4,017 matches
-
vulpea argintie din laț spre mine se lungea, / «Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine», mi se ruga, / mie nici că-mi păsa, / înfrigurat prin zăpadă mergeam, / fără de suflet în mine și fără de ram, / se albea argintiu spre dimineață, / vulpea prinsă în laț se lungea ca o frânghie în spatele meu / începuse să ningă, dar tot o mai auzeam / cum mă ruga s-o iau cu mine. // Mergeam înfrigurat prin zăpadă și mă ningea, / vulpea argintie în spatele meu se lungea, / ca
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
ram, / se albea argintiu spre dimineață, / vulpea prinsă în laț se lungea ca o frânghie în spatele meu / începuse să ningă, dar tot o mai auzeam / cum mă ruga s-o iau cu mine. // Mergeam înfrigurat prin zăpadă și mă ningea, / vulpea argintie în spatele meu se lungea, / ca o rază a frigului se făcea, / «Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine», scâncea, / cât un orizont de lungă și de curbată se făcuse ea, / vulpea argintie cu picioarele de pe urmă în laț
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
Mergeam înfrigurat prin zăpadă și mă ningea, / vulpea argintie în spatele meu se lungea, / ca o rază a frigului se făcea, / «Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine», scâncea, / cât un orizont de lungă și de curbată se făcuse ea, / vulpea argintie cu picioarele de pe urmă în laț, / ca o rază rece a flugilor de nea, / din urmă mă ajungea și nu mă ajungea. Ia-mă, ia- mă cu tine, ia-mă, ia-mă cu tine !» // mă înfrigurasem de tot și
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
curcă! Am s-o tai, am terminat, ... o să-mi stea lungită-n pat, Și pe deal n-o să se ducă. - Doamne, fie blestemat! Tu nu-mi știi ce s-a-ntâmplat? - Netă, n-am de unde ști... Până când mi-ai povesti. - Vulpea puii ne-a mâncat, Iar curcanul, blestematu' A fugit pe Spânzuratu, Și-o să-i găsim penele ... - Ptiu! Lovi-l-ar relele! Nu puteam să-l duc la nașu'? - Păi dacă zbură pungașul... Dar paguba n-ar fi mare, Alt necaz
PARODII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351998_a_353327]
-
Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1312 din 04 august 2014 Toate Articolele Autorului sursa imaginii: http://ascultainima.blogspot.ro/2013/06/omida.html cântă-mi cât o săgeată din arcul tău de lumină dimineața în praguri de gânduri vulpile privesc strugurii mormăie în cozile desfășurate pământului rod sunt acri! sunt acri! sunt acri! câteva boabe cad din crucea ciorchinelui sunt dulci! sunt dulci! sunt dulci! cântă roșcatele din ieslea de piatră a glasurilor ascuțite e cântecul lor. nu judec
CÂT O SĂGEATĂ CÂNTĂ-MI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352346_a_353675]
-
Acasa > Poeme > Antologie > VULPE BĂTRÂNĂ Autor: Marius Robu Publicat în: Ediția nr. 1024 din 20 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Mă tulbură ceva nebănuit Sufletul meu scoate ciocul din pene Și sâsâie amenințător Nu știu dacă ai văzut vreodată Cum dorm gâștele Nu te
VULPE BĂTRÂNĂ de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1024 din 20 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352483_a_353812]
-
Autorului Mă tulbură ceva nebănuit Sufletul meu scoate ciocul din pene Și sâsâie amenințător Nu știu dacă ai văzut vreodată Cum dorm gâștele Nu te poți apropia Te simt de la distanță Nu cumva dai târcoale sufletului meu Crezând că doarme Vulpe bătrână Dragostea mea!? 01 Martie 2004, seara Volumul " Visul stejarului " http://mariusrobu.wordpress.com/ https://www.facebook.com/pages/Marius-Robu-Arhive-sentimentale/219171961569455 Referință Bibliografică: VULPE BĂTRÂNĂ / Marius Robu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1024, Anul III, 20 octombrie 2013. Drepturi
VULPE BĂTRÂNĂ de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1024 din 20 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352483_a_353812]
-
te poți apropia Te simt de la distanță Nu cumva dai târcoale sufletului meu Crezând că doarme Vulpe bătrână Dragostea mea!? 01 Martie 2004, seara Volumul " Visul stejarului " http://mariusrobu.wordpress.com/ https://www.facebook.com/pages/Marius-Robu-Arhive-sentimentale/219171961569455 Referință Bibliografică: VULPE BĂTRÂNĂ / Marius Robu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1024, Anul III, 20 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Marius Robu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
VULPE BĂTRÂNĂ de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1024 din 20 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352483_a_353812]
-
