161,013 matches
-
scriitorul ar fi cam excesiv. Caragiale e un satiric fără violență. Nu-și urăște personajele (el a spus-o!), ci doar le ridiculizează. Iar obiectul principal al deriziunii e deobicei felul cum vorbesc, majoritatea păcatelor fiind veniale. Dar oare ele vorbesc mai rău decît oamenii cultivați? Nu cumva simpla așternere în scris a unor exprimări orale creează cea mai mare parte din impresia de incorectitudine caraghioasă a limbii lor? Secolul XX a distorsionat imaginea unui scriitor al secolului XIX. De cîteva
Caragiale după Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15530_a_16855]
-
Mircea Mihăieș Ca în aproape fiecare week-end, mi-am propus și săptămâna trecută să las deoparte pesimismul, obsesiile catastrofice, umoarea neagră și să intru în rândul oamenilor. De la o vreme, mi-am dat seama că vorbesc ca proasta-n târg, ridicând tonul și gesticulând energic, pe când cei din jur par să fi deprins mersul pe vârfuri și vorbitul prin pâslă. într-adevăr: răsfoiesc presa, mă uit la televizor și o tăcere mormântală s-a așternut pretutindeni
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]
-
spiritualitatea. Maeștrii stimulează, acolo unde depistează că este cazul, încrederea în sine, deschid ușile cunoașterii, arată drumul posibil al împlinirii. Opțiunea aparține ucenicilor. Selecția se face din rîndul acelora care-și asumă responsabil acest traseu. În 1995, grupul despre care vorbeam a pus la cale apariția revistei Atipon (tipon s-ar traduce prin a tipări), numai cu și despre artiști. Principiul este să te exprimi altfel aici, atipic, prin apel la un alt mijloc de expresie, la o altă artă decît
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]
-
nostos - ,,întoarecere'' și algos - ,,durere'', adică durerea pe care o provoacă întoarcerea fie ea în timp, fie ea în spațiu. În fond regele din Itaca se identificase cu acel eveniment emblematic care a fost războiul troian: el a rămas, spiritual vorbind, mai departe sub zidurile Troii, acolo unde reputase victorii, acolo unde suferise, acolo unde îi văzuse căzând pe Patrocle, pe Ahile, pe Hector, pe Aiax și pe alți eroi descendenți din zeii nemuritori, acolo unde se înfrățise cu Agamemnon, Menelaos
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
și Mihai Moraru. Noi, tinerii, eram destul de pesimiști și nu vedeam posibilitatea unei redresări a țării. Ne simțeam învinși. Și atunci, cu statura sa impozantă și cu o voce care trăda o voință puternică, profesorul ne-a spus: ,,cum puteți vorbi astfel? Noi suntem învingătorii! Dacă în 1949 cineva ar fi crezut că după patruzeci de ani de comunism noi vom mai putea discuta la Iași despre Eminescu și Creangă, ar fi fost socotit nebun! Noi suntem învingătorii, căci, iată, am
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
fericirea unui vis, cum exclamă, cu un an înainte de a se sinucide în retragerea sa spasmodică din fața naziștilor - ilustrează și o idee a prietenului său Adorno, cel după numele căreia s-a instituit premiul decernat. Șeful Școlii de la Frankfurt a vorbit despre "posibilitatea de a pătrunde imposibilul". Să fii treaz chiar în vis, să te sustragi, apoi, fără să deschizi ochii - iată ipostaze care îi preocupă pe toți trei. Plutind în aer Romanul Povestea Marelui Brigand e clădit pe un joc
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
temerară a reabilitării valorilor, a reumanizării. Cu cît o împrejurare ni se înfățișează mai irațională, mai "scandaloasă", cu atît apare mai improbabilă supraviețuirea ei: "În comunism,/ omului i se spune mereu:/ "Taci din gură!"./ În democrație,/ i se repetă zilnic: "Vorbește,/ fiindcă oricum/ nu ne interesează ce spui!"" (Diferența dintre comunism și democrație). Sau: "Isus nu știa/ să răspundă/ la toate întrebările/ care i se puneau/ și îl invoca deseori/ pe Dumnezeu./ Toți politicienii/ au vorbit deja cu Dumnezeu" (Diferența dintre
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
democrație,/ i se repetă zilnic: "Vorbește,/ fiindcă oricum/ nu ne interesează ce spui!"" (Diferența dintre comunism și democrație). Sau: "Isus nu știa/ să răspundă/ la toate întrebările/ care i se puneau/ și îl invoca deseori/ pe Dumnezeu./ Toți politicienii/ au vorbit deja cu Dumnezeu" (Diferența dintre Isus și politicieni). Sau: "Democrația/ e acel miraculos sistem/ unde bogații/ spun cu adevărat/ tuturor celorlalți/ că sînt liberi,/ absolut liberi/ să-i ajute/ să devină/ și mai bogați" (Al treilea mesaj al Occidentului către
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
