1,324 matches
-
-n sufletu-mi pusese poveștile-i feerici, Dar de-ale vieții valuri, de al furtunii pas Abia conture triste și umbre-au mai rămas. {EminescuOpI 70} {EminescuOpI 71} În van mai caut lumea-mi în obositul creer, Căci răgușit, tomnatec, vrăjește trist un greer; Pe inima-mi pustie zadarnic mîna-mi țiu, Ea bate ca și cariul încet într-un sicriu. Și când gândesc la vieața-mi, îmi pare că ea cură Încet repovestită de o străină gură, Ca și când n-ar fi vieața-mi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
o umbră fină, Ruptă de mișcări de valuri Ca de bulgări de lumină, Dîndu-și trestia-ntr-o parte, Stă copila lin plecată, Trandafiri aruncă roșii Peste unda fermecată. Ca să vad-un chip, se uită Cum aleargă apa-n cercuri, Căci vrăjit de mult e lacul De-un cuvânt al sfintei Miercuri; Ca să iasă chipu-n față, Trandafiri aruncă tineri, Căci vrăjiți sunt trandafirii De-un cuvânt al sfintei Vineri. {EminescuOpI 73} Ea se uită... Păru-i galben, Fața ei lucesc în
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de-a Întregul. Era deja Împlinită, Îi lipsea doar plăcerea și bucuria de a fi Împreună cu el. De acord, era un pic cam prea serioasă uneori, dar, Într-un fel, asta făcea și mai plăcută misiunea lui de a o vrăji și Îmblânzi. Această reticență era misterul ei, gândi el, o enigmă Încântătoare, iar el era norocosul bărbat căruia Îi va fi permis să desfacă acest pachet complex și păstrat neatins, să-i vadă sufletul În toată goliciunea lui. Iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe cutiile de lapte. Își luă o expresie gânditoare, uitându-se puțin În altă parte, Încercând să conjure combinația perfectă de cuvinte care să stârnească o avalanșă de compasiune. Slavă Domnului că avea experiență ca personalitate de televiziune. Așa, acum vrăjește camera, dă drumul emoțiilor, Împiedică-i pe netoți să schimbe programul. Iar apoi produse „Vocea“, cum o numea producătorul lui, la fel de fină ca whisky-ul vechi de treizeci de ani. Suntem cu toții buni prieteni, știți, din San Francisco și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai degrabă cel despre care se crede că ar fi Mark Moffet - și cei doi copii li se supuneau pur și simplu, de parcă ar fi fost drogați cu ceva. Artizanul de marionete și cei doi călugări au spus că Îi vrăjise un Nat, mulți birmanezi cred că Nații sunt spiritele neliniștite și răutăcioase ale unor oameni care au avut morți violente acum câteva sute de ani. — Da, e o credință comună aici, spuse reporterul. —Ei bine, eu cred că erau drogați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
în cea apă vârfurile astea de cânepă, bea fiertura de cu seară și ai să ai un somn dulce ca de prunc. Taraba vraciului îmbălsămase aerul cu miros de luncă năpădită de buruieni după ploaie și vorbele lui cântate te vrăjeau. Călugărul îl privi pe Bătrân. Plecară împreună fără să-și vorbească. Capitolul VI TRAVERSARĂ UN LAN DE GRÂU, speriindu-se de potârnichile care le țâșneau de sub tălpi, speriate la rândul lor. Cu aripi cafenii, băteau cu zgomot aerul dispărând în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
imaginea Despinei să se întrupeze atât de aievea încât Bătrânul reuși să-i deslușească porii pielii și puful gălbui de pe lobul urechii, să audă foșnetele straielor, să-i simtă adierea răsuflării și aroma de alge uscate a părului. Bătrânul era vrăjit de această ființă efemeră, a cărei imagine și, în definitiv, chiar existență depindeau de concentrarea sa. Trudea organic să readucă în fața ochilor această creatură, jumătate aievea jumătate produs al minții sale. învăță cu greu să suporte acest sentiment ciudat, pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Și apoi mi-a arătat cu Măsurătorul lui că aveam chiar 8 ani. Și prietenii mei de la Grădi au crescut. Dar prietenul meu Ștefan care era de 5 ani, avea acum doar 7 ani. Ei nu știau că am fost vrăjiți ca să creștem. Și atunci am vorbit cu prietenul meu Alexandru și i-am spus lui că am fost vrăjiți ca să avem această vârstă. Și eu știam ce mi se întâmplase în timp, dar ei n-aflaseră încă, adică nu știau
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
