1,491 matches
-
s-aud mugind, Și flăcăii vin pe luncă Hăulind. Cu cofița pe-ndelete, Vin neveste de la râu; Și cu poala prinsă-n brâu Vin cântând în stoluri fete De la râu. De la gârlă-n pâlcuri dese Zgomotoși copiii vin; Satul e de vuiet plin; Fumul alb alene iese Din cămin. Dar din ce în ce s-alină Toate zgomotele-n sat, Muncitorii s-au culcat. Liniștea-i acum deplină Și-a-nnoptat. Focul e-nvelit pe vatră, Iar opaițele-au murit, Și prin satul adormit Doar
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
neobișnuită pentru Înmormântarea mea, Muzeul de Young, care adăpostește Muzeul de Artă Asiatică. Citindu-mi pomelnicul de realizări personale, ar fi trebuit să plesnesc de mândrie. În loc de asta, mi s-a părut lipsit de sens. Brusc, m-a asaltat un vuiet de voci angajate În discuții de la toate cinele, prânzurile și galele la care am participat vreodată. În fața ochilor aveam un amalgam de nume imprimate pe broșuri groase și lucioase, numele meu fiind plasat În categoria „Arhangheli“, sub numele celor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
decât orice râpă. Stau Întinși pe rogojinile lor, așezați la rând și privesc coroanele copacilor de deasupra care ascund cerul. Când dispare soarele și nu se văd stelele, se Întorc spre amintirile lor. Aud o sută de tobe de bronz, vuietul a o sută de coarne de vacă, o sută de tigve În formă de broască. Aud trilurile fluierelor și ecoul clopotelor. Aud muzica unui pârâu care gângurește și de care s-ar Îndrăgosti orice zeu. Cu toții cântă Într-o armonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
între podoabele neamurilor? Mă gîndeam că mă vei chema: "Tată!" Și nu te vei mai abate de la Mine. 20. Dar, cum este necredincioasă iubitului său o femeie, așa Mi-ați fost necredincioși voi, casa lui Israel, zice Domnul!" 21. "Un vuiet se aude pe înălțimi: sunt plînsetele și rugămințile de iertare ale copiilor lui Israel, căci și-au sucit calea, și au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor. 22. "Întoarceți-vă, copii răzvrătiți și vă voi ierta abaterile." "Iată-ne, venim la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
dar nu o voi nimici de tot. 28. Din pricina aceasta, țara este în jale, și cerurile sus sunt întunecate; căci Eu am zis, am hotărît lucrul acesta, și nu-Mi pare rău de el, nu Mă voi întoarce." 29. "La vuietul călăreților și arcașilor, toate cetățile fug; se ascund în păduri și se suie pe stînci; toate cetățile sunt părăsite, nu mai au locuitori. 30. Și tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în cîrmîz, te vei împodobi cu podoabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
ridică de la marginile pămîntului. 23. Ei poartă arc și suliță, sunt cumpliți și fără milă; glasul lor urlă ca marea; sunt călări pe cai, și gata de luptă ca un om pregătit de război, împotriva ta, fiica Sionului!" 24. La vuietul apropierii lor, mîinile ni se slăbesc, ne apucă groaza, ca durerea unei femei care naște." 25. "Nu ieșiți în ogoare, și nu mergeți pe drumuri! Căci acolo este sabia vrăjmașului, răspîndind spaima de jur împrejur! 26. Fiica poporului meu, acopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
sortește la moarte, ne dă să bem ape otrăvite, pentru că am păcătuit împotriva Domnului. 15. Așteptăm pacea, și nu vine nimic mai bun, o vreme de vindecare, și iată groaza!" 16. "Sforăitul cailor săi se aude dinspre Dan și de vuietul nechezatului lor se cutremură toată țara, vin, mănîncă țara și ce cuprinde ea, cetatea și pe cei ce o locuiesc." 17. "Căci iată că trimit între voi niște șerpi, niște basilici, împotriva cărora nu este nici un descîntec, și vă vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Păstorii s-au prostit, n-au căutat pe Domnul; pentru aceea n-au propășit, și li se risipesc toate turmele. Pedepsește-mă, Doamne, dar cu măsură, și nu în mînia Ta, ca să nu mă nimicești! 22. Iată, se aude un vuiet! O mare zarvă vine de la miază-noapte să prefacă cetățile lui Iuda într-un pustiu, într-o vizuină de șacali. 23. "Știu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, cînd umblă, să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
mulțime de nelegiuiri în ea? Vor îndepărta juruințele și carnea sfîntă, răutatea dinaintea ta? Atunci ai putea să te bucuri! 16. "Măslin verde, gras și cu roade frumoase și plăcute este numele pe care ți-l dăduse Domnul, dar cu vuietul unei mari troznituri, îl arde cu foc, și ramurile lui sunt sfărîmate. 17. Căci Domnul oștirilor, care te-a sădit, cheamă nenorocirea peste tine, din pricina răutății casei lui Israel și a casei lui Iuda, pe care au făcut-o ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
