1,091 matches
-
a băgat În cap că femeile se excită dacă le ungi stomacul cu miere. Imaginează-ți. Pe scurt - doar un copil smintit. Nu ajungea nici măcar la degetul mic al bunului meu soț. Fima Îi comadă din proprie inițiativă Încă o votcă și, cedând foamei, Își luă la rândul lui Încă un sendviș cu brânză. Ultimul. Decise În sinea sa să fie răbdător și delicat. Să nu se arunce asupra ei. Să renunțe la politică. Să discute cu ea numai despre poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
te-ai atins nici măcar de prăjitură. N-ai vrea să te uiți puțin prin meniu? Dar Annette, de parcă nu l-ar fi auzit, Își aprinse o nouă țigară, iar Fima Îi Întinse scrumiera pe care chelnerul tocmai o golise și votca pe care acesta i-o adusese. —Poate o cafea? — Nu, pe bune, spuse Annette. Mă simt bine cu tine. De-abia ne-am Întâlnit ieri și parcă am găsit un frate. Fima aproape că folosi expresia favorită a soțului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a Început să-mi explice de ce În această fază e preferabil să nu-l am, spre binele tuturor părților implicate, mai ales că oricum soțul meu și prietena lui plecau la noapte În Italia, pentru două luni. Doar o singură votcă, Efraim. Mai mult nu mai beau. Promit. Mi s-au terminat până și țigările. În clipa asta plâng din cauza ta, nu a lui, fiindcă mi-am amintit ce minunat ai fost ieri la clinică. Iar acum, te rog, spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dorință. — De dimineață, spuse, Încerc să-ți telefonez, dar e tot timpul ocupat. S-ar putea crede că prezidezi de acasă negocierile de pace. Scuză-mă că dau buzna așa. Nu stau decât două minute. Ai cumva vreo picătură de votcă În casă? Nu-i nimic. Ascultă: cred că am pierdut la tine un cercel. Eram atât de zăpăcită. Probabil Îți Închipui că sunt nebună. Ceea ce e cel mai drăguț cu tine e că nu-mi pasă deloc În ce lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Începu să-i mângâie ușor, cu degete moi, părul și ceafa, până când Îl străbătu un tremur dulce, care Îi Înfioră pielea. Și spuse: —Violatorul plângăreț. Apoi șopti: —Taci, copile. Și Îl Întrebă din nou dacă avea cumva vreo picătură de votcă. Fima se Îngrijoră că Îi era frig. Se strădui să-i aranjeze hainele, cu mișcări neîndemânatice. Și Încercă să vorbească. Dar ea se grăbi din nou să-i acopere buzele cu mâna zicând: —Taci odată, palavragiu mic. În timp ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
elementul sociologic a fost împins prea departe. Am forțat personajul să spună niște lucruri care acum nu îmi mai plac cum arată“, a spus Pawlikovski, referindu-se la pasajele în care vorbește cu angajații unei fabrici de băuturi. „Vorbim despre votcă, despre cât de ieftin e produsă și cât de scump e vândută. Pe atunci, eu aveam un dinte împotriva Rusiei. Sunt plecat din Polonia de la 14 ani... Acum văd că acest context a fost greșit.“ Filmul nu a fost difuzat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
spre mal“, repeta acum. Cu el mă mai Întîlnisem de cîteva ori după ce plecasem din Rătești spre toate orașele pămîntului. Mă căutase la Satu Mare, luîndu-mă la o cîrciumă de-i plăcea lui ca să radem cîte un kevert, un amestec de votcă și lichior triplu sec. Se puneau de regulă două treimi de votcă și o treime de triplu. Numai povești vesele Îmi turuise atunci, pățanii năzdrăvane din armată și de pe fel de fel de șantiere, spre deosebire de ce-i relatam eu umflînd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
după ce plecasem din Rătești spre toate orașele pămîntului. Mă căutase la Satu Mare, luîndu-mă la o cîrciumă de-i plăcea lui ca să radem cîte un kevert, un amestec de votcă și lichior triplu sec. Se puneau de regulă două treimi de votcă și o treime de triplu. Numai povești vesele Îmi turuise atunci, pățanii năzdrăvane din armată și de pe fel de fel de șantiere, spre deosebire de ce-i relatam eu umflînd isprăvile, ca să mi dau importanță cu orașele prin care ajunsesem cu școlile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mult din pricina nevoii de a Înlocui un cal cu unul de Împrumut și a-l lăsa pe cel beteag În grija unui om priceput pînă la următoarea lor misiune. Îi prinsese Întunericul pe drumul spre casă. După cîteva pahare de votcă, pe rus Îl luase somnul și sforăia sub blănuri. Pomean se ținea cu băgare de seamă la pasul cailor ca nu cumva să piardă șirul urmelor pe care veniseră În aceeași dimineață. I se păru Într-o clipită că neaua
