1,925 matches
-
a spus neclar James. Drăguțe fete. Mulțumesc. Susie, spune mulțumesc. —Mulțumesc, a chicotit Susie. James și-a lăsat capul pe spate și a dus paharul la gură. — Ce miros ciudat, a spus, mormăind. Ah, pe gât cu el. A băut whisky-ul dintr-o înghițitură și s-a uitat împrejur, zâmbind. Apoi, paharul i-a picat din mână. Ah, pentru Dumnezeu, James, a zis Belinda iritată. Uite ce dezastru ai făcut aici! Sticla spartă murdărea podeaua de lemn din jurul picioarelor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
sufăr. Să duc - așa cum am auzit, sau am văzut, sau am citit - o luptă teribilă cu mine însumi. Să am coșmaruri, halucinații, să fiu în stare de orice pentru un strop de băutură. Visez, e drept, câteodată dolofane sticle de whisky, printre care mă plimb țanțoș, alegând câte una ca și cum aș rupe minunate flori din cine știe ce mirifică grădină. Visez bodegi - culmea, nici una dintre cele pe care le frecventam! - în care lâncezesc fără nici un gând, fără nici o dorință. Doar cu carafe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ce-am mai băut...” „Nici o problemă”, făcu amiralul. „Priviți aici...” Și Noimann văzu rotindu-se pe tunică numele unor băuturi pe care rar Îndrăznea să le ingurgiteze... Îi apăru În față și coniacul Napoleon, și votca Scandic, și marca de whisky Teacher’s, o listă Întreagă de vinuri și lichioruri a căror vedere Îi provoca o repulsie cumplită. Dar ceea ce-l miră cel mai tare era totuși faptul că, pe lângă tot felul de mărci de băutură, se rotiră și câteva mărci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
voința, reuși să se calmeze. Nu era aceasta o dovadă a superiorității lui? În momentele de criză, un bărbat puternic trebuie să dea dovadă de stăpânire de sine. Caracterul lui trebuie călit clipă de clipă. Turnându-și un păhărel de whisky, Noimann se calmă. Mulțimea hexagoanelor ce evoluau În spațiu Începea să se diminueze, condensându-se Într-unul singur. Curând, hexagonul se transformă din nou În pentagon. Iar pentagonul Într-un triunghi isoscel cu unghiurile egale. Sferele de influență fuseseră Împărțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
distanță cât mai mare pe noul său coleg - atât cât era posibil când e vorba de doi polițiști cu aceeași misiune. Și pe Dudley Smith. Poate chiar și pe Loew. Mal îi privi pe cei trei cum toastau împreună, bând whisky Glenlivet din pahare de cristal. Își luă carnețelul, așezându-se la capătul îndepărtat al mesei. Meeks și Dudley conversau vioi, iar Ellis îi aruncă o privire încruntată, care se traducea prin „Să trecem la treabă”. Încuviințarea lui Loew îi semnala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Un polițist copil, cu niște mănuși de copil și multă cruzime. O s-o dai gata cu dreapta aia teribilă a ta. De la celălalt capăt al mesei, Ellis mimă cuvintele „Nu eu”, cu ochii fixați pe Mal. Buzz Meeks sorbea din whisky. Mal tresări, întrebându-se cât de multe știa Dudley despre incidentul din familia lui. — E o fază de ageamiu, locotenente. Ai dat-o în bară o dată și acum mă rogi pe mine s-o dreg. Ellis, abordarea directă e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
verde din crep șifonat, amintire de la festivalul religios pe care englezii l-au celebrat în acea zi. Maiorul asudase și vopseaua ieftină a pălăriei începuse să-i păteze fruntea. Un pahar fără picior și o sticlă pe jumătate goală de whisky (Highland Paddock, produs la Calcutta de cunoscuta firmă Banerji Brothers), se aflau în fața lui. — Nu mai am sifon, zice el când se închide ușa în urma lui Pran. Of, fir-ar... Pran se întreabă dacă trebuia să i-l aducă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bărbat, așa presupun, nu o fată care sângerează o dată pe lună! Maiorul pare să-și adune gândurile. — Ai sânge de englez. Sunt sigur. Unde... nu, dacă mă gândesc mai bine, nu vreau să știu. Își mai toarnă o burra de whisky. Crăciun fericit, zice maiorul. Și repetă, Crăciun fericit, de parcă ar vrea să verifice cum sună cuvintele. Apoi rămâne tăcut o vreme, după care, spre uimirea lui Pran, zice: am un dar pentru tine. Lângă fereastră, pe un scaun uzat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tulburătoare. Lumea noastră era însuflețită. Stai drept! Pran execută ce i se spune, nu fără a se întreba la ce vor duce toate astea. Privett-Clampe își mai toarnă un pahar, chiar mai multă burra decât ultima dată. Mâna îi șovăie. Whisky-ul se varsă pe marochinul zgâriat al biroului. — Ai ceva sânge de alb în tine, continuă el, ridicând paharul în direcția lui Pran. Poate chiar destul de mult, după cum arăți. Cu puțină educație, ai putea înțelege. Adevărul este, băiete, că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
