1,123 matches
-
ce-a spus Iisus! 2012 Încerc să aflu viitorul Mă-mprăștie televizorul cu o treime de minciuni; uit gustul apei din izvorul bibliotecii cu minuni. Mă tulbură televizorul cu o treime de ispite și ne ncurcă-n muncă sporul cu silicoanele vrăjite... a mai rămas doar o treime în care pot să mai gândesc ce este pe ecran firesc, la o anume înălțime. Încerc să aflu viitorul și ce nu este-n el anost; când semeni bălării, ogorul nu are rod, nu
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
vorbindu-i Întruna cu blîndețe. Apoi Îți amintești cum un copac, care se arcuia peste străduța Îngustă unde locuiești, a prins viață În anul acela și să-l privești zilnic pînă ce și-a atins clipa de glorie a verdelui vrăjit și tineresc. Și-ți amintești de o stradă de pe malul apei, bolovănoasă și roasă de vreme, cu viața ei golașă și aspră, cu Îngrămădirea de cocioabe, blocuri ieftine și ziduri mizerabile, Înalte, cu hidoșenia și frumusețea ei de nedescris, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
marginea orașului pe Fifth Avenue. Era o zi minunată, senină și strălucitoare, lumina uriașă și delicată a cerului albastru și fragil era puternică și aproape materială. Parcă respira, parcă se transforma, parcă se mișca Încolo și Încoace pe o țesătură vrăjită, unduitoare, alcătuită din fire cristaline și luminoase, parcă dansa și clipea pe turlele uriașelor turnuri sclipitoare, pe tot Întinsul fațadelor arzătoare ale marilor clădiri, peste mulțimea fără număr ce forfotea și umplea neîncetat strada, scăldîndu-le În lumină și culori vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că nu vor dispărea nicicînd din el, așa cum nimeni nu poate elimina din trupul său sîngele tatălui său, țesătura strămoșească statornică a timpului Întunecat. Iar din acest motiv, acum, În timp ce privea pe fereastra trenului, zăpezile alpine singuratice și pădurile Întunecate vrăjite, trăi sentimentul firesc al recunoașterii imediate, sentimentul că locurile acestea Îi fuseseră totdeauna cunoscute, că se afla acasă. Și acest sentiment ciudat, necunoscut, sălbatic, Înălțător Îi cuprinse, Îi inundă sufletul, ca o muzică măreață și obsedantă auzită Într-un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În afară de bătaia roților, scîrțîitul și foșnetul de piele al vagonului și armonia de sunete ciudat familiare și pline de amintiri specifică trenului - acel uriaș ansamblu simfonic monoton, care este de fapt muzica tăcerii și a veșniciei. Furat de farmecul luminii vrăjite și al timpului, tînărul rămase o vreme cu ochii țintă la fantasticul piesaj În alb și negru ce gonea pe lîngă ei, măreț și ciudat, sub strălucirea fantomatică a lunii. În cele din urmă se ridică, ieși pe culoar, Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
celor care treceau pe stradă și În nenumăratele momente familiare ale vieții și muncii de fiecare zi a oamenilor. Singuratic, sălbatic și obsedant, chemîndu-ne mereu din cornul cu inflexiuni unduitoare și Îndepărtate, pătrunsese În singurătatea fermecată de vreme a dealurilor vrăjite ce ne Înconjurau, În licăririle singuratice, sălbatice și trecătoare, care se ivesc și trec peste marea verde a pustiului. Războiul era prezent În strigătele Îndepărtate și În frînturile de sunete și În clinchetul clopotelor vitelor purtat de palele de vînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ochi iscoditor. Un om? Greu de crezut că o formă umană ar putea deveni atât de vaporoasă, atât de impalpabilă. Masa de umbră rămânea informă. Gosseyn văzu, acum când se uita mai atent, că se clătina puțin. Sub ochii lui vrăjiți, ea se modifică și se estompă pe margini, pentru a se întinde iar ca și cum materia noroasă se umfla sub o presiune interioară. Gosseyn sondă cu prudență în adâncul gazos. Era gata să anuleze energiile potențiale. Dar nu era nimic acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ochi iscoditor. Un om? Greu de crezut că o formă umană ar putea deveni atât de vaporoasă, atât de impalpabilă. Masa de umbră rămânea informă. Gosseyn văzu, acum când se uita mai atent, că se clătina puțin. Sub ochii lui vrăjiți, ea se modifică și se estompă pe margini, pentru a se întinde iar ca și cum materia noroasă se umfla sub o presiune interioară. Gosseyn sondă cu prudență în adâncul gazos. Era gata să anuleze energiile potențiale. Dar nu era nimic acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ce-ascultare cerea cu mâna ațintită-n zări. Cu ochii-ntorși pe unde zi răsare, și palmele care brăzdau seninul, păreau că spune: „Doamne, tu-mi ești soare!” Te lucis ante-i murmura suspinul, atât de dulce, -ncât, de el vrăjit, pe mine-n mine mă pierdui; iar plinul de voci pe urme-l însoțea smerit și toți priveau spre bolțile senine, întregul psalm cântând pân' la sfârșit. Dante: Divina Comedie/Purgatoriul/Cântul VIII Hai să dăm mână cu mână! Cei
