1,106 matches
-
una trecătoare. Cartea lui Zoroastru era proprietatea lui dreaptă. El întoarse șepte foi și umbra prinse conturele unui bas-relief, mai întoarse încă șepte și umbra se desprinse încet, ca dintr-un cadru, sări jos de pe părete și sta diafană și zâmbitoare, rostind limpede și respectuos: Bună seară! Lampa cu flacăra ei roșie sta între Dan și umbra închegată. - Să urmăm - zise umbra torcând mai departe firul gândirilor sale, gândiri pe care Dan le auzea ca și când ar fi fost propriile lui cugetări
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vro însemnătate. Așa numitele lor blăstămății erau niște copilării, cu toată libertatea vorbelor cu care le-mbrăcau. Un pahar de vin, un joc de cărți, o lulea de tutun, din când în când o privire repezită asupra profilului unei copile zâmbitoare - astea erau în faptă și întotdeauna toate renumitele lor desfrânări. Tot farmecul consista în misterul cu care îmbrăcau fațarnic micile lor pasuri lumești. Ieronim își aruncă rasa pe el, tăie o față sinistră, mucalitul bătrân tăie una smintită de tot
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vro însemnătate. Așa numitele lor blăstămății erau niște copilării, cu toată libertatea vorbelor cu care le-mbrăcau. Un păhar de vin, un joc de cărți, o lulea de tutun, din când în când o privire repezită asupra profilului unei copile zâmbitoare - astea erau în faptă și întotdeauna toate renumitele lor desfrânări. Tot farmecul consista în misterul cu care îmbrăcau fațarnic micile lor pasuri lumești. Ieronim își aruncă rasa pe el, tăie o față sinistră. mucalitul bătrân tăie una smintită de tot
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mînile mici și unite țineau o cruce mică de os alb, buzele erau strânse, iar în jurul frunței era o coroană de roze albe și de beteală de aur. Fața ei vânătă, ochii cei mari, înfundați, închiși, o espresiune de durere zâmbitoare - iată țărâna cea frumoasă a Dochiei. Cântarea monotonă a preoților bătrâni, pasul cel alene al convoiului, muzica cea somnoroasă a marșului, fetele albe a căror ființe erau enigme vii, iată lumea ce se mișca pe stradă, pe când din turnul bisericei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
niște plete sure de bătrânețe. Dar adesea când aștept în câmpie ca steaua polară să se ridice din înghețata mare, atunci ea, când răsare, mi se pare o strălucită față de sântă încununată cu raze de aur, o față frumoasă, albă, zâmbitoare pusă pe-un palid corp în vesmânt de negură... Poesis! Și vântul urlă mai amar, și valurile se scutură mai înfricoșate, și stâncile râd și șuieră? numai eu stau cu ochii țintiți asemenea unei statue, la acea stea polară, la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a doua este imaginea saniei ușoare. Cabinetul este, cum am discutat deja, un spațiu ocrotitor și un cronotop al literaturii.* Locul lui este luat, În Viscolul, de „o căsuță drăgălașă cu ferestrele lucind”. Aici călătorul urmărit de viscol află dulcea, zîmbitoarea „ospeție”. Focul este simbolul ambivalent al acestui adăpost: este un combustibil și, În același timp, o sursă de lumină. CÎnd iarna vine călare pe crivăț, vîntul șuieră prin hornuri, boii rag, cîinii latră... omul se retrage spre acest obiect ocrotitor
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
visuri; inima lui crește plină De o sacră melodie, melanholică, divină, De o tainică vibrare, de-un avînt inspirator Ce-i aduc În pept suspinuri și-n ochi lacrimi de amor. Este timpul renvierii, este timpul rennoirei, Ș-a sperărei zîmbitoare, ș-a plăcerei, ș-a iubirei. Paserea-și gătește cuibul, floarea mîndrele-i colori, CÎmpul via sa verdeață, lanul scumpele-i comori.” Alecsandri Înfățișează și altfel, mai direct social, această pregătire de rod. El celebrează „sfînta muncă de la țară” - „izvor sacru
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poate să explice parțial purtarea lui ulterioară. Pe la vremea prânzului, Indolenta chemă la masă pe Ioanide, foarte absorbit în planșele lui, pierdut în meditațiile sale liniare. Când ridica planurile unei construcții devenea absent din lume și mai ales mut. Muțenia zâmbitoare și evazivă era nota lui particulară și, dacă vreți, patologică, pe care madam Ioanide i-o cunoștea și menaja. Nu însă și Indolenta. Așadar, fără să răspundă, Ioanide se uită distrat la Ioana, contemplîndu-i trupul cu oasele mari antice, bărbia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o astfel de întrebare, ce părea sinceră, judecând după încruntarea ochilor săi. Lui Gaittany, profesorul de beton armat i se păru cam alterat la față, îmbătrînit. El, care nu-și putea închipui respingerea unei mari demnități publice, exprimă un reproș zîmbitor: . - Ce vorbiți?! Ați făcut foarte bine, era nevoie de un omde prestigiu. . Pomponescu surâse, încîntat o secundă, apoi, ca soarele scăpat o clipă dintr-o năvală de nori și reînghițit, se întunecă. . - Am fost solicitat de sus, nu puteam să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-l determina să rezolve numeroasele solicitații făcute prin ele. Madam Pomponescu, cu ochelarii pe nas, ședea cu un morman de petiții și însemnări înainte. - Jean, trebuie să intervii pentru chestia asta a lui Gulimănescu. Pomponescu lua un aer de curiozitate zâmbitoare. - Ce mai cere Gulimănescu? Gulimănescu cerea "material lemnos abandonat de la construcția unui pod în comuna lui" (de fapt excelente grinzi, putând servi la o bina). Multe necazuri avea din cauza "conferinței" Hagienuș. Acesta trecea drept având influență în casa lui Pomponescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să te duci să ți-l iei! Suflețel, în culmea exaltației, divulgă știrea la toată lumea, se visa colindând țara. La minister însă i se spuse că cererea n-a fost aprobată. Era unul din riscurile amabilității lui Gaittany, care, imperturbabil, zâmbitor, se oferi să continue demersurile. . - Nu pricep nimic. Mi-au spus că s-a aprobat. Vrei să mai încercăm? Suflețel însă devenise fatalist și renunță. Gaittany ar fi cerut pentru cunoscuții săi orice, un telefon măcar dădea. Gonzalv îl rugă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
intrată în exactitudinea comerțului, Sultana, care, cu toată instrucția ei, era un temperament focos, nu un spirit metafizic, receptă cu consolare la început caracterul solid al lui Demirgian, întocmai ca o bolnavă calmată de apropierea în halat alb a doctorului zâmbitor. Demirgian înțelegea perfect toate G. Călinescu gândurile ei, acceptând fără contradicție, ca foarte rezonabile, chiar pe cele mai hazardate și avea însușirea de a nu uita nimic, continuând singur pe un impuls dat. Sultana începu să joace tenis cu Demirgian
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dacă se admitea acest principiu și obținea docența, atunci situația lui față de Conțescu ar fi mai independentă. Înarmat cu moțiunea, Gonzalv începu să ceară audiență miniștrilor și secretarilor generali, care, fiindcă venea în fruntea unei delegații, îl primiră distrați și zâmbitori, promițând mecanic tot sprijinul, însă cu gândul la alte probleme mai grave. Mai mult, Gonzalv compuse în afară de moțiune și un memoriu, pe care îl înmînă, tot în delegație, șefilor de partide sau locuitorilor lor, prin care, în numele tineretului cu doctorat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca să nu mai simt atingerea străină. După o clipă simt din nou cotul celuilalt lipindu-se de mine. Ce nesimțit! ― îmi spun și ridic ochii furios, decis să mă uit urât la el. Îl descopăr pe bunicul meu, cu fața zâmbitoare, îmbrăcat în redingotă neagră și cu o pălărie neagră, tare, pe cap. Are mâinile adunate una peste alta și sprijinite de mânerul de argint al unui baston. Îmi face complice cu ochiul, lăsîndu-mă să înțeleg că e acolo, în chip
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
au apărut. Dacă vă confruntați cu stres, învățați să vă priviți experiențele dintr-o perspectivă amuzantă. Hrăniți-vă simțul umorului, mergând la un club de comedie, vizionând filme amuzante și citind cărți umoristice. Încercați să vă înconjurați de persoane optimiste, zâmbitoare, fericite și vesele. Nu uitați că umorul este contagios! INTELIGENȚA Inteligența înseamnă a gândi și a lucra în mod inteligent, a vă cunoaște punctele forte și a profita de inteligența celorlalți. Deși situația dvs. profesională este ceva foarte special, nu
Managementul carierei. Ghid practic by Julie Jansen () [Corola-publishinghouse/Science/2058_a_3383]
-
să-ți număr,/ Când zâmbind, te apleci să-ți razămi capul tău de-al meu umăr ". Duminica, când ne plimbam pe șoseaua principală a Priponeștilor, mai de fiecare dată, Doamna lui domnul Iorgu Filichi era la pârleaz și ne răspundea zâmbitoare la salutul nostru cu „sărut mâna". Era frumoasă și arătoasă soția învățătorului nostru. Și mai mult decât atât. Altfel n-ar fi fost mereu alături de ea, Gugurel și Dorica, copiii ei. Dorica îmi fusese colegă, își rezemase bine capul învățătorul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
fost publicată în „Calendarul...” din Bârlad poezia „Fustă scurtă, ghete albe, buze roșii”, dar și în „Neamul românesc” din Iași, cu titlul „La plimbare” sub pseudonimul Baltazar, versurile: „... Fustă scurtă, ghete albe, buze roșii, Legănându‐ se din șolduri, trece zveltă, zâmbitoare, Tu‐ ți plângi neamul pus pe cruce, la răspântie de pieire, Plâng de‐ nvăluirea Țării, în mormântul lor strămoșii... Ea cu farmece‐n privire Grațiile și le plimbă în costum de vânătoare: Fustă scurtă, ghete albe, buze roșii...” Scrise cu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