frumoase/ pentru o țară în care oamenii/ visează încă/ să aibă măcar alimentele/ strict necesare" (Binele și adevărul). Desigur, nu e cruțată nici vanitatea națională (recte naționalistă), dacă nu vărsătoare de sînge, cel puțin producătoare de grele toxine demagogice: A vorbi cu un român/ despre lene și lașitate/ este ca și cum ai vorbi/ despre funie/ în casa spînzuratului,/ despre televiziune/ la televiziune,/ despre partid/ cu un politician,/ despre iubire/ cu o prostituată" (Din jurnalul unui extraterestru). N-ar fi nici o diferență de
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
măcar alimentele/ strict necesare" (Binele și adevărul). Desigur, nu e cruțată nici vanitatea națională (recte naționalistă), dacă nu vărsătoare de sînge, cel puțin producătoare de grele toxine demagogice: A vorbi cu un român/ despre lene și lașitate/ este ca și cum ai vorbi/ despre funie/ în casa spînzuratului,/ despre televiziune/ la televiziune,/ despre partid/ cu un politician,/ despre iubire/ cu o prostituată" (Din jurnalul unui extraterestru). N-ar fi nici o diferență de calitate morală între legislaturile ce-au condus România, în ultimele decenii
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
Ion Buzași Istoricii literari vorbesc despre pașoptiștii transilvăneni ca de a doua generație a Școlii Ardelene, în sensul că există între aceste momente culturale o continuitate de idealuri: cultul pentru latinitate și mândria originii noastre romane, dar și datoria luminării poporului pentru emanciparea lui socială
Un urmaș al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/15538_a_16863]
-
popular închinat preoților și învățătorilor români", considerați de reprezentanții Școlii Ardelene, și, mai târziu, de Octavian Goga, luminătorii satelor. Dacă Învățătorul și poporul poate fi considerat un tratat elementar de economie politică, Detorințele noastre este o pagină de pedagogie socială, vorbind despre educația în familie, biserică și școală, subliniind că numai morala religioasă și știința de carte sunt capabile să salveze poporul român. Ca și Gh. Șincai, în Învățătura firească spre surparea superstiției norodului, combate credința deșartă: "Credința deșartă nu e
Un urmaș al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/15538_a_16863]
-
este conștient de acest rol al presei literare. De aceea, în articolul Foile literare române dincoace de Carpați recomandă editarea și a altor periodice cu o tematică mai diversă și mai larg cuprinzătoare. În articolul Jurnalistica română și abuzurile ei, vorbește, ca și Eminescu despre profesiunea de gazetar, subliniind câteva din calitățile necesare ziariștilor, "oameni cu simț de onestitate, apărători ai virtuților poporului român și nu oameni care să facă ca viața noastră politică și publică să apuce pe calea corupțiunii
Un urmaș al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/15538_a_16863]
-
o sută de lei se puteau cumpăra douăzeci de pîini în România. Procesul comunismului nu mai interesează pe nimeni, dar un proces moral al corupției, începînd de pe vremea cînd faimosul Ștefănescu, milionarul afacerilor cu vinuri, a fost executat ca să nu vorbească, ar oferi nume și rezultate isntructive. Observațiile mele personale mă fac să afirm că există un arbore genealogic al corupției de azi cu rădăcini și nume ilustre în anii ceaușismului sau mai devrme. Nu mă refer la acapararea de locuințe
Justiția chioară din România by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15566_a_16891]
-
față de caracterul scandalos al unora dintre afacerile sale. Din aproape în aproape ajungem tot la sfînta comandă politică, la care și Internele și Justiția reacționează slugos în aparență, mizînd însă pe faptul că vor fi mai puternice decît această comandă. Nemaivorbind de faptul că și comanda politică dă indicații restrictive - adică de X te legi, dar pe Y îl lași în pace. Or, cînd Justiția nu e oarbă pe deplin, ea devine primejdios de chioară, deoarece se preface în continuare că
Justiția chioară din România by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15566_a_16891]
-
gândire. E nevoie de o mare iscusință și răbdare să-ți obligi privirea să vadă mai în adânc, să prindă în antene cursul grav al mișcării și-al esențelor. Scrisă cu nerv, cartea e neobișnuit de bine așezată (de aceea vorbeam de calm); e o construcție logică perfect proporționată, nu lipsită de accente ce vor să spună că, în fața evidențelor, autorul n-a căzut în uimiri, ci a căutat să-și explice și să-și administreze (scuze, n-am alt termen
Ghergheful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15541_a_16866]
-
aceste meleaguri? Salonicul deține fără îndoială un loc aparte în lumea literelor elene și aceasta fiindcă a înscris o contribuție notabilă, atât în poezie, cât și în proză. O întreagă pleiadă de poeți și prozatori vestiți a obligat critica să vorbească de o adevărată Școală literară a Salonicului, iar pe istoricul literar K.Th. Dimaras să afirme că "drumul regal" al poeziei elene trece prin Salonic. Ceea ce caracterizează literatura Salonicului este înclinația spre interiorizare și introspecție, care a devenit o adevărată tradiție