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
miros de trandafiri, (210) Iar din pod pîn-în podele un paingăn de smarald A țesut pânza subțire, tremurând în aer cald, Și în care luna bate de sclipește viorie Ș-o încarcă cu o bură, diamantoasă colbărie. Și prin mreaj-asta vrăjită vedeai patul ei de flori, (215) Ea cu umeri de zăpadă și cu părul lucitor Și mai goală este-n somnu-i, numai bolta naltă, sură 29 {EminescuOpVI 30} A ferestrei este rece și simțirea nu o fură, Dar de pînz-acoperită-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Făt-Frumos aruncă buzduganu-n nori și lovi miază-noaptea în aripi. Ea căzu ca plumbul la pământ și croncăni jalnic de douăsprezece ori. Luna s-ascunse într-un nor și baba cuprinsă de somnul ei de fier se afundă în adâncul cel vrăjit și necunoscut al lacului. Iar în mijlocul lui se ridică o iarbă lungă și neagră. Era sufletul cel osândit al babei. - Am scăpat - zise fata. - Am scăpat - zise calul cel cu șapte inimi. - Stăpâne - adăogi calul - tu ai izbit miază-noaptea, de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
care și-o dispută americanii și localnicii deopotrivă. Atrasă de Corto (cine i-ar putea rezista acestui marinar fără de flotă ?), ea nu este mai puțin hotărâtă să îi înlăture pe cei din jurul ei, actori sau simpli martori. Spectru al lumii vrăjite în care se mișcă Maltese, Venexiana revine în enigmaticul text dedicat îngerului de la fereastra din Orient. À cause d’une mouetteă și Vaodou pour monsieur le président închipuiesc un diptic organizat în jurul unei iubiri care ar fi putut fi. În
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
eu față în față cu o asemenea șansă grandioasă! Așa ceva poate face fericit un om, dar poate și să-l descumpănească, să-l sperie. Marmura, cu rare vinișoare albastre prin ea, nu părea nici greu de lucrat. Priveam uimit, tulburat, vrăjit, și a trebuit să-mi aduc aminte de ce mă aflam acolo ca să-mi revin, să-mi spun că n-avea rost să-mi fac prea multe scrupule; nu eram eu primul, nici ultimul impostor. Era o crimă ca un cârpaci
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și el se gândea la același lucru ca și el, că această lume fără dragoste era ca o lume moartă și că vine totdeauna un ceas când te obosesc închisorile, munca și curajul, și implori chipul unei ființe și inima vrăjită a tandreței. Dar celălalt l-a zărit prin geam. Fără să-și înceteze plânsul, s-a întors și s-a rezemat cu spatele de vitrină ca să-l vadă venind. Ah ! domnule doctor, ah ! domnule doctor, făcea el. Rieux dădea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pretenția asta. Nu cred că poate ști cineva asta, cu excepția lui Dumnezeu. Cred că oricine susține că ar cunoaște intențiile lui Dumnezeu se dovedește extrem de înfumurat. Voia să se uite la ceas, dar se abținu. Puștii îl priveau neîncrezători, nu vrăjiți, așa cum se așteptase. — Există o gamă largă de aspecte legate de genetică, spuse el. Haideți să trecem mai departe. — Dr. Bellarmino, zise un puști din stânga. Voiam să vă întreb despre boala personalității antisociale. Am citit că există o genă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cât vor, a mormăit Asya. Exact În acel moment o melodie săltăreață a Început să se facă auzită pe fundal și programul pe care toată lumea Îl aștepta a apărut dintr-odată pe ecran: versiunea turcească a Ucenicului. Într-o tăcere vrăjită l-au urmărit pe Donald Trump al Turciei ivindu-se din spatele perdelelor strălucitoare de satin ale unui birou spațios ce avea o vedere minunată spre Podul Bosfor. După ce a aruncat o privire rapidă și condescendentă celor două echipe care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În pace În odaia mea, cu toate lucrurile mele. Trebuia să-mi pregătesc viața de adult. Afișele de cinema Îmi ofereau un tablou succint, dar promițător, al existenței care mă aștepta, barurile, femeile, mașinile decapotabile puternice, socotelile de Încheiat, nopțile vrăjite. Dacă părinții mei nu voiau să devin un tip cumsecade, mereu de acord cu ce i se spune, atunci trebuiau să mă Înconjoare cu atenții, așa cum punem paie iarna În jurul unor trunchiuri fragile de copaci, În loc să mă trimită să refac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