de-atâta vreme timpul se destramă și crește-n unghiuri largi un corn de vânătoare un altul luminează nopțile se-ndoaie tu încropești în sine noua pâine din boabele de grâu din an în an crezi c-ai scăpat de vulpi ridici și boltă viței e de vie și-n viu vrei să te scalzi să nu te mai îneci prin și printre ei... ei vin și cântă dulce se alintă înșiră balivernele vulpești tu taci pui măști și iarăși măști
SĂ ZBOR, ALEAN, ALINT... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350583_a_351912]
-
Totul era pregătit în cele mai mici amănunte. Marea Vânătoare începu, ca de obicei, sub cele mai faste auspicii. Scutierii încărcau armele, epolate apoi cu îndemânare de trăgători și cartușele foarte rar își ratau țintele, indiferent dacă acestea erau iepuri, vulpi, prepelițe, sitari, fazani sau potârnichi. Armele și munițiile se schimbau funcție de ținte cu o remarcabilă îndemânare ce demonstra un antrenament îndelungat și, de ce nu, multă pasiune pentru străvechea și nobila artă a vânătorii. Cam după două ore, participanții fură invitați
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
o mână cu un fluier și la spinare cu desaga de cărți se-adună vulturii pe cer și cad în doină și-n lira spartă se-aude tristețea lui orfeu ucis prin ecourile munților noștri pe unde soarele roșu spânzură vulpile și pe unde crucile se lungesc pe morminte luminate de luceferii zvelți ai diminețior reci de sticlă orele se aliniază militărește într-un pendul care nu mai tace în care suflă vântul melodic printre frunzele toamnei însângerate ce liric ne-
PRIETENE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 678 din 08 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351294_a_352623]
-
la Jibou mantia nopții a devenit de un albastru stelar.Ne-am amintit că purta numele de Sibo, fiind un punct de popas în drumul sării de la Dej. Aici a locuit o vreme latinistul Vasile Sav și soția istoricului Ilie Vulpe, Florina. Ajunși în Gara Ulmeni-Sălaș pe peron ne-a așteptat preotul Stavropol Radu Botiș, scriitor, membru al Ligii Scriitorilor, organizatorul acestui eveniment cultural, în colaborare cu dr.Mihai Ganea, președintele Filialei Maramureș al Ligii Scriitorilor. Micul orășel care este atestat
SUB EGIDA LIGII SCRIITORILOR-CÂND AMINTIRILE SE-NTORC CA PĂSĂRILE CĂLĂTOARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 688 din 18 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351325_a_352654]
-
de obicei este personificarea.” Fabula este unul dintre cele mai longevive și mai populare genuri literare - se practica încă în Messopotamia, cu 2.000 de ani înaintea erei noastre. Tablete provenind din bibliotecile școlare ale epocii expun pe scurt povestea vulpii lăudăroase, a câinelui nepriceput („Câinele fierarului, neputând să răstoarne nicovala, a vărsat găleata cu apă.“), povestesc despre musca încrezută („O muscă care s-a așezat pe spatele unui elefant, îl întrebă dacă putea s-o ducă în spate sau dacă
CÂT TIMP NE VOM PUTEA COSTUMA ŞI VOM PUTEA JUCA, SUNTEM SALVAŢI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351331_a_352660]
-
semănau a pseudonime: Romulus, Syntipas, pseudo-Dosithea, dar calitatea literară va fi sacrificată în numele moralei.Tematica se va diversifica în mod considerabil datorită colecției Roman de Renart, ce adună povestiri scrise de clerici anonimi din secolul XII. În aceste istorisiri, lupta vulpii împotriva lupului servește ca pretext pentru o satiră redutabilă a societății feudale și a inechităților sale. Fabula a cunoscut, de asemenea, un succes remarcabil în India, prin intermediul antologiei Pañchatantra. Redactată inițial în sanscrită, între anii 300 î.Hr. și 570, această
CÂT TIMP NE VOM PUTEA COSTUMA ŞI VOM PUTEA JUCA, SUNTEM SALVAŢI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351331_a_352660]
-
mai viteaz din întreg ținutul! − Să cred ce spui? păru să se îndoiască micul animal. Ursul nu credea că ce aude e adevărat: − Cum??? Și tu mă înfrunți? - Spun și eu, răspunse, timid, iepurașul. Mi-amintesc că, nu demult, cumătra vulpe te-a cam păcălit! Morocănos peste poate, ursul se întoarse în casă și numai vijelie lăsă în urma lui. Supărat de mama focului, nu înțelegea cum niște ființe atât de mici se distrează-acum pe seama lui. - Eu, cel mai viteaz dintre animale
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
în sfârșit, ariciul. Și după ce merse cale de o poștă prin pădure îl găsi pe cumătrul urs zăcând cu fața la pământ. Niciun ajutor de undeva. Ruga sa de a fi salvat era în zadar. Târziu de tot, își făcu apariția și vulpea și o satisfacție fățișă se vedea pe chipul său. Își așeză coada între picioare și, cu un glas prefăcut îndurerat, îl întrebă pe bietul urs lovit de soartă: - Ce s-a întâmplat, cumetre? Rău te-au mai potcovit albinele! De parcă
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
