791 matches
-
după Scriptură, <<frica de Dumnezeu>> (Pilde 9,10). Din frica de Dumnezeu se naște căința mântuitoare. Din căința inimii pornește dezlipirea de bunuri, adică sărăcia de bunăvoie și disprețul față de toate bunătățile. Din sărăcie izvorăște umilința. Din umilință decurge mortificarea vrerilor. Prin mortificarea vrerilor sunt stârpite din rădăcină și sleite toate patimile. Prin alungarea patimilor se dezvoltă și cresc virtuțile. Prin creșterea virtuților se dobândește curățenia inimii. Prin curățenia inimii se ajunge la desăvârșirea dragostei apostolice”. Astfel, Sfântul Cassian consideră terminată
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de Dumnezeu>> (Pilde 9,10). Din frica de Dumnezeu se naște căința mântuitoare. Din căința inimii pornește dezlipirea de bunuri, adică sărăcia de bunăvoie și disprețul față de toate bunătățile. Din sărăcie izvorăște umilința. Din umilință decurge mortificarea vrerilor. Prin mortificarea vrerilor sunt stârpite din rădăcină și sleite toate patimile. Prin alungarea patimilor se dezvoltă și cresc virtuțile. Prin creșterea virtuților se dobândește curățenia inimii. Prin curățenia inimii se ajunge la desăvârșirea dragostei apostolice”. Astfel, Sfântul Cassian consideră terminată pregătirea războiului lui
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
este identificarea voinței sale personale cu Binele Suprem și care este Dumnezeu, cu voia Sa exprimată în legea morală. Problema rămasă nerezolvată pe de-a-ntregul este modul în care trăia omul, legătura cu Dumnezeu: printr-un act de hotărâre a vrerii lui Dumnezeu sau printr-un act de voință omenească. Disputele provocate în epoca patristică de pelagieni și semipelagieni dar și cele din Evul Mediu stârnite de protestantism s-au ocupat aproape exclusiv de acest aspect al problemei. Problema predestinației nu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
se revarsă asupra patriei noastre, asupra fiecărui dintre noi, umplându-ne inimile de mândrie, de marea mândrie de a-i fi contemporani". Mai mult, "Trăim prin marea rezonanță universală a numelui celui care ne întrupează cu geniu virtuțile, idealurile și vrerile mândria că ideile noastre, ideile ce dau sens existenței noastre, își croiesc drum în lume și biruie" (Bodunescu: 1988, 5-6; subl.m.). La fel, strofele pe care i le dedică Nicolae Dragoș lui Ceaușescu evidențiază din plin mitul romantic al
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
îl sf]tuise pe Ghilgameș, harpistul îi sf]tuia pe cei care îl ascultau: Urmeaz]-ți dorințele în toat] viața ta, Capul s] ți-l împodobești cu mirt și vesminte alese s] porți... Caut] s]-ți împlinești pl]cerea și vrerile, Grijește-ți de nevoile lumești dup] cum inima îți poruncește, Pan] în ziua h]r]zit] morții. El mai adaug] c] nimeni nu-și ia bunurile cu sine, c] doliul și bocitul nu vor aduce pe nimeni din mormânt, de unde
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Al. Marghiloman, care s-a referit la condițiile interne și externe și, în numele guvernului român, a făcut o declarație de respectare a drepturilor și libertăților câștigate, urmând ca Sfatul Țării să se ocupe în continuare de „rezolvarea chestiunii agrare potrivit cu vrerile poporului”. După unire, se va convoca Adunarea Constituantă, în care vor intra, proporțional cu numărul locuitorilor, și reprezentanții Basarabiei, „pentru a introduce în Constituția de acum principiile și garanțiile arătate mai sus”. Declarația încheiată, Al. Marghiloman și ceilalți reprezentanți ai
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
secret pentru adoptarea sau nu a actului de unire, trecându-se la votul nominal deschis. Declarația Sfatului Țării a fost supusă votării, fiind adoptată cu 86 de voturi pentru, 3 contra și 36 de abțineri. Declarația conținea în primele rânduri vrerea marii majorități a populației, adoptată de organul reprezentativ, ales pe cale democratică: „În numele poporului Basarabiei, Sfatul Țării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum mai bine de
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
publicațiile exilului, cea a responsabilității față de cultura românească, apare În Caete de Dor. Metafizică și poezie, unde se subliniază: „Caetele acestea sărace apar fără un «cuvînt de Început». Pentru că ele vorbesc celor puțini. Acelora care În libertate și rîvnă probează vrerea de dăruire a cuvîntului și gîndului românesc. Celor care se străduiesc să vadă În spiritualitatea românească realitate, tîlc și valoare. Acelora care, mai cu osebire, aici și acum, inaugurează o altă prezență În vreme, aceea de a substitui categoriei politice