parte din fața răspunderilor, mai ales când a fost în joc „Misiunea noastră de a civiliza“. Când grupul ajunge aproape de lacuri și celelalte doamne europene își ocupă emoționate locurile, ea nu comentează, în timp ce soțul ei mai trage câte o gură de whisky cu un colonel aflat în vizită, de la Hodson’s Horse. În schimb, strânge din dinți, încearcând să converseze cu Zia Begum și Amina Begum, tinerele soții ale nababului. Nici una nu are o părere în privința vremii. Nici una nu vorbește engleza fluent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
plăcut mâna prin mănușa din piele. Dacă ar fi să-i deschizi dosarul de la Biroul Indian, n-ai vedea nimic altceva decât succese înscrise acolo. Alcoolul și sodomia nu figurează în memorandum. Și atunci, de ce-și bea maiorul primul whisky la nouă dimineața? De ce renunță la favorurile soției sale credincioase, pentru plăcerile corupte pe care i le oferă o corcitură? De ce stă ore întregi deprimat în biroul său gândindu-se (așa cum se întâmplă cu bărbații neîmpliniți) la revolverul încuiat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să-l admonesteze pe individ, ci doar să calmeze lucrurile, se simți cuprins de disperare și începu niște beții monstruoase, ținând-o tot într-o orgie. Poate că era inevitabil. El și Charlotte nu mai aveau decât o relație politicoasă. Whisky-ul era chiar foarte bun, adus cu lada direct de la Glen sau cine știe de unde, prin bunăvoința vreunui oarecare. Volumul mare de muncă nu-i prea lăsase timp pentru cursele de porci în anul acela. Și așa, cu capul plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
secret din faptul că se considerau (si parva liceret componere magnis) mai competenți decât „bătrâna morsă“ și observau (pro pudor!) semnele inconfundabile de delirium tremens, în timp ce aceasta se lupta să-și aprindă pipa la ședința de dimineață. Bine îmbibată cu whisky-ul casei, morsa renunțase, de asemenea, să mai lupte și împotriva tendințelor sale sexuale. Ba chiar ajunsese la un nivel superior, permițându-i lui Flowers - bărbatul pe care-l detesta, pentru că se înscria în cea mai nesuferită specie de indivizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
corpolentă printre alte umbre uscățive. Nimeni nu observă când intră Pran. — Te rog, zice prințul Firoz turnându-i lui Privett-Clampe un scotch. — Mulțumesc, bătrâne, răspunde maiorul nervos. Deși îi este recunoscător lui Firoz că i-a oferit ocazia să deguste whisky-ul de import, individul de lângă el stă mult prea aproape. Privett-Clampe n-a avut niciodată timp sau gust pentru francezi, iar acesta își ține mâna pe piciorul lui. Pe ecran, siluetele lor contrastează comic. Capul lui Jean Loup stă sprijinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fi și mai grozav. Birch promite o scenă foarte picantă în care ea cade în mâinile a trei arabi ticăloși. Contrastul dintre pielea albă și cea neagră este... Prințul Firoz a întrecut limita. Chiar dacă maiorul și-a făcut plinul din whisky-ul gazdei sale și chiar dacă gazda este de sânge nobil, chiar dacă este gazdă, la naiba! Privett-Clampe nu poate lăsa așa ceva să continue. — Ticălosule! strigă el, îndreptându-se spre prinț, să-l pocnească, dar atenția îi este distrasă de ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
crede că dacă Firoz se va comporta așa în continuare, poate ar fi momentul comande niște stridii. Asta l-ar putea ajuta. Ar fi prea mult să ceară? Ca răspuns, Firoz mai-mai să-l nimerească cu un pahar înalt, de whisky. Scurtă expunere a lui Tom Collins. De Souza se eschivează. Una dintre femei, faimoasa dansatoare din răsărit (steaua suedeză din „Ritualul Shivei“) care a dansat pentru toate capetele încoronate ale Europei, țipă și fuge. Firoz se gândește că femeia este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
