1,375 matches
-
cânepa și inul. Lâna tunsă în cursul verii de pe oile din satele comunei era spălată la treucile de pe lângă izvoarele curgătoare sau pe malul Bașeului, uscată apoi scărmănată, dată prin piepteni, toarsă la furcă și apoi folosită în culoare naturală sau vopsită. Aceste articole împletite erau destul de călduroase, deși nu erau prea elegante. Ciorapii lungi și groși de lână se purtau și vara, cei care-i purtau afirmând că țin răcoare. Dacă cineva ar mai trece azi prin satele comunei Hudești ar
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
grădini, aleile dintre secții și străzile destinate mașinilor, exemple de locuri în care staționarea nu e permisă nimănui din interior. Ele sînt spațiile de protocol, imediat observate de către orice vizitator. Frumos îngrijite, amenajate cu flori sau copaci, cu marginile trotuarelor vopsite sau văruite întotdeauna proaspăt, trebuie să semnifice oricui imaginea unei locații ordonate, curate. Pentru orice străin aflat în inspecție, acest spațiu este penitenciarul. Aici sînt aduși din celule deținuții pentru a vorbi cu oficialitățile. În centru sau în imediata apropiere
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
sau cu păsărele stînd cioc în cioc și să le lipească cu grijă în paginile "revistei" pe care, cu nedisimulată mîndrie profesională, educatorii le arată oricărui vizitator ca rod al eforturilor reeducative. Alături de frunze, ghinde și conuri de brad strident vopsite sau de pietricele de rîu meticulos colorate cu pensula și puse într-un coș de nuiele. Acestea reprezintă produsele artistice de elită, a căror creație este rezervată doar deținuților cultivați și cooperanți. Marea masă a arestaților nu are privilegiul manifestării
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
pline de pomi înfloriți, casele mari și luminoase. Ferestrele par niște ochi mari albaștri în spatele cărora nu se vede nimic, încât mă întreb: cine îngrijește toate astea? În ciuda aspectului vetust al cartierului, construcțiile și livezile sunt bine întreținute, gardurile frumos vopsite. Una din case e mai mare decât celelalte, o casă galbenă, înaltă, cu pereți groși. De acolo s-a arătat bunicul. M-a întâmpinat cu o veselie adevărată, radioasă. Ultima dată mi-aduc bine aminte îl supărasem tare. Supărarea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
stăpânitorii de pământuri, absenteiștii”5. Opoziția apare la toate nivelurile arhitectonice: între capitole, în cadrul capitolelor, în același paragraf, scenă sau chiar frază. „Satul [Curteanca] era numai câteva bordeie, în mijlocul cărora se înălța conacul, o clădire informă cu un turn pătrat, vopsită toată în culoarea sângelui...” (II, 1). Pe lângă antiteza bordeie-conac, atrag atenția atributele celui din urmă, alese desigur nu la întâmplare. Titu se plimbă prin sat și trece pe lângă următoarele „instituții”: postul de jandarmi - cârciuma - primăria - școala - biserica (II, 3). Unele
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
la bătrânețe, retrăind propria mea viață, condeiul îmi înaintează rapid pe paginile albe, luând-o chiar înaintea elaborării, fiindcă mă feresc să fac „literatură“. Lecturile mele epice s-au „îmbogățit“ însă cu romanele din „Colecția celor 15 lei“ (Strada buzelor vopsite, Secretul doctorului Fu Man Tchu, dar uneori și titluri semnate de autori mai serioși, deși Simenon încă nu apăruse), cu romane de Pitigrilli, cu seria de biografii intitulată „Femei celebre“ (Doamna de La Vallière, Doamna de Montespan, Doamna de Maintenon, Doamna
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
arti?ți concur? la realizarea feeriei. �n secolul al XVI-lea, se practic? o scenografie extras? din tratatul lui Vitruvius, măi �nt�i cu dispozitivul scenic inventat de Serlio (1475-1554), care transpune perspec-tiva pictural? �n dou? r�nduri de panouri vopsite �n?irate unul dup? altul pe un platou pentru a simula profunzimea (c?tre 1520). Apoi, Teatrul olimpic, construit de Palladio (1508-1580) la Vicenze, �ncep�nd din 1580, reactuali-zeaz? formulă român? a unei s?li �n form? de hemiciclu, �ncoronat
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
Și totuși, în mod obișnuit, nu-mi place circul. Țin bine minte că nu mi-a plăcut nici cînd eram copil. Poate pentru că în copilăria noastră au fost prea multe lacrimi în lume pentru ca să mai fi putut crede în rîsul vopsit al clovnilor. Poate pentru că prea multe lucruri primejdioase zburau deasupra copilăriei noastre pentru ca să-mi mai facă plăcere oamenii zburători la trapez. Poate că prea multă robie s-a adunat în vremea copilăriei noastre pentru a mă putea încînta animalele în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