crescut. Dar prietenul meu Ștefan care era de 5 ani, avea acum doar 7 ani. Ei nu știau că am fost vrăjiți ca să creștem. Și atunci am vorbit cu prietenul meu Alexandru și i-am spus lui că am fost vrăjiți ca să avem această vârstă. Și eu știam ce mi se întâmplase în timp, dar ei n-aflaseră încă, adică nu știau că ei n-au trăit acel timp. Ei știau că au trăit, așa credeau ei. Și Alexandru a spus
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
a spus: Bine, bine, voi face. Și a făcut. Și totul a revenit la normal și apoi iam zis lui: Șterge amintirile astea din mintea tuturor sau rup bagheta! Și el atunci a făcut asta. Și toți care am fost vrăjiți ca să creștem mari, am uitat. ...Și atâta din vis! Am mai uitat din el, de aceea ți-am spus mai scurt. 6 ani și 7 luni Satul care a rămas fără culori / Satul din care au dispărut culorile / Satul fără
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Ce se-ascunde într-o stea! Doamne, un buchet de vin Fă-mă ca să simt din plin, Gustul vieții, fericirea Să uit c-am pierdut ... iubirea! ACESTEA TOATE, LUMII DE DUMNEZEU VORBESC! Parfumuri ce coboară din inima pădurii Și cântece vrăjite din lirele naturii, Umbrele-nserării, plutinde pe câmpie Și florile grădinii cu blândă gingășie, Mulțimile de stele care pe Cer lucesc Și tril de păsărele ce vesel ciripesc, Valurile mării cu zbaterea-n milenii Și cântecele care le-ascultă pământenii
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
în cea apă vârfurile astea de cânepă, bea fiertura de cu seară și ai să ai un somn dulce ca de prunc. Taraba vraciului îmbălsămase aerul cu miros de luncă năpădită de buruieni după ploaie și vorbele lui cântate te vrăjeau. Călugărul îl privi pe Bătrân. Plecară împreună fără să-și vorbească. Capitolul VI TRAVERSARĂ UN LAN DE GRÂU, speriindu-se de potârnichile care le țâșneau de sub tălpi, speriate la rândul lor. Cu aripi cafenii, băteau cu zgomot aerul dispărând în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
imaginea Despinei să se întrupeze atât de aievea încât Bătrânul reuși să-i deslușească porii pielii și puful gălbui de pe lobul urechii, să audă foșnetele straielor, să-i simtă adierea răsuflării și aroma de alge uscate a părului. Bătrânul era vrăjit de această ființă efemeră, a cărei imagine și, în definitiv, chiar existență depindeau de concentrarea sa. Trudea organic să readucă în fața ochilor această creatură, jumătate aievea jumătate produs al minții sale. învăță cu greu să suporte acest sentiment ciudat, pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
va merge tot așa și nu va interveni nici un fel de incident neplăcut, atunci În două luni de zile va strânge bani suficienți, dacă aceștia nu se vor evapora În aer (lui Ippolit Îi era mereu teamă că banii sunt vrăjiți și că În orice clipă ei s-ar putea preface În nimic), pentru a-și cumpăra o șalupă de agrement, care, administrată cum se cuvine, i-ar putea aduce un venit suficient de consistent ca să renunțe la slujba ingrată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prevăzător se amestecă În mulțimea pietonilor, a celor ce Încă nu părăsise câmpul de șmecherii, de tragere pe sfoară a celor creduli. Se strecură cu precauție și observând nimic care să-i atragă atenția, Tony Pavone stăpân pe situație, evident vrăjit de puterea miraculoasă pe care o generează banii, se depărtă de locul primejdios, abordând Calea Victoriei către Începutul străzii. Mergea agale, făurind tot felul de planuri a zilelor ce vor urma, iar În dreptul magazinului Romarta Femeilor se opri. O mică surpriză
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nenumărate. În mod normal, Mary s-ar fi retras în cameră, s-ar fi băgat în pat și s-ar fi acoperit cu pătura până-n gât, dar, în noaptea asta, aripile care o atingeau pe tricou și pe gât o vrăjeau. Era ca și când ar fi fost întâmpinată cu bucurie, ca și când gazdele s-ar fi foit în jurul ei ca s-o facă să se simtă bine, ca și când ar fi fost trasă înspre natură cu apropieri nude. Toată seara se imaginase singură ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
