2,178 matches
-
bine dar cu o condiție necesară: să fie toți atenți la cuvintele rugăciunii. Rugăciunea particulară este mai bună, mi se pare mie, pentru că, atunci când mă rătăcesc cu mintea, cu luarea aminte, mă pot întoarce, o repet și mă căiesc și zăbovesc asupra unei vorbe sau părți din rugăciune. Când sunt mai mulți nu pot să-i opresc pe toți și să reiau rugăciunea de unde m-am rătăcit eu cu mintea. În asemenea cazuri este mai bună rugăciunea particulară. Ce trebuie să
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
spre-abisuri curg. Îmbălsămând tăcerea din adâncuri Sărută pulberi și cenuși de gânduri Când marea înrobește-un demiurg. Pe țărm, călcând pe urme de vestale Tu rătăcești, cătând spre infinit Zeițe, zei, nectar... Priviri domoale Se odrăslesc din ochiu-ți ostenit Când zăbovesc la poala umbrei tale Și-aștept ruinele să-mi cânte-un mit. Îți caut umbra rătăcită... Îți caut umbra rătăcită-n crânguri Te-ascunzi la sânul ierbilor, sălbatic, Sorbind tăceri din verde enigmatic Când macii-și ard petalele pe ruguri
SONETE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 505 din 19 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358686_a_360015]
-
după salutul deferent de mai înainte, părea stilat omul, avea cu siguranță școală vieneză. Așa spunea uica Livi, când vreun birjar știa, în pofida meseriei, să se poarte, că avea școală vieneză și-i plătea o sumă rotundă la despărțire. Mai zăbovisem câteva clipe, privind calul la a cărui vedere mi se buluciseră în minte atâtea imagini ale trecutului. Da, da, îi răspunsesem vizitiului, căutând să-mi reprim emoția, din cauza căreia un frison mă făcuse să dârdâi câteva clipe din tot trupul
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
ajuns să poarte cămăși „Made în România”, când ei sunt risipiți de la est la vest în toată Europa aceasta și nu lipsesc nici din celelalte continente ale Pământului, dar în graba de a ne justifica propriile frustrări și neputințe nu zăbovim prea mult asupra căutărilor. De-a lungul vieții, fiecare contact pe care l-am avut cu țiganii m-a pus în fața unei dileme pe care nu am știut s-o rezolv. Atât timp cât am trăit în țara mea, am trecut peste
ŢIGANII, AURUL ŞI DIAMANTELE SAU RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI FĂRĂ RĂSPUNS de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350706_a_352035]
-
cerceteze și să hotărască, încercând să ghicească ce se ascunde în paginile cărților expuse, să intuiască sub ce copertă ori titlu va descoperi bucuria lecturii, potrivit gusturilor sale. Analizează aspectul grafic , interpretează titlul, încearcă să-și amintească numele autorului și zăbovește, nefiresc de mult, asupra denumirii editurii. Îi este greu să ia o decizie. În final, eliminând alte criterii, se oprește asupra titlului, îl recitește și încearcă să-i înțeleagă semnificația, convins că ea va fi reflectată în cuprinsul paginilor, fie
TĂCEREA DIN CUVINTE DĂ GLAS POETULUI ANDREI PAVEL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359450_a_360779]
-
Nesățioase guri de flori, Răstoarnă roua dimineții. Zvâcnesc boboci plini de fiori, Înbrățișând sămânță vieții. Insinuant, vântul adie, Patrunde-adanc în cuib de iarbă, Tresaltă cu-a lui bărbăție Petale rumene de nalba. Buze arzând, rupte din soare, Pe coapte mere zăbovesc Săruta lung și cu ardoare, Fructul, ca sânul fecioresc. E totul cald și-nmiresmat, Ca-ntr-un iatac de curtezana: E vară, în dans destrăbălat Cu nuri fierbinți că de codana! OCEANIC Cu-mpătimirea-i umilită, de blândul țărm acum prea plat
NU POT SĂ PLEC (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360298_a_361627]
-
întâlnită, pătruns de lumină și credința, un însuflețitor al lemnului, al “strâmbăturilor” întâlnite înaintea pașilor săi. Am urcat pe aleea de sub Tâmpa cu emoție și parcă drumul către Turnul Lemnarului, unde își avea Domnia sa atelierul, devenea tot mai anevoios. Am zăbovit o clipă, înainte de a coborî treptele spre ușa grea, larg deschisă, ca o gură spre o altă dimensiune. Am bătut ușor, cu sfiala, ca și cum m-aș fi aflat în fața unei chilii monahale. -- Bucuroși de oaspeți? întreb. -- Intra, spuse el cu
“SCOPUL TRECERII NOASTRE PRIN VIATA ESTE REDOBANDIREA UNITATII CU INTREGUL” de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360369_a_361698]
-
simțirea și dincolo de ea, să ajungi atât de sus, să-ți depășești condiția muritoare pentru a afla gustul dumnezeirii? Când te-ai înfiorat ultima oară la amintirea clipelor în care nu reușeai să-ți deschizi pleoapele pentru că sufletul tău încă zăbovea în lumina, în desprindere și abandon - de tine, de frici, de neputința? ...Să ajungi să crezi că ai trăit viața de apoi în viața asta și să-ți rămână doar să te rogi pentru ființă care a reușit să te