acele momente, când era capabil de un comportament normal, energiile domnului Bridgeman senior erau orientate spre un proiect îndrăzneț, de a obține un fel nou de alcool din frunze de ceai. Când urma să fie finalizat, acesta urma să înlocuiască whisky-ul scoțian în preferințele populației engleze și să-l îmbogățească peste măsură pe cel care-l crease. Din nefericire, din cauza unor discontinuități în procesul de producție sau a nepotrivirii frunzelor de ceai cu acest scop, băutura Bridgeman’s Old Malt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a vizitat de multe, multe ori. Chapel îl ascultă cu interes. Iritat, Jonathan se duce la vagonul restaurant. Se așază și chelnerul vine să-i ia comanda, strecurând vorbele în engleză fără pauze, imediat ce Jonathan încearcă să deschidă gura. Un whisky cu apă sosește repede, dar pe el îl descumpănește ceva din expresia omului. Învârtește cuburile de gheață în pahar, ascultând frânturile de conversație de la alte mese. Câmpurile trec repede pe sub privirile lui. El soarbe whisky. Pasagerii discută. Se mai uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
încearcă să deschidă gura. Un whisky cu apă sosește repede, dar pe el îl descumpănește ceva din expresia omului. Învârtește cuburile de gheață în pahar, ascultând frânturile de conversație de la alte mese. Câmpurile trec repede pe sub privirile lui. El soarbe whisky. Pasagerii discută. Se mai uită în răstimpuri la chelner, care nu face nimic neobișnuit. Chiar și așa, nu se simte bine. Poate că starea de disconfort nu are nici o legătură cu chelnerul. Poate vine de undeva mai profund, poate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
țațo de aici, că mor, unde-ai mai văzut matale măgari, pardon, voiam să zic americani, cu maniere. Ar fi un nonsens, ca ursul cu coadă, sau ca un Băsescu vegetarian, care bea doar apă, îmbuteliată artistic în sticle de whisky. Și uite așa, peste noapte, un australian famelic și etiolat, precum o plantă crescută-n beci, a reușit să facă pe ditamai dinozaurul american, să înghită pe stomacul gol cele mai amare pilule, de la George Washington încoace. Nu destul, că
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nu pe noi amărăștenii, care așteptăm creșterea salariului cu 1% pe anul viitor, ci cum le văd pe hienele de la conducerea țării. Și meticuloși, cum îi știm, cred că americanii nu au scăpat să nu comunice, marca și cantitatea de whisky necesară zilnic, pentru prea înjuratul nostru președinte. Să ne trăiască! Dar nu prea mult, ci doar atât cât îi dorește cea mai mare parte din populația României, adică până cel mai târziu, mâine dimineață. Să dea Dumnezeu, că-i mare
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
zilele trecute un cunoscut care mă asigură că îmi e prieten atunci când are el nevoie, că în scrierile mele din jurnal greșesc, fiindcă mă iau prea mult de Băsescu, fiindcă, spunea el, nu poate să fie vinovat marinarul macerat în whisky, de toate blestemățiile legislative luate la maximă plesneală în ultima vreme. Vezi dumneata, adică sărăcuțul de el, are de îndurat prea multe cucuie din toate părțile și mă mai asociez și eu, ca să mai ajut cumva, la cucuierea lui definitivă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și câtă dreptate a avut gânditorul acela american, când a spus: „De abia când tu crezi că ești liber, atunci nu mai ai nici o scăpare”. Parcă au fost spuse special pentru români. Cine mai știe... Europa văzută prin paharul de whisky De abia am așteptat să apară presa de azi. Am stat cu sufletul la gură, ca să văd ce s-a întâmplat cu procleții ceia de francezi și germani, cărora Băsescu le-a spus-o, așa de la obraz, că nu permite
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de la Externe? Și de ce nu și capul răutăților, premierul? Cred că de fapt, ar trebui să demisioneze în totalitate acest guvern incompetent, care a ratat toate țintele europene? Iar Băsescu, în culmea melancoliei, să se înece într-o cadă cu whisky... Atenție, cad oameni! "Ne-ați ciuruit/ Ne-ați ucis și ne-ați vândut viitorul copiilor noștri/ Libertate". Așa scria pe tricoul însângerat. După 21 de ani, de când l-am împușcat pe Ceaușescu, pentru a deveni realitate mult doritul cuvânt libertate
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în momentul de față îl deranjează doar spre dimineață, când mai cade pe sub mese. În 1976, tânărul Traian Băsescu absolvea Facultatea de Navigație din cadrul Institutului de Marină 'Mircea cel Bătrân', din Constanța, cu un palmares total de 1750 de sticle whisky terminate, 2783 sticle de Murfatlar uscate de conținut și 43 de colegi turnați la securitate, factor ce a contribuit decisiv la primirea sa la Cursurile Avansate de Management în Industria Transportului Maritim, organizate de Academia Navală Elvețiană, pe care le-
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]