eu față în față cu o asemenea șansă grandioasă! Așa ceva poate face fericit un om, dar poate și să-l descumpănească, să-l sperie. Marmura, cu rare vinișoare albastre prin ea, nu părea nici greu de lucrat. Priveam uimit, tulburat, vrăjit, și a trebuit să-mi aduc aminte de ce mă aflam acolo ca să-mi revin, să-mi spun că n-avea rost să-mi fac prea multe scrupule: nu eram eu primul, nici ultimul impostor. Era o crimă ca un cârpaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
toiege din lemn și os, dar ținînd mereu aproape prima fluierișcă, primul toiag și primele coarne. În timp, primul fluier și primul toiag au căpătat tot soiul de puteri. Puteau atrage către ele creaturi fel de fel care Îi ascultau vrăjite muzica sau puteau să-l ridice În aer, să se hîrjonească cu păsările cerului. În anii din urmă, bastoanele sale fuseseră făcute din lemne rare și metale scumpe, Încrustate cu nestemate. Colecționase bastone cu săbii ascunse În inima lor, mortale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un diletant, și Încă unul mîndru. — Și În zilele noastre poți cumpăra referate pe internet, adaugă Maggie scandalizată. Wakefield sforăie, aparent de acord. — Îți poți imagina o bibliotecă plină de Ghiduri pentru Idioți? Îți vin prietenii În vizită și sînt vrăjiți: „Ai colecția integrală a Ghidurilor pentru Idioți! Uau! Îmi Împrumuți și mie Ghidul pentru Idioți despre Ghidurile pentru Idioți? Ghidurile pentru Idioți vor conduce lumea, În cele din urmă, așa cum Idioții o fac de multă vreme. O exista un Ghid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mie, dar îmi plăcea la aventură, la discoteci, la din astea, unde era un casetofon, casete, se strângeau mulți și ne strângeam și noi, dansam, mâncam, beam puțin. Nu prea stau bine cu băutura. Fetele erau din comună, erau ele vrăjite și veneau de ne vrăjeau pe noi. Toată ziua munceau la sapă și sâmbătă seara când ieșeau și ele trebuiau să-și dea în petec. Și-o puneau până la capăt. Sunt mai prostuțe. Cu o bomboană faci toată comuna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
doar fragmentele privind „imaginea României” din reportajul liric al lui Marinetti despre excursia sa în regiunea petrolieră Moreni, botezată „Cetatea Sondelor“ „...Toate drumurile României o văd roșind noaptea și ziua (...). Automobilul futuriștilor români, care mă duce, e un fluture crepuscular vrăjit. Tactilismul lunecos al goanei noastre. Ca un demon zburător prin văzduhu-i natal. Roșu negru. (...) În preajmă se învoaltă din frunziș frumoasele românce cu o ederă de pasiune voioasă pe fustă și pe mînecile umflate de fum alb. (...) Cu sărituri mediteraneiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Lauda somnului 1929 * BIOGRAFIE Unde și când m-am ivit în lumină nu știu, din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind, vrăjit suind, în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind, câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund. De vânturi și isprăvi visate îmi sunt ochii plini, de umblat umblu ca fiecare: când vinovat pe coperișele iadului
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
albi în gură. Închidem în noi un sfârșit sub armură. Purtăm fără lacrirni o boală în strune și mergem de-a pururi spre soare-apune. Răni ducem - izvoare - deschise subt haină. Sporim nesfârșirea c-un cântec, c-o taină. [1930] * MUNTE VRĂJIT Intru în munte. O poartă de piatră încet s-a-nchis. Gând, vis și punte mă saltă. Ce vinete lacuri! Ce vreme înaltă! Din ferigă vulpea de aur mă latră. Jivine mai sfinte-mi ling mînile: stranii, vrăjite, cu ochii
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
1930] * MUNTE VRĂJIT Intru în munte. O poartă de piatră încet s-a-nchis. Gând, vis și punte mă saltă. Ce vinete lacuri! Ce vreme înaltă! Din ferigă vulpea de aur mă latră. Jivine mai sfinte-mi ling mînile: stranii, vrăjite, cu ochii întorși se strecoară. Cu zumzet prin somnul cristalelor zboară albinele morții, și anii. Și anii. [1930] * PLAJĂ Platanii suri și cedrii-n mare semințiile și-adapă. În larguri vinetele brazde se-ntind subt pluguri mari de apă. Văzduh
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]