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sus. Nu aveai voie să intri nici măcar cu o sticluță de apă. E drept, oamenii nu cu apă încercau să intre, ci cu butelci de vin, rucsaci în care încăpuseră de la zece cutii de bere în sus, cu sticle de votcă. Spectacolul oferit de băutori, cu toate tertipurile folosite în fața gardienilor, merită o notă specială. În Pavilion, prețuri mai mari ca în oraș cu vreun euro și ceva. Chat qui rit. Marea țeapă pentru turiști economi. Mascat într-un „self service
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
acel text al lecției Melenkiy negr? Desigur! L-am și citit într-un manual de citire pentru clasa a VI-a pe care mi l-au dat pescarii ruși din Alasca, la o petrecere cu garmoșca, cu balalaica și cu votcă din belșug. M-au luat gaspadinii la un Kazaciok și îmi ziceau că eu sunt acel John Thomas din manual, adică fiul văduvei negrese de pe plantațiile de bumbac din Texas... Și râdeau bărboșii cu gurile până la urechi, după care cântau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
În fața ochilor Îi apărea răposatul Ippolit, mulgându-și halatul ca pe-o capră. Din mâneci se scurgeau când un careu de dame, când un careu de ași... - Nimeni? Întrebă ea nedumerită. - Da, nimeni, repetă Extraterestrul, turnându-și un pic de votcă În pahar și dând-o repede pe gât. A trecut vremea când pentru credință se tăiau capete. Strămoșii mei au avut de pătimit. Casele de rugăciuni au fost umplute cu mâini și limbi ce Încercau să-și spună rugăciunile. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
contemplând un timp luna care poleia acoperișurile de tablă și țiglă ale caselor cufundându-le În tăcere. - Nu miroase tocmai ca al nostru, dar la o adică merge. Noi suntem și la capitolul ăsta mai avansați și nu bem nici votcă, nici vin... Ci doar esențe pure... Pe vremuri, se confesă oaspetele, mujicii noștri beau vârtos spirt medicinal și trăiau o sută de ani, fără să se plângă de vreo boală. Obiceiurile astea, din păcate, s-au pierdut. Zic din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
foc, vagoanele fierb, iar oamenii turbează de sete. În grabă, cică, ostașii au uitat să le distribuie prizonierilor rația de apă. În vagonul de protocol, căptușit cu catifea roșie, care fusese cândva În serviciul țarului, ostașii se apucă de băut votcă și șampanie adusă de pe front și o țin tot așa Într-o petrecere până la destinație, lăsându-i pe deținuți În voia Domnului. Între timp, pe aceștia Îi apucă disperarea. Prizonierii bat cu picioarele, cu pumnii În scânduri, zgârie cu unghiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
reușea să păstreze un săculeț de cartofi pentru sămânță, cât despre murături, se terminau și butoaiele cu varză, și cele cu mere puse la murat, iar cel mai repede se terminau castraveciorii, iar asta din pricină că În sat mai toți beau votcă și, atunci când erau mahmuri, se Înfățișau cu ochi spășiți la poarta ei. Mașa Întâi Îi blagoslovea cum se cuvine, stropșindu-se la ei și făcându-i În toate felurile, apoi inima sa bună se Înmuia și femeia cobora În beci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu era de lepădat. Ippolit opri două bancnote, iar restul le dosi Într-un loc sigur din biroul său. În drum spre casă, Subotin se abătu pe la o bodegă, unde se Întâlni cu doi dintre subordonații săi. Își comandă o votcă mică și apoi Încă una, pe care le bău pe Îndelete, abordând un aer sobru. Bând cot la cot cu el, salahorii nu Înțelegeau de ce șeful lor e atât de tăcut. Altădată, le povestea verzi și uscate, lăudându-se Întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