Decanii de vîrstă ai literelor elene by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15526_a_16851]
-
urgență/ în lupta îneverșunată pentru supraviețuire,/ pentru solidaritatea dintre vînător și vînat.// Limba mea n-are o acută conștiință de sine, îmi spun,/ e mai degrabă o căscată,/ e mai degrabă un deșeu romantic./ Nici nu-i de mirare că vorbește/ de cincizeci de mii de hectare de ceață, acoperind,/ înspre vară,/ cincizeci de mii de hectare de-asfalt" (Neclintita limbă). Dar "deschiderea" lui Ioan Flora are o accepție mai largă decît cea a deschiderii textului către text, prin intertextualitate, a
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
să scriu, mai demult, pe cînd nu lîncezise încă/ mărețul Răsărit de soare, un fel de Însemnări/ pentru glorioasele partide,/ o poveste cu guelfi și ghibelini, cu indiferenți, radicali,/ bolșevici și führeri ai Sumerului,/ cu prealuminați duci din Akkad.// Se vorbea acolo și de surparea spiritului în real/ (partidul te-nvață cum să lupți pentru,/ partidul te-nvață cum să plantezi pruni și materie cenușie,/ cum să-ți legi șireturile la pantofi,/ cum să-l execuți, fără menajamente, pe cel ce
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
și rugă în sat, de biserica/ în ruină.// Răspund fie Doamna din Pustiu (cîndva femeie de serviciu/ la Cofetăria Macul Roșu din Timișoara), fie soțul ei/ (muncitor cu cîrca la o carmangerie de stat din Oraș);/ răspund, rînd pe rînd, vorbind despre cele trei cruci de piatră" (Despre singurătate, fîntîini și morminte). Farsa unor asemenea inserții de real picant se completează cu jocul dezinvolt al limbajelor, în care percepem atît ecoul plurilingvist al Banatului natal, cît și cel al mentalității de
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
cult al întîmplătorului. Dar au trecut cinci ani, în care toți am căpătat sentimentul inutilității omului de cultură, o senzație cumplită de dezbinare a vieții intelectuale, un sentiment de dezorientare, de debusolare. Cred că o să încercăm oleacă de direcție, ca să vorbesc așa, ca în Moldova. Aș vrea, în primul rînd, să refacem - cred că-i prețios ce spun acum - dar aș vrea să refacem țesutul social al intelectualului, al omului de cultură, să resolidarizăm breasla literară, să re-familiarizăm breslele între ele
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
domnul Dupront o bursă la Paris; să merg în India, să mă duc la ora 4 la conferința Criterion, la ora 7 seara la bordel și la ora 9 seara să deambulez prin București, cu Arșavir Acterian, precum Eugen Ionescu, vorbind despre moarte, despre nemurire, despre mai știu eu ce. Era o libertate, o trăire extraordianră a eului individual și o experimentare a vieții ca aventură spirituală pe care noi nu le mai avem. De la 50 de ani, noi nu mai
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
a literaturii frumoase, dar care nu se vinde și scoatem un volum de proză scurtă: Enigme în orașul nostru. Millenium digital text. Și, în continuare, îi putem aplica o analiză "estetică" pentru că, în termenii literaturii "de piață" nu merită să vorbim despre un eșec. Cartea este surprinzătoare. Ne-am fi putut aștepta de la acest autor vioi și obișnuit cu "d-ale mediaticii" la o înțelegere aparte a subculturii, a efemeridelor culturii populare. Nici vorbă - găsim mai degrabă un ton disprețuitor față de
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
butonez. Am constatat că și alții intenționează cam tot asta. E drept, însă, că în văzul tuturor. Pe mine mă vede doar soacra și oricum nu pare să o intereseze foarte tare. Stop. Pe un canal, o doamnă prețioasă ne vorbește prețios despre importanța Revelionului și, în consecință, despre toalete, machiaj, coafură. Minunat! Nu mai există nici un obstacol în calea fericirii mele. Iată persoana care pare să mă convingă să renunț la pijama și la agrafele din păr, chiar dacă îmi petrec
Lecția by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14383_a_15708]
-
lumină, să șteargă expresia depresiilor, căderilor în mine, disperarea că începe încă un an poate la fel de prost sau mai, că viața trece pe lîngă mine și-mi face, cinic, cu mîna. Îi rog de sănătate doamnei de pe micul ecran care vorbește non-stop, explicînd că, ascultîndu-i lecția, nu poți rata șansa să fii fericit. Foarte sigură pe domnia-sa ne spune că accentul trebuie să cadă pe ochi. „Normal", comentez eu, „ei sunt oglinda sufletului". „Ca să fii trendy, trebuie să îi pui
Lecția by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14383_a_15708]