lovit de soartă: - Ce s-a întâmplat, cumetre? Rău te-au mai potcovit albinele! De parcă nu-ți era de ajuns că ai rămas fără coadă, acum și chipul ți-e schimonosit! - Te bucuri, nu? gemu ursul. - Cum să nu? recunoscu vulpea. Au fost vremuri când tu umblai, fălos și cuceritor, prin pădure, iar eu plângeam de îmi storceai blana de atâtea lacrimi. - Șireato! Pleacă până nu e prea târziu, căci vai fi vai și-amar de tine! - Dar oare ce-o să
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
plângeam de îmi storceai blana de atâtea lacrimi. - Șireato! Pleacă până nu e prea târziu, căci vai fi vai și-amar de tine! - Dar oare ce-o să-mi mai faci acum? Nu mai ești bun de nimic, ursule! Și râsul vulpii răsuna până dincolo de pădure. Drag îi fusese cândva ursul, însă el nu dăduse nici măcar o amărâtă de lețcaie pe sentimentele ei. - Acum plec, spuse vulpea, dar mă voi întoarce cât de curând. Vreau să-ți mai văd o dată chipul schimonosit
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
ce-o să-mi mai faci acum? Nu mai ești bun de nimic, ursule! Și râsul vulpii răsuna până dincolo de pădure. Drag îi fusese cândva ursul, însă el nu dăduse nici măcar o amărâtă de lețcaie pe sentimentele ei. - Acum plec, spuse vulpea, dar mă voi întoarce cât de curând. Vreau să-ți mai văd o dată chipul schimonosit. Urât te-au mai cioplit micile zburătoare, cumetre urs! Ursul nu mai putea de indignare: - Eu, urât??? - Da! - Păi tu cum ești? încerca el să
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
voi întoarce cât de curând. Vreau să-ți mai văd o dată chipul schimonosit. Urât te-au mai cioplit micile zburătoare, cumetre urs! Ursul nu mai putea de indignare: - Eu, urât??? - Da! - Păi tu cum ești? încerca el să se răzbune. Vulpea nu era deloc modestă: - Uită-te mai bine la mine, sunt o frumusețe! - Roșcato! nu știu ursul cum să o mai supere. - Voi fi fiind roșcată, dar sunt mândră de deșteptăciunea mea! Și vulpea plecă, întorcându-și coada. Ursul mormăi
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
ești? încerca el să se răzbune. Vulpea nu era deloc modestă: - Uită-te mai bine la mine, sunt o frumusețe! - Roșcato! nu știu ursul cum să o mai supere. - Voi fi fiind roșcată, dar sunt mândră de deșteptăciunea mea! Și vulpea plecă, întorcându-și coada. Ursul mormăi atunci și mai puternic, așezându-se cu capul pe labe. Era tare supărat că nimic nu reușea să facă bine. Până și ariciul își bătuse joc de el. Se hotărî atunci să meargă acasă
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
să hiberneze până la primăvara viitoare, căci poate așa mintea îi va fi mai odihnită și va chibzui cum trebuie fiecare trebușoară. Veni toamna zăludă cu vânt și ploi, adunând peste casa-i noian de frunze din pădure, acoperind-o. Cumătra vulpe se adăposti ea, în zilele și nopțile friguroase ce urmară, chiar sub streașina casei lui moș Martin, ascultându-i sforăitul. Ariciul își săpă tunel chiar sub bârlog. Numai bietul Iepurilă a rămas în continuare paznic, înfruntând gerul și viscolul ce
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
furnica iar o caprioară faină bea cafeaua cu un tigru pe porunci jucând șăptica ba o văd și pe bunica alintându-mă pe frunte să fiu bun să fiu cuminte dar nu mi-a ieșit... nimica... o văd pe cumătra vulpe în halat de fermier dând grăunțe la găini și mai văd cum stau la soare mâțe (poate-or fi motani) nu le doare nici la bască bodyguarzi au șapte câini și-l mai văd pe mincinosul de politician român cum
MEI, LA DRACU!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350854_a_352183]
-
veverițele. De câte ori mă duc acolo, iau nuci sau alune pentru ele. Deasupra acestor prăpăstii, planează maiestuos niște corbi mari care-și au cuiburile prin crăpăturile stâncilor și pe care omul nici nu le poate vedea, darămite să ajungă acolo. Iepuri, vulpi,coioți, pisici sălbatice, leul de munte (puma) și binențeles șerpi... sunt la ei acasă. Întâlnim și multe specii de zburătoare, între care o pasăre albastră cu moț, căreia statuniții (americanii. Sic!) îi zic „blue jay”, fiind răspândită dealtfel în tot
MARELE CANION de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350840_a_352169]
-
când porneau la război,le dezgropau.Întrebând un funcționarde la fabrica de hârtie- care spunea că bunicii lui veniseră din Cehoslovacia- despre sălbăticiunile ce trăiesc prin aceste părți,mi-a relatatcă sunt urși negrii,lupi,coioți,cerbi cu coada albă,vulpi și multe altemamifere mai mărunte.Deasemeni, mai multe specii de uli.De-ndatăce am părăsit localitatea, ninsoarea a încetat,și cerul s-a înseninat treptat.Am plecat de acolo puțin înainte de ora 10:00.Autostrada curățită de zăpadă,dar poleită cu
O VIZITĂ LA CHICAGO de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350815_a_352144]