3,544 matches
-
reînceput; a recunoaște declinul idealului moral al "religiei modernității", guvernată de zeitatea "Rațiune"; a nu mai fi seduși de așteptarea mesianică a unui paradis "terestru sau divin"; a ne desub-juga de logica lui "a trebui să fie", care, după Max Weber, este caracteristica esențială a moralei universaliste; integrarea complexității umane și eliberarea de sub dominația teoriilor emancipării (ideologii puternice, zeificate în secolul al XIX-lea), care au împins până la paroxism idealul Binelui ca ultimă realizare a unui individ împlinit într-o societate
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
majuscule care ignoră pluralitatea lucrului uman și politeismul valorilor" (p. 48), pentru a accepta "atmosfera dionisiacă" ale cărei umbre se întind peste lumea socială. Sociologul fenomenolog s-a hrănit abundent cu seva filosofiei fenomenologice, cu sociologia comprehensivă a lui Max Weber, cu sociologiile subiective ale lui Simmel și Schütz, deopotrivă cu izbucnirile vitalismului romantic nietzscheian și cu psihologia inconștientului colectiv și antropologia arhetipurilor umane inspirate de C. G. Jung, dar mai ales cu învățămintele antropologiei imaginarului de la origini până în zilele noastre
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
mișcare, totul fluctuează. Ceea ce, stricto sensu, complică simpla cauzalitate. Socialitatea, aceea a "lumii vieții" (Lebenswelt), nu se reduce la un social care s-ar deduce prin simplu raționament. Ea se sprijină pe împărtășirea imaginilor. Reluând acest termen care, după M. Weber, caracteriza comunitatea, ceea ce este în joc este ordinea emoționalului. Emoționalitatea scapă constrângerii morale. Se sprijină pe un "soclu ante-predicativ, pre-categorial"11. Teatralitățile corporale care se trăiesc zi de zi în ritualurile vestimentare sau se exprimă într-un mod paroxistic în
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
macină încă imaginarul occidental. Și găsim, de la Sfântul Augustin până la K. Marx, asemenea unui fir roșu, subțire, dar solid, negația radicală a ceea ce este în numele a ceea ce ar trebui să fie. Logică a lui "trebuie să fie" care, după Max Weber, este caracteristica esențială a moralei. Îmi amintesc de "dovezile" existenței lui Dumnezeu aduse de Sfântul Anselme. Și sensibilitatea sa teoretică se rezumă cu ușurință: carmen de contemptu mundi, un cânt care trebuie să disprețuiască lumea. Dacă Dumnezeu există, atunci lumea
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Mundus est immundus. Iar respingerea celuilalt sau preocuparea de a-l îndrepta, de a-l ameliora, eventual de a-l îngriji, participă la această stare de spirit pe care Nietzsche a numit-o, în glumă, "moralina" și care, potrivit lui Max Weber, funcționa după o "logică a lui trebuie-să-fie". Totul ajungând la această moralitate a "doamnelor de caritate" care vor să facă mereu bine altora plecând de la o concepție a binelui edictată a priori. Mentalitate pe care o regăsim în toate colonialismele
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
astfel de atitudine este puțin cam infantilă. Ceea ce a fost nu mai este; și nu va mai fi în mod necesar. De unde necesitatea de a vedea ceea ce este. Și de a ști să o spui. Nu folosind, așa cum indică M. Weber, cuvintele ca "spade pentru a ataca adversarii", ci mai degrabă ca "fier de plug pentru a afâna imensul câmp al gândirii contemplative"96. În același timp, împotriva a ceea ce putem considera ca o veritabilă ontologizare a Istoriei, în forma culminantă
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de H. France-Lanord, Paul Celan et Martin Heidegger, le sens d'un dialogue, Fayard, 2004, p. 90. 61 M. Heidegger, Acheminement vers la parole, Gallimard, 1976, p. 254. 62 Cf. M. Scheler, L'Homme du ressentiment, Paris, 1970. 63 M. Weber, Le Savant et le politique, Plon, 1959, p. 89. Despre soziologische Blick, cf. W. Gephart, Voyages sociologiques. France-Allemagne, L'Harmattan, 2005, pp. 5, 75, 76. 64 Cf. de exemplu H.G. Gadamer, Les Chemins de Heidegger, Vrin, 2002, p. 81. 65
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
divinitățile fecundatoare, cf. M. Maffesoli, L'Ombre de Dionysos. Contribution à une sociologie de l'orgie (1982), Le Livre de Poche, 1991. 95 Cf. J. Millet, Gabriel Tarde et la philosophie de l'histoire, Vrin, 1970, p. 145. 96 M. Weber, Le Savant et le politique, Plon, 1959, p. 89. Despre soziologische Blick, cf. W. Gephart, Voyages sociologiques. France-Allemagne, L'Harmattan, pp. 5, 75, 76. 97 Cf. G. Tarde, Les Lois de l'imitation, 1890. Cf. de asemenea G. Durand, Les