lucruri, și să le spui: "Domnul va răcni de sus, din Locașul Lui cel sfînt va face să-I răsune glasul, va răcni împotriva locului locuinței Lui, va striga, ca cei ce calcă în teasc, împotriva tuturor locuitorilor pămîntului. 31. Vuietul ajunge pînă la marginea pămîntului, căci Domnul Se ceartă cu neamurile, intră la judecată împotriva oricărei făpturi, și dă pe cei răi pradă săbiei, zice Domnul." 32. "Așa vorbește Domnul oștirilor: "Iată, nenorocirea merge din popor în popor, și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
ascultați hotărîrea pe care a luat-o Domnul împotriva Edomului, și planurile, pe care le-a făcut împotriva locuitorilor din Teman: "Cu adevărat, îi vor tîrî ca pe niște oi slabe, cu adevărat li se va pustii locuința! 21. De vuietul căderii lor se cutremură pămîntul, strigătul lor se aude pînă la marea Roșie... 22. Iată, ca vulturul înaintează vrăjmașul și zboară, își întinde aripile peste Boțra, și în ziua aceea inima vitejilor Edomului este ca inima unei femei în durerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
pe pustiitori împotriva lui, zice Domnul"... 54. Răsună strigăte din Babilon, și un mare prăpăd în țara Haldeilor. 55. Căci Domnul pustiește Babilonul și face să-i înceteze zarva cea mare. Valurile pustiitorilor urlă ca niște ape mari, al căror vuiet tulburat se aude. 56. Da, pustiitorul se aruncă asupra lui, asupra Babilonului; vitejii Babilonului sunt prinși, și li se sfărîmă arcurile. Căci Domnul este un Dumnezeu care răsplătește! El va da negreșit fiecăruia plata cuvenită lui! 57. "Și anume, voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
glasul spre ei, faceți semne cu mîna, ca să vină la porțile asupritorilor! 3. "Am dat poruncă sfintei Mele oștiri, zice Domnul, am chemat pe vitejii Mei la judecata mîniei Mele, pe cei ce se bucură de mărimea Mea." 4. Un vuiet se aude pe munți, ca vuietul de popor mult, se aude o zarvă de împărății, de neamuri adunate. Domnul oștirilor Își cercetează oastea care va da lupta. 5. Ei vin dintr-o țară depărtată, de la marginea cerurilor: Domnul și uneltele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
mîna, ca să vină la porțile asupritorilor! 3. "Am dat poruncă sfintei Mele oștiri, zice Domnul, am chemat pe vitejii Mei la judecata mîniei Mele, pe cei ce se bucură de mărimea Mea." 4. Un vuiet se aude pe munți, ca vuietul de popor mult, se aude o zarvă de împărății, de neamuri adunate. Domnul oștirilor Își cercetează oastea care va da lupta. 5. Ei vin dintr-o țară depărtată, de la marginea cerurilor: Domnul și uneltele mîniei Lui vor nimici tot pămîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
și ai sădit butuci străini. 11. Cînd i-ai sădit, i-ai înconjurat cu un gard, și în curînd i-ai văzut înflorind. Dar culesul roadelor a fugit tocmai în clipa veseliei: și durerea este fără leac. 12. Vai! ce vuiet de popoare multe care urlă cum urlă marea! Ce zarvă de neamuri, care mugesc cum mugesc niște ape puternice. 13. Neamurile mugesc cum mugesc apele mari... Dar cînd le mustră Dumnezeu, ele fug departe, izgonite ca pleava de pe munți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
fi nimicit, și învoiala voastră cu locuința morților nu va dăinui. Cînd va trece urgia apelor năvălitoare, veți fi striviți de ea. 19. Oridecîteori va trece, vă va apuca; căci va trece în toate diminețile, zi și noapte, și numai vuietul ei vă va îngrozi. 20. Patul va fi prea scurt, ca să te întinzi în el, și învelitoarea prea îngustă, ca să te învelești cu ea. 21. Căci Domnul Se va scula ca la muntele Perațim, și Se va mînia ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
acoperea cealaltă ureche. Diminua astfel zgomotele care altfel, cu somnul său iepuresc, nu i-ar fi permis să doarmă deloc. Alegerea culcușului se dovedi a fi puțin inspirată. De cum își lipi urechea de capacul lăzii Filip tresări la auzul unui vuiet stins venit ca din măruntaiele pământului, un râcâit disperat de gheare, un fâșâit de celofan al unui stol îndepărtat de lăcuste, ronțăindu-i și măcinându-i cu mandibule minuscule nervii și orele de nesomn. în plus, lada de lemn funcționa
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