acel oraș, își aleseseră chiar un consul care să se ocupe de litigiile pe care le aveau mereu cu proprietarii clădirilor cărora le zdruncinau temeliile prin săpături. Kannazin-ii sunt convinși că bogățiile abandonate de prinții din vremurile vechi au fost vrăjite ca să nu mai fie găsite; de unde și recurgerea la serviciile unui magician care are sarcina de a dezlega vraja. Nu poți schimba două vorbe cu un kannaz fără ca el să nu se jure că a văzut deja într-o subterană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sinceră sau afectată, era de așa natură încât creștinii care vizitau Granada le spuneau musulmanilor: „Sunteți acum mai dragi inimii suveranului nostru decât am fost vreodată noi înșine“. Unii mergeau până acolo încât spuneau, cu extremă rea-voință, că maurii îl vrăjiseră pe rege spre a-i împiedica pe creștini să le răpească bunurile. Suferințele noastre, oftă Mohamed, aveau curând să ne disculpe și să ne aducă aminte că, chiar și liberi, eram de acum înainte înlănțuiți de umilința noastră. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nuduri, în timp ce privirile de lup ale bandiților de mecanici se ivesc printre tije și cricuri, și uite-l și pe șefu’ care se întoarce spre mine cu un rânjet de dispreț hoțesc și spune: „Să ne gândim înainte de a-l vrăji de fabulosul onorariu. E supapa, e Capul de Bielă, e Distribuitorul. Nu pornește, nu cotește, nu oprește“. Le aud deja râsul în timp ce eu urc la volan și o iau cu salturi de cangur spre capătul fostelor grajduri, azi garaje. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fie ajutat. Nu oricine în K răspundea bunăvoinței ei calde. Iar reversul vieții ei însorite era faptul că era într-o oarecare măsură mărginită și plină de sine. Totuși, era frumoasă chiar și prin văl, iar Vultur-în-Zbor rămase un moment vrăjit la intrarea în Elbaroom, când îl încadră - ca și pe Virgil - de lumina galbenă din cadrul ușii și pâlpâirea lămpii de deasupra capetelor lor, astfel că arătau ca niște siluete ce urmăreau stafia cea palidă și drăgălașă în escapada ei nocturnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ar trebui să-l folosească pe Duggie ca prototip pentru o jucărie drăgălașă; ar scoate milioane. —Richard, ți-o prezint pe Samantha Jones, artista noastră, zise David Stronge. —Richard Fine, încântat de cunoștință! Mi-a strâns mâna cu putere. Eram vrăjită de faptul că el trebuie să fie Sir Richard Fine, președintele băncii, și că îi pronunți numele de familie, nu așa cum se scrie, ci „Feen“; oricum, nu aveam de gând să pun piciorul pe teren minat. Nu dintr-odată, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Credeam în vremea aceea, instinctiv, că uneori, printr-o inexplicabilă putere a textului, te poți strecura în el continuându-l cu trăirea ta. În textul închipuit și scris de un altul. Important nu era atât autorul textului, cât poarta aceea vrăjită pe care el ți-o putea deschide dintr-odată, înghițindu-te ca un sorb. Atunci doar teoretizam cu prietenii mei pe marginea unor astfel de posibilități. Acum, iată, coborând, le trăiesc, cu nepăsarea puterii de a le scrie. Ieșisem, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o pată infimă pe potirul strălucitor al mântuirii. Cândva, în niște clipe de mare spaimă de mine însumi, mi-a fost dat să văd un orb, undeva parcă la capăt de Lume, între ape, sălcii și stufăriș. Cânta uitat, ca vrăjit de ceea ce numai lui i se dezvăluia, la o muzicuță, sprijinit de o salcie. Bastonul lui alb, semn al poverii, atârnat de un ram al salciei, se legăna sub pale de vânt, de parcă un metronom tăcut măsura pașii nemărginirii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
își etala jucăriile de vânzare. O rățușcă vopsită țipător, întoarsă cu cheița, bătând din aripioare și izbindu-se de marginea ligheanului. În fiecare dimineață când plec spre Bibliotecă, întâlnesc în stația autobuzelor aceeași țigancă, vânzând jucărele din plastic, holbându-se vrăjită la rățușca măcăind într-un lighean. Cobor iar pe Bulevard. E ajun de sărbătoare, una dintre multele sărbători cinstind zile noi din calendarul pomenirilor și pomenilor noastre. Tricolorul flutură pretutindeni. Până și Sexy Club-ul din localul fostului cinematograf profilat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de zăpadă cu mănușile, rîzÎnd. CÎnd am trecut prin dreptul lui, s-a uitat la mine și mi-a zîmbit grav, ca și cînd mi-ar fi putut citi În suflet dintr-o ochire. Avea ochii aurii, ca niște monede vrăjite de pe fundul unui lac. — Noroc, mi s-a părut că-l aud spunînd. Am Încercat să mă agăț de acea binecuvîntare și am iuțit pasul, rugîndu-mă să nu fie prea tîrziu și ca Bea, acea Bea din povestea mea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]