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și editor. Este fiul Iulianei (n. Secoșan) și al lui Dimitrie Țirioi, funcționar. Urmează Liceul „C. Diaconovici-Loga” din Timișoara (1932-1940) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1941-1945), devine prim-redactor la „Vestul” (1943-1944, 1945), scrie la „Vrerea” ș.a., fiind unul din animatorii vieții culturale bănățene. După război va fi profesor la țară, predând ulterior la școli generale și licee din Timișoara. Țărănist, o perioadă a fost deținut politic. În 1976 îi apare prima carte, Premise literare. Mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290196_a_291525]
-
hîda, nu-ți mai fac necaz; Îmi mai rămîne-o față. GONERIL: -Mi bați pe oameni, Si șleahta-ți dezmățata face slugi din cei Mai buni ca ei. (Intra Albany) LEAR: Vai celui prea tîrziu căit! Șir, ai venit? Aceasta-i vrerea ta? Vorbește, dom'le! Pregătiți-mi caii! O, nerecunoștința! Tu, vrăjmaș Cu inima de piatră! Mai hidos, Atunci cînd te arăți într-un copil, Ca monstrul mării! ALBANY: Te rog, șir, mai blînd. LEAR (Către Goneril): Uliu afurisit, tu minți
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
că... Nu, încă nu, poate că-i chiar bolnav. Boală își uită de-orice datorii, de cari Legată-i sănătatea, nu mai sîntem noi Cînd firea, copleșită, -impune minții Să sufere cu trupul. Am să rabd. Am depășit măsura-n vrerea mea, C-am luat o stare slabă și bolnavă Drept omul sănătos. Moartea s-o ia de fire! (Privind la Kent) De ce stă-aici? Acest fapt mă convinge Cum că plecarea ducelui și-a ei E doar pretext. Eliberați-mi
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Edmund, Regan, ofițeri, soldați și alții.) EDMUND (Unui ofițer): Mergi la duce; Află de-și ține ultimul cuvînt, Sau între timp l-o fi convins ceva Să-și schimbe planu-;-i plin de șovăieli Și remușcări; adă-mi decisa-i vrere. (Iese Ofițerul) REGAN: Al sorei sol sigur pați ceva. EDMUND: Doamna, mă tem că da. REGAN: Iubite lord, Acuma știi ce lucruri bune-ți vreau; Spune-mi, dar drept, rostește adevăr, Nu-mi iubești sora? EDMUND: O iubesc cinstit. REGAN
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
se desfacă” (Herța, V), ca într-o apocaliptică prevestire a rinocerizării viitoare. Pastelurile sunt rareori senine, iar când nu contabilizează realul, apăsarea se naște, grea, din desenarea vremurilor care vor veni : „Vino; să stăm de vorbă cât ne mai ține vrerea; / ca mâne, peste inimi, va izbuti tăcerea” (Lui Taliarh). Exegeza acestor scrieri de tinerețe va privilegia concretețea poeziei „roadelor”, a „voluptății contactului cu forțele naturii” (G. Călinescu), va observa „peisajul de o rară prospețime” (Perpessicius), neîntârziind însă a pune în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
a deprins Ca o oaie blând să pască cetini, Parcă vrea s-ajute dinadins Veșnic unei rime la „prieteni”. Creanga-n arbori freamătă arar, Nimeni nu te-ascultă niciodată, Dragostea o cauți în zadar, Fetele la geamuri nu se-arată. „Vrere dârză” - limbă-nțepenită, „Crâncen gând” - baloane de săpun! Cu uscata, vechea recuzită Stihuri noi, zadarnic, nu se spun. Poezii cuminți, gândire-nceată Chiot gol, elan contrafăcut! Pasărea măiastră niciodată Nu se-ntoarce-n sbor înspre trecut. Dimineață. Lumea-n drum spre
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Firul de iarbă, trimițându-și „gândul departe”, întrezărind „Reșițe noi cu coșuri pân-la cer”, locomotive „cum n-au mai fost pe pământ / pentru graba aspră a puterniciei românești”, poetul nu era străin de tendințele prospective ale avangardei europene. Profet cu „vrere dârză”, îl însuflețesc proiecte enorme, vizând „Lăcașe sfinte ale mușchilor și ale creierului: / Romele,/ Parisurile, / New Yorkurile / izbânzilor românești de mâine!” Verbul lui se vrea exhortativ, oracular, liturgic. Prin infuzie de forțe proaspete, „sili-vom grâul românesc să crească,/ înalt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
perspectivele celuilalt care îl urmează, sub zodia Luminii, așa cum îl sugerează și matematicianul, fizicianul și astronomul Huygens prin „Traité de la Lumière“ (1690), încercăm un sentiment de regret că atâtea personalități care au luptat pe frontul însănătoșirii oamenilor, ne scapă peste vrerea noastră. Acest regret sporește însă aici, când privim comparativ medicina în spațiul românesc. SECOLUL XVII îN SPAȚIUL ROMÂNESC În arcul carpatic, secolul debutează cu un fapt care devansează cronologic cu două secole și jumătate istoria popoarelor. Este vorba de Unirea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]