dă fetei când se mărită. Mama nu a făcut excepție. Grijulie și harnică, tot anul avea în vedere să ne completeze lada (cu zestre). Încă de când eram mici, a început pregătirea. Țineam multe oi și din lâna lor (toarsă și vopsită) unguroaicele de la Măneuți ne-au țesut câteva scoarțe cu trandafiri. Erau lungi de câte vreo 5 m și late de 1,50 m. Ele împodobeau camerele țărănești. Au fost primele ce-au ocupat loc de cinste în lada mare și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mai gustoase decât cele culese la amiază. Odată cu trecerea la ora de vară, miezul nopții, pentru fantome devine o dilemă. Ideea de a fi cineva, depinde mult de buna dispoziție. Tineretul de azi e monstruos: nu are respect pentru părul vopsit. Ceea ce ești, vorbește mult mai mult decât ceea ce spui. Când vrei să câștigi prea mult, pierzi totul. Pe drumul prieteniei, nu lăsați să crească iarbă. De vezi purcei ducând în gură paie, e semn că s ar putea să dea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
adolescenții „haios” îmbrăcați. Adolescentele sunt îmbrăcate cu câte o rochiță scurtă peste pantaloni, cu șosete în picioare sau ciorapi trei sferturi, groși, pentru sezonul de vară. Unele purtau cizmulițe, altele ghetuțe. Băieții sunt la fel de frumoși ca și fetele, cu părul vopsit și complicat aranjat, purtând îmbrăcăminte la fel de haioasă ca și ele. Shibuya reprezintă orașul în care se manifestă lumea „haioasă” a tinerilor, o lume apropiată de eroii animeu-rilor japoneze și de manga. Asakusa Joi, 28. 08. 2008 Ziua de azi a
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
table. Urmările bombardamentelor se vedeau la tot pasul. Am intrat în parc. Aleea principală era străjuită de o parte și de alta de arbori înalți și groși, având coroane uriașe care făceau deasupra ei o boltă atotcuprinzătoare. Bănci frumoase, multicolor vopsite, se aliniau de-a lungul aleii, îmbiindu-te la meditații nu tocmai optimiste asupra efemerității existenței umane pe Planeta Albastră. Grupuri de oameni de toate vârstele ocupau băncile parcului, bucurându-se de frumusețea peisajului și de liniștea binefăcătoare. Populația înaripată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Aimee Light și am simțit un vag impuls sexual urmat de dezamăgire, combinația obișnuită. Siluetele femeilor se distingeau în bucătărie, vocile lor distante și estompate, un fundal plăcut al conversației bărbaților. Bărbații erau dichisiți și fără burtă, cu părul scump vopsit și fețele netede, fără riduri, așa că nici unul dintre noi nu-și arăta vârsta, ceea ce mi se părea un lucru bun, în timp ce căscam pe șezlong. Eram cu toții destul de detașați, înclinați spre glumă, deși nu-i cunoșteam foarte bine - fiecare se rezuma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
apropiem. Supt un mal, se scaldă două femei goale. Vasile se preface a râde cu hohote. Intrăm cu pas încet în sat, și dintr-o dată sunt surprins de marea tăcere a uliței, de marea curățenie a caselor cu cerdacuri nalte vopsite vânăt deschis, cu grădiniți de trandafiri, o îngrijire care pare o întrecere necontenită. Maici, unele bătrâne, cu fețele liniștite, altele tinere, care te privesc în treacăt cercetător ca orice femeie curioasă trec drumul. Ca și la Agapia, biserici nouă acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
În Piața Armelor, dreptunghiulară și foarte asemănătoare unei piețe madrilene, am văzut, odată, un bărbat complet gol, dormind pe o bancă, direct pe lemn, fără să folosească măcar un ziar sau o hârtie oarecare pentru a se ocroti de lemnul vopsit al băncii, sau pentru a se înveli și a se ocroti de privirile curioase ale mulțimii de turiști care mișunau prin piață și nu se sfiau să îl privească cu interes nemascat. Am fost uimit să constat că polițiști treceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
bani și ne-a servit cu rom. Îmi amintesc faptul că vasul lui era cel mai curat din cele văzute vreodată. Acum, după ce au trecut 10 ani, îmi dau seama că pentru el e mai important să mențină ambarcația curată, vopsită și bine unsă decât să pescuiască. Dar e adevărat că prefera să pescuiască decât să mănânce sau să doarmă. Anterior am avut un bun pilot, numit Carlos Gutierrez, dar mi l-au luat în timp ce mă aflam corespondent în Războiul Civil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
chip și isteț în a cunoaște ghiciturile. Și puterea lui (...)va nimici pe cei tari și poporul sfânt” . în variata sârbească a Alexandriei, “edinorog cozl”, reprezentând pe Alexandru va junghia pe berbecele cel mare (Darie), în cursul anilor 5200. Țapricornul vopsit , probabil, cu cinabru este expresia puterii care spulberă împărăția Răului cu înseși forțele ei. Lupta dusă pentru a supune noroadele este una sublimată prin prroiectarea în planul superior, al voinței divine. Cu alte cuvinte, ontofanie. în Levitic 23, 26-32, în