timp în timp, câte un poteraș, care pierdea la sorți trăgând paiul cel scurt, își apropia cu precauție urechea de gura tâlharului, pândindu-i ultima suflare. Dacă își încorda atenția, putea să audă un vâjâit spiralat, un vârtej marin, un vuiet stins și îndepărtat, ca atunci când închizându-ți ochii îți lași urechea sărutată de gura sidefată și netedă a unei cochilii. Zlota își dădu duhul abia când capul i se desprinse de trupul butoiului, rostogolindu-se în colb. Jandarmii cărară și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în Cer și se înfățișează prin fenomene meteorologice: tunet, trăsnet, furtună, meteoriți etc. Unele structuri privilegiate ale Cosmosului - Cerul, atmosfera - alcătuiesc așadar epifaniile favorite ale Ființei supreme, care-și dezvăluie prezența prin ceea ce-i este propriu: măreția (majestas) imensității cerești, vuietul înfricoșător (tremendum) al furtunii. Zeul de departe Istoria Ființelor supreme de structură cerească are o importanță capitală pentru cine dorește să înțeleagă istoria religioasă a omenirii. Departe de noi intenția de a o relata aici, în câteva pagini.3 Trebuie
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mai tolerez insultele acestui câine! Și nici nu mai pot să accept să rostească numele victimei lui și să susțină că i-a fost prieten. Fiindcă asasinul lui Waldomar e chiar el; și eu pot s-o dovedesc! în vreme ce un vuiet de exclamații contradictorii se ridica în jurul lui vehement, Sebastianus îl văzu pe Gualfard palid la față, spunând cuvinte de protest, acoperite însă de rumoarea mulțimii. O clipă mai târziu, burgundul duse mâna la sabie. Sebastianus făcu la fel, dar între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să fie noii noștri stăpâni. Atila să facă bine să se întoarcă de unde a venit! Să-i gonim pe invadatori! Sunteți de acord? Sunteți cu mine? La aceste ultime cuvinte, rostite pe un ton din ce în ce mai puternic, mulțimea răspunse cu un vuiet de aprobare. Foarte mulți dintre ei se ridicară și veniră înainte, între coloane și ziduri îmbucățite, întinzând armele, strigând și fulgerând din ochi, de parcă i-ar fi avut deja în fața lor pe barbari. Sebastianus, împreună cu tovarășii săi, se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că tatăl său se numea Reinwalt. Se gândi imediat la faimosul taciturn și îi ceru confirmarea, dar Hippolita nu putu auzi răspunsul, fiindcă în acel moment, primit cu strigăte de oroare de mulțimea adunată în redută, veni dinspre villa înfricoșătorul vuiet al unei prăbușiri. Clemantius, care până în acel moment se ocupase de organizarea capilor de familie și de distribuirea armelor, o chemă urgent, date fiind împrejurările dramatice. — Acoperișul de la aripa servilor a căzut, domina! — Nu se poate! Hippolita se repezi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acum larg deschisă. Observă că furtuna încetase. Din capul scării largi văzu o mulțime de bărbați și femei alergând pe stradă cu un plescăit cleios pe pavajul încă ud, sclipitor în lumina torțelor. Destul de aproape și ușor de recunoscut în mijlocul vuietului mulțimii, distinse ecoul sumbru al unor lovituri puternice de berbec pe care dușmanul le dezlănțuise împotriva bastionului. Dubritius, oprit la jumătatea scării îl privi cu o expresie alarmată și îi arătă reflexele roșiatice ce pâlpâiau peste acoperișurile caselor aflate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
chiar mai tare decât ceilalți, fără să încerce să se coordoneze în vreun fel. La o cotitură, se pomeni la mică distanță de piață și constată că ieșirea de pe strada sa era deja blocată de mulțimea aflată în fugă; un vuiet confuz, în care accesele isterice ale femeilor terorizate se suprapuneau peste plânsul copiilor, peste indicațiile contradictorii ale milițienilor ori ale capilor improvizați ai gloatei se ridica de peste tot. în mijlocul haosului, câteva grupuri de oameni plini de bunăvoință încercau să mute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un altul, mai puternic, răsună imediat după aceea, dar cineva, poate însuși Anianus, impuse cu hotărâre tăcerea. Sebastianus înțelese că întreaga piață stătea în ascultare. Când pentru a treia oară sunetul trâmbițelor se făcu auzit limpede și fără echivoc, un vuiet explodă în mulțime. Armata lui Etius sosise. Hunii erau tot acolo, la câțiva pași, însă cetatea - înțeleseră cu toții - era salvată. Firește, Balamber și războinicii săi auziseră și ei, iar în rândurile lor se strecura acum confuzia. Sebastianus văzu sosind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]