BIET SUFLET, DE CAND N-AI MAI IUBIT? de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360443_a_361772]
-
să-l rog la despărțire să mai vină pe aici. Fulgerările de clipe - anii să nu-i mai aduni, Pentru ce să-i știi cu număr, tot mereu să-i socotești? Să ne afundăm în lumea fermecatelor povești, Să mai zăbovim o clipă prin legende și minuni. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Cântec de iarnă / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 388, Anul II, 23 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CÂNTEC DE IARNĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360548_a_361877]
-
întâlnită, pătruns de lumină și credința, un însuflețitor al lemnului, al “strâmbăturilor” întâlnite înaintea pașilor săi. Am urcat pe aleea de sub Tâmpa cu emoție și parcă drumul către Turnul Lemnarului, unde își avea Domnia sa atelierul, devenea tot mai anevoios. Am zăbovit o clipă, înainte de a coborî treptele spre ușa grea, larg deschisă, ca o gură spre o altă dimensiune. Am bătut ușor, cu sfiala, ca și cum m-aș fi aflat în fața unei chilii monahale. -- Bucuroși de oaspeți? întreb. -- Intra, spuse el cu
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
întâlnită, pătruns de lumină și credința, un însuflețitor al lemnului, al “strâmbăturilor” întâlnite înaintea pașilor sai.Am urcat pe aleea de sub Tâmpa cu emoție și parcă drumul către Turnul Lemnarului, unde își avea Domnia sa atelierul, devenea tot mai anevoios. Am zăbovit o clipă, înainte de a coborî treptele spre ușa grea, larg deschisă, ca o gură spre o altă dimensiune.Am bătut ușor, cu sfiala, ca și cum m-aș fi aflat în fața unei chilii monahale.-- Bucuroși de oaspeți? întreb.-- Intra, spuse el cu
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
sălcii și mălini,/ ne-am ridica încreștinați pe creste/ spre Răsăritul hojma de străini./ Și zornăind cătușele commune/ ce-au ruginit în temnițele lor/ ne-am lumina de-o dulce rugăciune/ cu care-abia ne-mbujorăm de dor./ Dar Dumnezeu mai zăbovește încă/ la ceasurile-acestea prea târzii./ În lume poate s-a lăsat vreo stâncă /mai grea, pe pieptul altei seminții./ Ci noi, bolnavi de-adâncă neputință,/ privim zadarnic înăspritul drum./ Din cele ce ne-ar fi de trebuință /ne sunt de
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
taine și gândul mi-l sfințesc./ Sub fulgerele vremii și crâncene blesteme/ m-au părăsit și codrii și inima-mi greu geme./ Sunt țintirimul tragic,, cu morți ce n-au murit,/ ce-n cazne lungi și grele cu ei am zăbovit./ sub apăsarea morții ce stă să ne sugrume,/ în gropnițe commune ascunși de cer și lume,/ răsună-n piepturi stinse cantările de ieri,/ din stihurile sfinte, a Sfintei Învieri!/ Nădejdea neînvinsă supune gândul trist,/ ne-mbărbătăm la crucea durerilor lui
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
că nu va fi dezamăgită.” Am să-i scriu și eu.Dar nu vreau să par prostuta.Ceva serios, matur și în aceelasi timp romantic.” Să mă gândesc..” Karon lua de pe măsuța ei o foaie și o pană,insă cuvintele zăboveau.Într-un final se decise. „Sunt fericită că mi-ai scris.Și mie îmi este dor de tine.( Am fost la cabană ta...nu ,ăsta nu trebuie să afle..). Am fost ocupată și nu am putut să te vad. Cred
KARON,CAP 10C de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359969_a_361298]
-
acasă la noi. De frică să nu rămână, nici nu s-au mai uitat la iezi, au fugit în mașină pe bancheta din spa-te și n-au mai ieșit, nici la revedere să ne luăm. La poartă Rela a mai zăbovit cinci-șase minute cu maică-sa, în timp ce Nelu claxona la în- demnul fetelor, să plece mai repede. Când și Rela și-a pus centura de siguranță și mașina a început să ruleze, nepoatele ne făceau cu mâna ca semn de „La
PARTEA A II-A de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360009_a_361338]
-
sau a familiei, care îi aduna pe toți laolaltă. Deși nu divorțase, bărbat nu mai avea. Individul o părăsise pentru alta, iar plecarea lui nu era regretată de nimeni. De data aceasta, el, fratele cel mare, venise cu soția să zăbovească mai multe zile. Vremea se mai răcorise, ploile se retrăseseră în munți, timpul era frumos, iar surioara lui îl pierdea din ochi. ...Soarele se ridicase deasupra satului și, deși era luna august, dogoreala nu mai era amenințătoare. După micul dejun
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
