1,136 matches
-
prin sensuri inedite gândirea și simțirea spectatorilor. Ne-ați mărturisit o foarte frumoasă profesiune de credință! Dar vă chestionasem asupra unui lucru practic: cum realizați concret intențiile dumneavoastră artistice? Una din problemele montării textelor caragialiene este de a nu confunda "vulgaritatea" lumii și a eroilor lui Caragiale cu vulgaritatea operei. Opera, da, vorbește despre instincte primare, despre raporturi interumane la limita vulgarului. Dar Caragiale oare mai e nevoie să v-o spun? nu este, nu a fost, nu are cum să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ați mărturisit o foarte frumoasă profesiune de credință! Dar vă chestionasem asupra unui lucru practic: cum realizați concret intențiile dumneavoastră artistice? Una din problemele montării textelor caragialiene este de a nu confunda "vulgaritatea" lumii și a eroilor lui Caragiale cu vulgaritatea operei. Opera, da, vorbește despre instincte primare, despre raporturi interumane la limita vulgarului. Dar Caragiale oare mai e nevoie să v-o spun? nu este, nu a fost, nu are cum să fie vulgar. Soluțiile scenice câteodată șocante, câteodată fruste
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sale idealuri, precum și a realizărilor acesteia nu poate decît să ne bucure. Totuși, un pic mai multă discreție și rezervă ar fi fost necesare; această dezlănțuire comemorativă nu a știut întotdeauna să evite prostul gust, îmbrăcînd adesea forme în care vulgaritatea se alătura celor mai fățișe preocupări comerciale. Ansamblul acestor producții, al cărui bilanț ar fi foarte instructiv, a permis oare, atît în Franța, cît și în străinătate, o mai bună cunoaștere a acestei perioade decisive pentru istorie? Iată un subiect
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Sorescu, pentru o metaforă apologetică dedicată aceluiași "cârmaci" (apărută în "România literară") și nici măcar... Dan C. Mihăilescu care, traducând Jacques sau supunerea (piesa lui Ionesco) a dat dovadă de "multe contrasensuri, o vădită slabă cunoaștere a limbii franceze, compensată de vulgaritate (...), până la urmă un eșec, o treabă de mântuială (...)". Dialogul cu Svetlana Cârstean din 2001 se deschide prin evocarea relației lui Gelu Ionescu cu Tudor Vianu (Giurgiu, 1898 - 1964, București). Figura profesorului și esteticianului în ultimii săi 20 de ani, precum și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
focul! Tânjirea după femeia idealizată e o temă frecventă (Cântare, Creion, Dor dur); fata din Lingoare s-a îmbolnăvit de dragoste, înțepată cu otrava din "spinul prins de crin și laur"; o alta participă la o "erotică fugoasă" în Rada. Vulgaritatea frustă are farmecul ei: Sunt bolnav de cântece, mamă,/ Adu-mi-o, să joace culcată și să geamă", interogațiile criminalului din Tinca au un ton justițiar: Cine ți-a dezlegat părul cu miros de tutun?/ Cine ți-a scos cămașa
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
samănă, prin ele însele, cu personajele. Numele de Veta e potrivit cu o matroană, Zița cu o femeiușcă sprințară. Caragiale recurge la sugestie pentru realizarea acestui principiu. Astfel, un Trahanache sugerează senilitatea și decrepitudinea, cuplul Farfuride Brânzovenescu dă ideea de inferioritate, vulgaritate și lichelism; Nae Ipingescu profesii lucrative, inferioare, imbecilitate; Cațavencu demagogie; Agamiță Dandanache ramolismentul cronic. G. Ibrăileanu justifică această problemă a numelor proprii în opera unui scriitor: ea face parte din numeroasele procedee ale artistului. De aceea: „...în opera lui Caragiale
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
ta însuți", reluarea până la obsesie a concepției lui Nietzsche despre puterea de a lupta contra debilitaților, a sănătății contra bolii, desfășurarea unei mușcătoare ironii (mult diferită de sistematică și dialectica ironie și sobrietate prezente la Kierkegaard), preocuparea pentru lupta contra vulgarității și a dezgustului, atitudinea ambivalenta față de vocația poetica, atracția seducătoare, dar căreia îi rezista, pe care o are asupra lor conștiința religioasă, ostilitatea față de istorie și față de mare parte din aspectele vieții moderne. Ceea ce lipsește în opera lui Cioran este
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
bănuind că amanta sa, Leni Caler, ar fi o femeie la fel de ușuratică precum Eugenia Zaharia, îi mărturisește această temere lui Camil Petrescu. Replica interlocutorului merită reținută: "Multe lucruri de însemnat din hotel, mai ales în privința Eugeniei Zaharia, curvă de o vulgaritate fără nici un fel de rezervă. Amuzantă totuși prin vocabular, prin frumusețea ei cam violentă și de asemeni prin sinceritatea (nu! să nu stricăm un cuvânt frumos), prin insensibilitatea totală cu care își face meseria... Cred că, dacă ar sta cinci
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