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a activităților educative și a resurselor muzeelor. Aprecierea "lucrului real" și a experienței personale devin punctele de pornire ale dezvoltării cognitive, sociale și afective într-un proces de învățare prin descoperire și creare de semnificații personale. Pe baza acestor principii, Weber oferă exemple concrete ale derulării proiectului la Deutsches Museum 26. Acesta oferă îndrumări metodice privind organizarea vizitelor, posibilitățile de a corela vizita cu programa școlară. În cadrul acestora, următoarele puncte se detașează: recunoașterea personală (propriile expectanțe în ceea ce privește muzeul) și cea a
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
26. Acesta oferă îndrumări metodice privind organizarea vizitelor, posibilitățile de a corela vizita cu programa școlară. În cadrul acestora, următoarele puncte se detașează: recunoașterea personală (propriile expectanțe în ceea ce privește muzeul) și cea a școlii / muzeului (așteptările profesorului și cele ale instructorului muzeal). Weber susține că "rezultatul oricărei vizite va fi afectat de interacțiunea dintre aceste anticipări și excursia reală pe teren". S-a constatat în prezența muzeului ca spațiu de desfășurare a orelor a unor tipuri de lecții și obiective didactice operaționale noi
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
orelor a unor tipuri de lecții și obiective didactice operaționale noi, un moment de nesiguranță pentru profesor în predarea științelor, ceea ce afectează procesul educativ și rezultatele experienței elevilor, ca și pe acelea ale proiectului educațional. Principiile învățării muzeale analizate de Weber pot deveni realitate în condițiile înființării în cadrul muzeelor a unor centre de formare a profesorilor. Asumându-și componenta educației științifice, Enrico Miotto analizează rolul pedagogului muzeal pornind de la cercetarea și activitățile didactice pe care le-a intreprins în cadrul Muzeului de
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
MARIA, op. cit., Sekules, 2003. 25. În Dizertație pentru studii aprofundate: IULIAN TOMA Rolul școlii și al muzeului din perspectiva programelor educaționale și de creativitate iunie 1998, coordonator științific: conferențiar universitar dr. Maria Nicolescu, Universitatea de Arte, București, p. 24. 26. WEBER TRAUDEL, în Introducere la capitolul II din XANTHOUDAKI MARIA (editor), Locuri ale descoperirii: Muzeele în slujba predării științei și tehnologiei, 2003, www.museoscienza.org/smec 27. Miotto Enrico, în Introducere la capitolul IV din "Locuri ale descoperirii: Muzeele în slujba
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
începu un vals. M-am dus întins la ea și, înclinîndu-mă ceremonios, am poftit-o la dans. ― A, L'invitation à la valse, a șoptit ea roșind brusc ca și cum ar fi spus ceva neîngăduit. Se gândise desigur la compoziția lui Weber pe care o cânta orchestra.) Nu i-am răspuns nimic, pentru că a trecut pe lângă noi poloneza, dansând cu un coleg de care, instinctiv, mă temeam. S-a făcut nevăzută pierzîndu-se în vălmășagul perechilor, iar eu am rămas cu stăpâna luceferilor
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
privește direct și personal. După un timp, s-a furișat pe poarta inimilor noastre ființa unui vals făcută numai din farmec și nostalgie. Mihaela, recunoscând bucata, tresări și se îmbujoră la față de plăcere: ― A, L'invitation à la valse de Weber, cântată de orchestra lui Stokowsky... S-o ascultăm... e minunată!... Într-adevăr, era o minune cântecul, o minune Mihaela, o minune întîmplarea care mi-o aruncase în brațe, o minune dragostea, și viața ― o minune! Nu știu dacă în clipa
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fete. E adevărat, o invitasem la vals îndemnat de Aurora, colega de la Drept, care de altfel mi-o și prezentase. Mi-am adus aminte că la început îmi șoptise: ― A, L'invitation à la valse, gîndindu-se desigur la bucata lui Weber. Dar cum se făcea că n-o mai recunoscusem deloc de când se mutase la mansardă? Se vede că atunci la bal, preocupat de poloneza aceea îndrăcită, nu-i dădusem nici un fel de atenție. E drept că, revăzînd-o pe coridorul mansardei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
română? Eu tocmai depliasem fișele cuminte redactate acasă, unde glosam lipsa culturii bogăției la români, alături de absența culturii (britanice) a victoriei, lipsa colocvialității (franco) salonarde și crunta carență a disciplinei (ger mane) a muncii în spațiul valah. De unde atâta Max Weber și „ethosul protestant al muncii“, atâta cult al economiei, prudenței, eficienței și slujirii, atâta simț civic și patos comunitar, atâta educație (sanitară, religioasă, gastronomică, vestimentară, militară, juridică, sexuală, estetică, arhitectonică, financiară...) într-o geografie iremediabil alterată de laxismul ortodoxiei, cu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de neajutorată. N-am făcut absolut nimic pentru el. Și, în fața expresiei sale de profund scepticism, adăugă: Adevărata lui soră ar fi făcut. Încercând să fie de folos, Daniel îi aduse încă două cărți. Erau scrise de un anume Gerald Weber, care părea să fie un celebru neurolog cognitivist din New York. Daniel descoperise numele la știri, în legătură cu o carte mult așteptată, în curs de apariție. Își ceru scuze că nu-l descoperise mai devreme. Karin cercetă fotografia autorului - un bărbat blând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca un dramaturg. Ochii lui contemplativi priveau pe lângă lentilele ochelarilor. Păreau s-o caute, intuind deja pe jumătate povestea ei. Devoră cărțile în trei nopți la rând. Capitol uluitor după capitol uluitor, nu se putea opri din citit. Cărțile doctorului Weber alcătuiau un jurnal al tuturor stărilor în care putea intra conștiința și, de la primele sale cuvinte, simți șocul descoperirii unui nou continent acolo unde înainte nu fusese nimic. Relatările lui dezvăluiau năucitoarea maleabilitate a creierului și nesfârșita ignoranță a neurologiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în De necuprins, „mai ales în epoca diagnosticului digital, binele nostru comun depinde mai puțin de a spune și mai mult de a asculta“. Pe ea n-o ascultase încă nimeni. Omul acesta sugera că merita să fie ascultată. Doctorul Weber scria: Spațiul mental e mai vast decât ne-am putea imagina. Cele o sută de miliarde de celule ale unui singur creier stabilesc, fiecare, mii de conexiuni. Forța și natura acestor conexiuni se schimbă de fiecare dată când sunt activate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Dacă ați întreba la întâmplare un grup de cercetători neurologi cât de multe se cunosc despre modul în care creierul formează sinele, cel mai bun dintre ei va trebui să răspundă: „Aproape nimic“. Într-o succesiune de studii de caz, Weber arăta mirarea nesfârșită conținută în cea mai complexă structură din univers. Cărțile o umplură pe Karin de o venerație pe care uitase că o putea încă simți. Citi despre creiere scindate care se luptau pentru stăpânii lor fără știrea acestora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
repeta; despre o femeie care simțea mirosul purpuriului și auzea portocaliul. Multe dintre aceste povești o făcură să se simtă recunoscătoare pentru faptul că Mark fusese ferit de toate aceste sorți mai rele decât Capgras. Dar chiar și atunci când doctorul Weber vorbea despre oameni goliți de cuvinte, blocați în timp sau încremeniți în stadii involutive severe, părea să-i trateze pe toți de parcă i-ar fi fost rude dintre cele mai apropiate. Pentru prima oară de când Mark se ridicase în capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-se pe măsură ce devora paginile. Scriitorul părea un fel de inteligență controlată, viitoare. Nu putea fi sigură ce cale îi așternea în față accidentul lui Mark. Dar știa cumva că se va intersecta cu a acestui om. Din câte spunea, doctorul Weber nu vizitase niciodată vreun ținut asemănător cu cel unde locuia acum fratele ei. Karin se așeză să-i scrie, imitându-i conștiincioasă stilul. Să-i câștige cumva atenția acestui cercetător monumental i se părea cea mai mare și mai improbabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-i câștige cumva atenția acestui cercetător monumental i se părea cea mai mare și mai improbabilă realizare. Dar putea prezenta chiar ciudățenia Capgrasului lui Mark astfel încât să fie irezistibilă pentru un asemenea om. Îi scrise fără mari speranțe că Gerald Weber îi va răspunde. Dar își imagina deja ce se va întâmpla dacă îi răspundea. Ar vedea în Mark o poveste ca acelea descrise în cărțile lui. „Între oamenii dinăuntrul acestor vieți schimbate și noi, diferența e doar una de grad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
înăbușe strigătele. Fata s-a înălțat pe curentul acela șerpuitor de aer și a dispărut în mijlocul stolului care zbura spre sud. Așa că în fiecare toamnă, la plecare, cocorii se rotesc și strigă, retrăind răpirea fiicei oamenilor. Mult timp după aceea, Weber avea să-și amintească precis momentul în care Capgras intrase în viața lui. În agenda sa stătea scris cu cerneală: vineri, 31 mai 2002, ora 13.00, Cavanaugh, Union Square Cafe. Primele exemplare din Țara mirării tocmai ieșiseră din tipografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
amintească precis momentul în care Capgras intrase în viața lui. În agenda sa stătea scris cu cerneală: vineri, 31 mai 2002, ora 13.00, Cavanaugh, Union Square Cafe. Primele exemplare din Țara mirării tocmai ieșiseră din tipografie, iar editorul lui Weber îl invitase în oraș ca să sărbătorească. A treia sa carte: faptul că era publicat nu mai era tocmai o noutate. În acest punct al carierei lui Gerald Weber, călătoria de două ore cu trenul era mai degrabă datorie decât bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]