înainte de această vârstă nu constatăm nici o diferență între fete și băieți în ceea ce privește frecvența surâsului (Otta, 1998). Concluzie Diversele cercetări evocate atestă faptul că există destule diferențe între bărbați și femei în privința frecvenței cu care zâmbesc. Și da, femeile sunt mai zâmbitoare... Să mai adăugăm că bărbații care se străduiesc să nu zâmbească pentru a părea mai inteligenți sau mai atrăgători se înșală considerabil 1. Din toate aceste motive, ar trebui mai degrabă să ne străduim să zâmbim decât să ne căznim
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
Mă ierți? ... cât sunt de vinovată! Și parcă nu găsesc cuvinte Ca să te rog, frumoasă doamnă, Să ștergi scrisoarea mea din minte. Și să-mi rămâi ca și-n trecut Amică pururi iubitoare Cu glasul blând alintător Cu fața veșnic zâmbitoare. Mă ierți? În ochii tăi senini Strălucitori, profunzi ca marea Citesc ca-n clarul unei cărți Că tu de mult mi-ai dat uitarea. Și singură luându-ți zborul Te-ai ridicat în lumi albastre, În templul sfânt al poeziei
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
nici cei mai perfecționați hackeri nu pot sparge sau decodifica sistemul de protecție holographic storage individualizat de mine personal. După o tăcere de câteva secunde, îl întreb pe primul elev din față, de ce sunt goale dioramele? Acesta senin, fericit și zâmbitor a răspuns: "Așa le-ați programat dumneavoastră!" "Cum eu?" îl întreb intrigat. Mă adresez altui elev. Acesta dezinvolt ca și primul: "Noi nu am făcut nimic, domn profesor!". Intru la bănuieli. Totuși, cineva mi-a furat parola și codul și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
toate părțile parcă mă privește cu dragoste și gingășie, așa cum făcea în astă lume. Acum este în ceruri între sfinți și îngeri și mă veghează împreună cu ei. Dar eu parcă o văd aievea în fața mea, cu chipul ei blajin și zâmbitor. La dormitor ușa e deschisă, între pat și șifoneră este o oglindă mare înaltă cât mine în care se vede tabloul din sufragerie cu chipul mamei mele. Acum o am pe mama în față și în spate dar mai presus
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
cu SUA1326. Și presa americană promova vizita ce se apropia. "The Christian Science Monitor" numea România "o țară a ușilor deschise"1327. The U.S. News and World Report sugera că la sosirea în România, Nixon va "da peste un dictator zîmbitor și un popor surprins și încîntat"1328. În vederea pregătirii pentru vizita lui Nixon în România, Kissinger s-a întîlnit cu doi specialiști în probleme românești: profesorul de științe economice John Montias, de la Yale și profesorul de istorie Stephen Fischer-Galați, de la
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
cu priză printre confrați. Sub un titlu tern, Versuri (1966), întâia sa carte semnala o prezență fastă, de evidentă forță expresivă. Preocupa ideea de destin, fără plonjări în metafizic, fără întrebări și poncife; motiv de modulații libere încorporabile unui ceremonial zâmbitor. Într-un Destin cu cioburi se întâlneau sonuri argheziene din Testament: "S-au așezat strămoșii mei și tac. / Știu ați venit pe drumuri cristaline / Cerșind din târg în târg până la mine". Imaginarul cu tangențe suprarealiste din Destin cu boabab urmărea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
să fie axa centrală de putere a politicii internaționale, configurînd conturul noii lumi bipolare. El marchează transferul definitiv al centrului de greutate al lumii dinspre Atlantic spre Pacific. Ne întoarcem la realpolitik. Am văzut cei mai puternici oameni ai planetei zîmbitori și relaxați, de parcă totul ar merge șnur între primele două economii ale lumii și principale centre de influență globală. Agenda discuțiilor a fost una însă destul de complexă, iar consensul departe de a fi realizat în toate privințele. De pildă, președintele
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
să fie axa centrală de putere a politicii internaționale, configurînd conturul noii lumi bipolare. El marchează transferul definitiv al centrului de greutate a lumii dinspre Atlantic spre Pacific. Ne întoarcem la realpolitik. Am văzut cei mai puternici oameni ai planetei zîmbitori și relaxați, de parcă totul ar merge șnur între primele două economii ale lumii și principale centre de influență globală. Agenda discuțiilor a fost una însă destul de complexă, iar consensul departe de a fi realizat în toate privințele. De pildă, președintele
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]