intenționăm, firește, să reluăm comentariile și trimiterile noastre la mitul lui Pygmelion (v. capitolele anterioare), dar fragmentul citat, întreg contextul, evocă, inevitabil, o astfel de corelație. Doamna T. însăși este conștientă că Sinele, Esența sa rezistă asalturilor locurilor comune, platitudinilor, vulgarităților etc. doar prin Privire. Scena erotică, în care partenerul este D., se consumă, dintr-o milă care "a înmuiat scheletul mândriei"333, iar, spre sfârșit, apare această recunoaștere: "Dar eu simțeam că tot ce eram <<eu>> mi se refugiase în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
preocupat de succesiunea temporală a secvențelor, însă accentuează contrastele între diversele instanțe narative, tipuri de scriituri (jurnal, scrisoare, articol, poezie etc.), intensitate a percepției și distanță 352. Emilia este mereu prezentată într-o proximitate care îi reliefează artificialul frumuseții și vulgaritatea prezenței: "Mâna desfăcută ca să-și mărească suprafața de pipăit se încolătăcise de pe acum în jurul brațului alb, plinuț al fetei...". Doamna T., iarăși în convergența unor planuri plastice sau a unui contrapunct muzical, plutește în depărtarea unei perspective a intangibilității. Având
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
l-a obligat să fie "ca toată lumea", va avea ce povesti... Amintirea umilinței este scăldată în oceanul semanticii limbii române, unde cuvintele înoată cu ușurință "între ape", între profan (recuperat de "bezbojnicii" de meserie)75 dus cu bună știință spre vulgaritate în propaganda ateistă și credință (fie ea sub forma diminuată a ritualului și a respectării unor repere din calendarul bisericesc). Accesul precoce spre alte idiomuri consemnat în mai multe rânduri de Elpi la loc de cinste printre "biografemele" sale facilitează
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
multietnic Cippico, Cipiko și un spațiu real și ideal, matern și generator al mitului, în golful dintre Trieste și Istria, așa cum era pentru Foscolo "marea grecească". Exilarea din insula Lussino se află la originea furiei lui distructive, arătându-ne chipul vulgarității, cruzimii, josnicia unei istorii și a unei vieți "desacralizate", deposedate de călătoriile fantastice și mitopoetice, fără de care rămâne pe poziții de atac doar negația, moartea în primul rând. Au fost date uitării asemeni unor ruine, călătoriile care însemnau aventură, (re
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de Pasolini, tradițional antiliberale: "Lumea țărănească se prăbușise. Câmpurile ei (ca și seminarele) erau pline de vipere. Își pierduse propriile-i valori tradiționale și reale, odată cu cele convenționale impuse de religia oficială". Valorile prisosului înseamnă vieți de prisos, disperare, nevroză, vulgaritate. Nici sfințenia nu rezistă asediului, puterii manipulatoare, cu atât mai puțin Diavolului ce nu este decât o mască pe care și-o pune când și când Dumnezeu. În contra acestor hierofanii duplicitare ale Puterii, Carlo exaltă Orgasmul, lichidul seminal al vitalității
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
tocmai iubirea dintre tată și fiu le va salva viața. Pornit în tonalitate grotescă, Cum vrea Dumnezeu capătă pe măsura depănării unanimiste a narațiunii datele unei tragedii: între hiperrealism, paroxism și comics, Ammaniti face totodată portretul unei țări devastate de vulgaritate și de fudulie consumistică, de veleitarism, birocrație, cinism și agresivitate. Ammaniti nu este doar un iscusit tehnician al contrapunctului narativ, ci și un romancier care plimbă eficient și cu efect de frescă o necruțătoare oglindă de-a lungul drumului străbătut
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
din casă, lipsit cum era de simțul practic al agoniselii unor obiecte de fală. Scos țap ispășitor, ajuns la sapă de lemn, Joaõ are toate datele unui destin eșuat. Sofia, nevasta lui Joaõ și nora neagreată de Domnu, nu suportă vulgaritatea de la Palmela, părându-i-se la fel de respingătoare ca și provincialul Alentejo. Este dezamăgită de săraci, dar și de vocația de sărăntoc a lui Joaõ, de care va divorța. Sofia va rămâne de partea mamei țâfnoase și a unchilor bancheri și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sau ale sufletului feminin, dovadă stând incisivitatea naratorului-actor față de intelectuala teoretizantă ce gândește global, inducând o nesfârșită inhibiție și crispare. Autorul maghiar oferă nu doar un florilegiu de fornicații copleșitoare, ci și un repertoriu psiho-analitic, de la frigiditate și depresii până la vulgaritate și lăcomie penibilă, de la vocația de a face răul prin instigare și farse până la tentația de a castra bunele intenții. Estherházy este un ironist și un masochist totodată, un anatomist-connaisseur și un amant-psiholog ce nu ezită să idolatrizeze femeia și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și istoria, poli corelativi, formează în ciclurile lui Balzac și Zola un sistem determinist. La fel ca Baudelaire și Flaubert, Zola își propune să studieze epoca și să scrie despre modernitate. Însă dacă pentru Flaubert modernitatea este un ocean de vulgaritate, ce absoarbe omul, pentru Zola specificul sau îl constituie progresul, care este pentru om în același timp binefăcător și fatal. Mecanismul centralizator al modernității franceze duce la bun sfârșit promovarea individului. Procesele sociale de ansamblu sunt ilustrate prin destinele individuale