el, că puterea sa de influență se limitează la un perimetru destul de restrâns, cuprinzând, probabil, depozitul de băuturi și coridoarele adiacente... În afara debarcaderului, Sophia nu acționează...“ Și, Într-adevăr, „gheișa“ nu-și făcu apariția nici la cea de-a doua votcă, așa că Ippolit Își mai comandă una, pe care o bău stând În picioare, apoi plecă spre casă... A doua zi, scena din depozit se repetă: Subotin Învățase lecția, astfel că la apariția șobolăniței scoase din geantă bucata de salam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Într-o zi se evaporase fără urmă, băgând-o În bucluc... Făcând o pauză și privind-o cu atenție, Extraterestrul continuă: - Subordonatul lui Subotin Îl privi, desigur, cu neîncredere, zicând că șeful lui a Înnebunit. Dar, după câteva păhărele de votcă băute la botul calului, nu avu Încotro și consimți. Suma câștigată avea să fie Împărțită În două, după Întoarcerea lui Ippolit din stațiunea balneară. Nu are rost să mai lungesc povestea, spuse Extraterestrul. Elizei, după cum era de așteptat, Încurcă ițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Ippolit din concediu, Elizei Începu s-o facă pe prostul, susținând sus și tare că n-a văzut nici o șobolăniță. Subotin Își dădu Însă seama că tovarășul său umblă cu minciuni și Îl luă cu binișorul. Până la urmă, după câteva votci băute la o bodegă aflată la intrarea În port, salahorul povesti ce se Întâmplase. „Și spui că i-ai venit de hac?!“, Îl Întrebă zâmbind brigadierul. În sinea lui Însă Ippolit fierbea. Nu era vorba la mijloc numai despre bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dețineau cei doi. Ca să mențină lumea În echilibru, tovarășii de beție ai lui Noimann tăceau, privindu-se cu insistență ochi În ochi. Tăcerea Însă le aducea uscăciune În gât și atunci Lawrence și Bikinski erau nevoiți să toarne-n ei votcă și coniac. Alcoolul avea darul de a scoate la lumină adevărurile prime și cele ultime, care se manifestau sub forma unor degete ridicate spre tavan sau chiar a unor pumni loviți cu putere-n gol. Uneori, din cauza tăriei, adevărurile ultime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nu se metamorfoza În Bikinski sau Papil. Atunci lucrurile luau o Întorsătură neplăcută și Noimann era nevoit să se Întoarcă din nou la Corso, altfel cifrele Îi barau calea. Mai apăreau și furculițele, cuțitele, mucurile de țigară, șervețelele, sticlele de votcă și ceștile de cafea. Armata de furculițe se ivea de cum cotea pe strada Florilor. Încetul cu Încetul, furculițele Îl Împingeau Înapoi spre semafor. Cifrele le săreau În ajutor. Nu se știe de ce, dar cel mai buclucaș se dovedea a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu gemetele și icnetele lor. Revenind la masa lui din colț, Noimann rămânea acolo până reușea să-l aducă pe Einstein la forma sa obișnuită... Aceasta, desigur, nu era ușor. Trebuiau golite numeroase halbe de bere, amestecate cu lichior sau votcă sau coniac Alexandrion. Marșul se dovedea dificil până la un anumit punct critic; acesta odată atins, lucrurile Începeau să se deruleze În voia lor cea bună. În momentul când ultima zvâcnire de voință era Învinsă, nu mai existau nici piedici, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un spirit de observație cât se poate de acut”, glumi el. „Vedeți prin om ca printr-o sticlă... Probabil că pentru dumneavoastră chiar și pereții ăștia sunt clădiți din cărămizi de apă...” „Exact”, spuse celălalt. „Din apă minerală amestecată cu votcă sau coniac...” „De ce nu puneți la socoteală berea, lichiorurile sau vinurile pe care le-am consumat?” „Acelea s-au evaporat...” „Probabil casa aceasta În care stau, În ochii dumneavoastră, apare ca o sticlă pe care scrie: coniac Alexandrion...” „Exact”, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Aș da orice să știu ce-am mai băut...” „Nici o problemă”, făcu amiralul. „Priviți aici...” Și Noimann văzu rotindu-se pe tunică numele unor băuturi pe care rar Îndrăznea să le ingurgiteze... Îi apăru În față și coniacul Napoleon, și votca Scandic, și marca de whisky Teacher’s, o listă Întreagă de vinuri și lichioruri a căror vedere Îi provoca o repulsie cumplită. Dar ceea ce-l miră cel mai tare era totuși faptul că, pe lângă tot felul de mărci de băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Noimann e un om sensibil și original, aici nu avem obiecții. În fine, dacă stăm să ne gândim mai bine, totu-i posibil. Ținând cont că Noimann a reușit să domesticească peștii turnând În fiecare zi câte o sticlă de votcă În acvariu sau mușcate, care acum se usucă dacă nu le pui la rădăcină un pahar de bere sau de vin, atunci am putea trage concluzia că, Într-adevăr, și Noimann Încearcă să transforme lumea din temelii.. Poate că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]