zăpușala, îi zise neliniștită nașă-sa Cătălina când vitele se opriseră pentru treaba lor. - Hai să stăm undeva la o umbră! Acolo sub fagul rotat e mai răcoare, o îndemnă cu voce de bărbat format, copilul de altădată. În locul acela zăboveau întotdeauna păstorii animalelor. Poziția era dominantă, bună de supraveghere. Copacul avea coroana bogată, cu frunze dese, de nu i se vedeau ramurile și razele soarelui cu greu se strecurau printre ele. - Poate „Ale Frumoase!” , plecară la culcare! ...își dădu cu
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
pe la noi, nașule! Ne ertați că ne găsâți în neorânduială cu atâtea gloduri pe jos, dar s-a terminat făina și mâne mă duc să macin boabele la moară. - Să te duci la moara Trocanilor, că-i moară pe apă! Zăbovești mai mult, dar iese făina bună, de mănânci turta și mămăliga și cu ochii. La moara lui Bobei care-i de foc, boabele se macină mai repede, dar făina iese prea încinsă și se râncezește iute! Cât au vorbit de
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
te ascult iar și iar... de mă găsești în gândurile tale, ce simți, când știi că îmi e teamă? teamă de dor și de vise, de toate cuvintele și nerostirile ce ai putea sa le-ntelegi într-o bună zi, zăbovind prin amintiri. pastreaza-ma de simți că îți e bine, între două idei și o părere, neștiind să mă uiți sau cum să mă gândești... Referință Bibliografica: în gândurile tale / Clarissa Emanuela : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1233, Anul
IN GANDURILE TALE de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360166_a_361495]
-
MORI! Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1400 din 31 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Trăiește omule! Trăiește și încearcă să nu uiți! În fiecare om se-’nalț-un cer și cade-o stea. Drumeți pe firul vieții, noi zăbovim tăcuți sau poate nu, dar într-o zi cu toții vom pleca. E vremea-n care oamenii aleargă către mâine uitând că azi e ziua-n care ei trăiesc, uitând mereu, ce a trecut nicicând nu mai revine, în timp cu
MEMENTO MORI! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360200_a_361529]
-
că victima a stat pe bretara.Trebuie să fie căzută pe jos,pe undeva. -Doctore,spuse inspectorul,îi voi ajuta și eu.Sunt sigur că trei perechi de ochii sunt mai ageri decât una. -Atunci așa să fie.Nu mai zăbovim,hotărî vocea groasa.Inspectorul va merge cu tine și fiul tău acolo. -Bine,atunci.Va vom ține la curent cu noutățile. Inspectorul și Jack Roșe ieșiră pe ușă și cautandu-l pe Tom care era palid la fața ,se suiră
KARON,CAP 11 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360151_a_361480]
-
Mă știe noaptea,mă știe viața ce-mi fuge cu disperare prin vene,cum am fugit și eu prin ea de-atatea ori,timpul oprit o clipă între degetele atinse ușor,ca o părere. Mai e puțin până Acasă,dar zăbovesc pe drum mereu,în brațele vântului,să mă întregească,să-mi șoptească,să-mi alunge neliniștea,să pot deschide ochii. Mai lasa-ti atingerea să-mi spună ce simți,în palmele-mi fluturi,pe buzele arse de vânt și cuvinte
O ALTA NOAPTE de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359782_a_361111]
-
puștii. l-aș întreba pe înger,într-o doară, dar știu că nu-mi răspunde imediat. Acasă,timpul încă mai coboară? statuse-o vreme,-atunci când am plecat. mi-e dragă noaptea ce ascunde lumea! îmi dă motive să mai zăbovesc... pe drumul la jumate,număr vremea și-o lacrima ce nu pot s-o opresc. urăsc cum curge-n voie,căutând alți ochi nebuni în care să se verse. urăsc cum striga-n noapte tot sperând într-un final idilic
SPRE UITARE de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359869_a_361198]
-
m-am îndreptat spre partea grădinii de lângă lac. Am asistat astfel la un spectacol pe cinste, oferit de minunatele flori de lotus care una după alta se trezeau din somnul nopții și își deschideau corola spre soare. Și aș fi zăbovit mult și bine aici, dacă glasul lui Sunanda nu m-ar fi avertizat că în agenda mea am scris o mulțime de obiective pe care vreau să le văd, și fără să respect programul nu am nici o șansă. Așa că mi-
TREI ZILE ÎN MUNŢI, PARTEA A II A de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359913_a_361242]
-
seamănă demult între ele ? mirosul de iarbă tăiată și uscată la soare îl îndeamnă să spună adevărul până la capăt să-i ascultăm povața că trebuie să ne întoarcem din nou în timp să nu rătăcim izvorul care murmură nici să zăbovim în singurătatea din noi O întrebare îmi stăruie totuși pe buze : nu-i așa că atunci când reînălțați din umbre casa în care v-ați născut și zidurile școlii în care ați învățat pare că n-ați plecat niciodată de-aici ? Mai
RĂBOJ PRIN VREMI ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359605_a_360934]