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
ajungeam acasă, cortegiul funerar se oprea din cântat și urma să îngropăm păpușa de lut într un perimetru cu pământ afânat și multă verdeață. După toată această procesiune avea loc pomana mică a Caloianului, doar cu plăcinte, gogoși și ouă vopsite. Joi, tot pe la orele dupăamiezii, ne reîntâlneam pentru a finaliza procesiunea. Scoteam păpușa de lut din pământ ceea ce simboliza sincron dezgropăciunea și învierea, ulterior aruncând corpul Caloianului fie într-o fântână, fie lăsat să plutească pe luciul de apă al
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de o Îndelungă practică a amorului conjugal. DOMNU’ BUSUIOC, COFETARUL MAHALALEI NOASTRE, ERA un chiul băieților, de o seamă cu mine, ai băcanului Ghiță Tănă sescu, botezați mai toți de tata; În [cofetăria lui] cu prăjituri din albuș de ou vopsit și cu cofeturi pentru colivă, toate decolo rate În vitrina prăfuită, nu intra nimeni. Fiindcă adevărata Îndeletnicire a lui domnu’ Busuioc, pe după perdeaua cofetă riei, erau odăile Închiriate de el În hotelul Lambru, mobilate sumar și date apoi cu ora
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mi-a făcut”. Fiind lăsat singur în celulă aveam senzația că în capul meu era o lădiță cu cuie ce sunau metalic. În acea perioadă cu un vrej vârtos scos din salteaua de paie am zgâriat peretele și ușa metalică vopsită, făcând semnul crucii; în fața acestor cruci mă rugam „Calea Crucii”, și mișcându-mă dintr-un loc în altul, securiștii m-au privit prin vizetă și la unul din controalele zilnice văzând că am zgâriat pereții m-au întrebat: „ - Ce-ai
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cu tablă, având forme și dimensiuni diferite, bucurându-se de avantajele extraordinare oferite de electricitate. La noi, la deportați, acoperișuri de paie și iluminatul cu lămpi sau lumânări. De ce, Doamne, de ce? Garduri de lemn cu porți de intrare în curte; vopsite, dichisite, aranjate după priceperea și gustul proprietarului. Femeile cu broboade negre legate după ceafă și bărbații cu căciuli cu garnitură, fără cupolă, plate, de parc-ar fi fost niște modele tătărești. Aici, în Niculești-Jianu, căile de circulație erau accesibile. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
alee a combinatului, trec pe lîngă clădirea dispecerului Serviciului utilități "creierul combinatului" și intru printre rezervoarele mari, sferice, ca niște baloane gata să-și ia zborul, pline cu oxigen ori cu azot sub presiune. Lîngă rezervoare, turnurile de filtrare frumos vopsite par că-mi rîd provocatoare, vrînd să-mi spună că ele nu se vor lăsa înlocuite de separatorul meu. Rămîn locului și le privesc lung: o privire ca înaintea unui duel. De ce nu recunoașteți că sînteți bătrîne? le întreb surîzînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tancurile de compresie?! mă mir eu, înfiorîndu-mă totodată, amintindu-mi că dimineață am trecut pe lîngă turnurile de purificare. Tocmai! spune Don Șef. Turnurile trebuiau să fie noi, dar la revizia din toamnă nu au mai fost înlocuite, ci doar vopsite. Din două motive: economie de materiale și, doi, terminarea reviziei mai devreme prilej minunat pentru cel care a condus revizia să fie felicitat și premiat... De revizia stațiilor de filtrare s-a ocupat tovarășa Brîndușa Roman, gîndesc eu cu glas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la pensionare? Dumnezeule, ce poate să facă femeia aia cu un con de șprițat! Îmi aduc aminte de tortul ăla, cum să nu. Glazura era un verde sinistru, iar mașina de tuns iarba era de fapt o cutie de chibrituri vopsită. Încă se putea citi firma prin stratul de verde. — Sunt niște torturi incredibile aici, încerc și eu marea cu degetul, arătându-le niște pagini din Brides. Făcute la Londra, de o firmă specializată. Poate ne ducem să aruncăm o privire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
doua zi. Vom merge în casa unei australience, Clara, care trăiește în Iquitos de câțiva ani și va participa și ea la ceremonie. Jorge are un pic peste șaizeci de ani, este scund ca majoritatea peruanilor, are părul negru închis (vopsit cred eu) și poartă ochelari fumurii care îi dau un aer misterios. Spre deosebire de ceilalți șamani a avut o carieră academică la Universitatea din Tarapoto, unde a fost rector timp de câțiva ani. Are un doctorat făcut în Lima și din
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]