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
dorința de elitism și diferențiere. Pentru Parizienele distinse de la sfârșitul secolului este caracteristic un rafinament sofisticat. Dorința lor de excentricitate, căutarea stilului, eforturile permanente de a lăsa fără suflare audiență, se compară cu voință Prețioaselor de a se demarca de vulgaritatea cadrului ordinar. Pariziana întruchipează ceea ce se numeste le savoir vivre moderne sau le savoir vivre au féminin. Pariziana este femeia modernă conștientă de valoarea să. Ea este superlativul femeii în general, și al femeii franceze, în special. A fi femeie
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cariere asemănătoare cu cea a lui Georges Duroy 139. Frédéric se interesează de doamna Dambreuse în măsura în care aceasta ar putea să-l ajute în realizarea ambițiilor sale mondene. Educația sentimentală a lui Frédéric urmează o curbă în descreștere, de la romantism la vulgaritate și compromis. "La relation avec Rosanette et Mme Dambreuse n'est qu'une comédie, qui ne parvient jamais à faire oublier la seule vraie passion de Frédéric" [Aurégan, p.65]. Pariziana lui Flaubert, în mai mare măsură decât altele, este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
romanele ironice, scrise cu un original spirit jucăuș. Bâlbâielile "critice", scrise pe colț de masă, uneori fără o lectură de evaluare în profunzime a întregului text, nu au niciun efect. Se scrie astăzi atâta literatură proastă cu pagini de o vulgaritate accentuată, încât roșești la lectură și închizi cartea. Ei bine, o astfel de literatură este lansată în festivități orale și scrise, absolut contrariante. La "România literară" este o voce tânără, numită Ciotloș, care mai descurajează din când în când câte
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
atitudinea aceasta apăsat negativă, anti-feminină prin excelență. Și îl descoperă în scrisorile expediate de marele prozator soției sale, Nora, scrisori ce ne dezvăluie "un alt Joyce intrat în plasa unei iubiri care l-a forțat la o imposibil de suportat vulgaritate de limbaj, la un masochism fabricat pentru plăcerea partenerei pe care nu voia s-o piardă pentru că era mama celor doi copii ai săi". Ipoteza e mai mult decât plauzibilă, știut fiind că inconștientul joacă un rol însemnat, niciodată pe
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
iluzii ce se cer deconspirate. După o vreme de stat acasă în ghips, eroul este dus la policlinică, iar în mașina condusă de cumnata sa are loc o ciudată discuție între surori, al căror limbaj și filosofie existențială stupefiază prin vulgaritate. Ne mirăm cum poate fi Clara statornica muză a poetului, iar acțiunea, grabnic precipitată, confirmă sumbrele premoniții. Trimis de soție după niște cumpărături la un butic din apropiere, profesorul poet (foarte atent, altminteri, la statutul său social, la formulele de
Succesiunea măștilor by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/8651_a_9976]
-
a căuta "beletele" de loterie rătăcite de neglijentul Lefter Popescu. Un vizitiu poate deveni personaj de nuvelă și după al doilea război. La Ion Băieșu, o familie de intelectuali invită în intimitatea ei un căruțaș ca să facă o baie de vulgaritate. Acesta se poartă prea firesc, dezamăgindu-i. La Fănuș Neagu, în vreme de secetă, în 1947 bănuim, o ceată de țărani pornește călare pe firul albiei secate, sperînd să întîlnească apa. Renunță pe rînd toți călăreții și se întorc din
Cai, călăreți și atelaje hipo by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/8650_a_9975]
-
circa cinci legislații sub sloganele unei democrații construită de tehnocrați și birocrați, echipați cu "tehnici" de îmbogățire rapidă preluate de polițiști, jandarmi, militari reformați după norme bine precizate. Abili, analiștii au încurajat anti- și contra-cultura prin "noile creații" încărcate de vulgaritate, argumente șchioape ori demagogice. S-a extins aberant "cultul dreptului și al economiei", însoțit de practicile procurării ilicite de diplome universitare, fără abilități efective. Căci, în fapte acționează devastator morbul înșelăciunilor, al furturilor cu acte în regulă. Așa s-a
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
relațiile cu pacienții ori interprofesional, ale profesorilor și ale altor oameni desemnați "culți" nu numai prin presupusa cunoaștere și stăpânire a gramaticii corecte a limbii române, dar și prin normele deontologiei profesionale încălcate sistematic. Se cere mai multă exigență față de vulgaritățile demnitarilor în relațiile dintre ei, precum și în cele cu publicul. Insultele, injuriile și înjurăturile folosite sunt nu numai semne ale inculturii, ci fapte de violență simbolică ale unor oameni care nu mai fac eforturi de stăpânire a furiilor și indignărilor
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]