcită și subțire a peniței, nu se poate țese nici una din nopțile Vienei de altă dată... În mine a rămas o jurubiță de mătase argintie, ca un miez dintr-un cocon aurit. Din el vibrează o melodie vaporoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
joi? Am întredeschis ușa câțiva centimetri. Era o femeie. Avea ochi albaștri pătrunzători și foarte inteligenți, care mi i-ar fi țintuit cu siguranță pe ai mei ca s-o privesc insistent dacă nu i-aș fi ocolit în mod voit, preferând în schimb să observ detaliile tenului ei palid și ușor pătat și părul arămiu bogat. Îmi zâmbi, nu cu toată gura, doar atât cât să se întrevadă dinții frumoși, regulați și să mă îndemne să zâmbesc și eu oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Contravenientul își dă seama ori și-ar putea da seama că fapta este contrară legii, că produce urmări socialmente periculoase și cu toate acestea el o comite. Nu există vinovăție dacă acțiunea ilicită nu a fost pregătită, gândită, dorită și voită, persoana respectivă acționând din constrângere fizică sau morală ori în stare de inconștiență. B. Contravenția prezintă un grad de pericol social mai redus decât infracțiunea. Pericolul social conform art. 18 C.p., orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
de parcă ar fi citit scenariul scris de Crawford și era la curent cu rolul ce-mi fusese repartizat. Încercam să mă calmez uitîndu-mă la Întinderea mării, la dunga de valuri cu creste albe care se rostogoleau dinspre Africa. În mod voit Îl dădusem uitării pe Frank, Îl Împinsesem cu tot cu mărturisirea lui absurdă Într-un colț al minții mele. În atmosfera aceasta nouă și Înviorătoare, eram liber de constrîngerile care-mi puneau piedică Încă din copilărie și pregătit să mă Înfățișez din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că ar fi rămas cîte o catedră, ici-colo, ajunge, ar fi Însemnat pătrunderea unei părți din marea cultură a Occidentului aici, unde nu mai era nevoie de nimic. Imperiul de la Corneille la François Villon, de la Kant se vedea, din unghiul voit, ca un pustiu nisipos, bătut de valurile ritmice, fără sens, de milioane de ani, ale Oceanului Atlantic și Mării Baltice. Peste ani de zile, datorită unor conștiințe trezite tîrziu, aceste catedre se vor reînființa; biruința de neînlăturat a spiritului. Acum tînăra profesoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Înainte de război. Eram străin de vorbirile lor, printr-o nespus de dulce lene a neparticipării. Interveneam totuși din cînd În cînd În conversația dintre ei ( În bună parte un monolog al doamnei Pavel), nu ca să nu las impresia unei Înstrăinări voite, o absență fals superioară, ci ca să nu mi se observe starea de bine pe care o simțeam În preajma Anei, ca pe o plajă larg desfăcută la soare. Și nimeni nu observă, În afara Anei care trăia o anume neliniște aureolată ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
răspunse, mă fixă În schimb cu o anume adîncime a privirii pe care nu o credeam posibilă, pentru că aducea la suprafață, sau sugera, intensitatea unui timp revolut de care aproape uitasem, un timp care se născuse cîndva și pierise prin voita mea ignorare (o autocenzurare absurdă), În chiar clipa ivirii lui. Și fără vreo altă deschidere verbală, Îmi prinse mîna stîngă În palmele ei mici, după care se agăță de privirea mea contrariată: - Ce repede uităm! spuse. Eu n-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ai patriei. După Welche a vorbit Ploquet: 14 octomvrie, zise el, au fost îndreptat contra guvernului personal; d-voastră îl reînnoiți. Sunteți viitorul conflict, precum cabinetul retras e conflictul trecut. Îndărătul incapacității d-voastră revăd pe vechii oameni ai conflictului. Voiți ca Camera să-și dea din mână singura armă pe care o are, să vă voteze bugetul pentru a crea loc pentru conflicte. Voiți falimentul onorii Franței angagiate față cu străinătatea prin Espoziția universală. Vă propun altceva, convocați un congres
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
este încă matur pentru libertățile sale constituționale și că alegerile, departe de a-i esprima individualitatea și voința, i-o falsifică, i-o întunecă și i-o corup. Era nouă a guvernului liberal a fost inaugurată cu un mijloc, daca voiți, mai subțire, însă cu mult mai corupător, pe lângă care reteveiul și bâta se bucură oarecum de privilegiul unei naive sincerități. Acest mijloc nou sânt așa-numitele comitete de salut public, acele adunături oculte de naturi catilinare cari țin liste de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
noi înșine de mai multe ori că e un guvern rău acela care-și poate schimba politica sa după polemici jurnalistice, și e rea, absolut rea politica ce se poate modifica după articolul de fond al cutărui jurnal. Privilegiul, daca voiți, pe care ni-l păstrăm în situațiunea de față e ca să mărturisim că nu sîntem vrednici de a recunoaște adâncimea și siguranța de vederi a politicei guvemului, că nu ne intră în cap, poate că sîntem prea târzii la minte
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
limpezi. Tot ce e la mijloc, pe jumătate onest sau pe jumătate inteligent, e pentru noi lume problematică, nimic. Aurea mediocritas e pentru noi o oroare în amândouă laturele ființei omenești, precum era pentru divinul Dante. Acest "element moderator", daca voiți, al caracterelor și inteligențelor, e locașul minciunii, al tertipului, al meschinăriei, locașul acelui advocat pe care Scaunul papal îl numea advocatus diaboli. Aceștia sunt oamenii născuți spre a pretexta intenții bune și a face fapte rele, oameni ce nu cred
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
susținut că s-a pierdut fără complicitate. Cum ați făcut însă dv.? Ne-ați acuzat pe noi, schimbând rolurile. Noroc că poporul nostru e înțelept, e rar a se găsi un popor și mai răbdător. Dar răbdarea lui are margini. Voiți a ne prezenta ca conspirând cu străinii în chestia de față. Îndrăznesc a spune că numai opinia minorității esprimă sentimentele unui Corp serios. {EminescuOpX 432} Îndată ce proiectul guvernului va fi posibil pentru România îl voi vota împreună cu toată opoziția. D.
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
adăugau cele 40 de nave de la Kronstadt, precum și o flotă și o flotila în Marea Neagră. Și, pentru că era vizată și Suedia, s-a dispus trimiterea de "alcuni Ingegneri a 38 Europe and the Porte, Vol. I, p. 34. 39 "On voit notă Mouradgea d'Ohsson qu'il a ordres de ne rien négliger pour entrainer la Porte Ottomane à une nouvellle guerre" (cf., loc. cît., p. 35); vezi, în acest sens, si p. 48, 51, în loc. cît. 40 Loc. cît., p.
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]