805 matches
-
care creația o Întreține În haosul existenței cotidiene, Îl chinuia, fără Îndoială, În continuare, dar nu obișnuia să amintească acest subiect delicat. Un scriitor vulnerat de propriile sale tăceri și de tăcerea din jurul numelui său Întruchipează o tulburătoare ipostază a zădărniciei. Reluase fumatul, trecea și printr-o criză personală. Părea, ca și În Întâlnirea noastră din primăvara trecută, când tăcuserăm Împreună mai mult de o oră, prea plin de neîmpliniri și negație. „Nu mai suport, dragă Norman, epoca În care trăim
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
reafirmă, din nou și din nou, că nu va renunța nicicând la Auschwitz, rămas În miezul biografiei și gândirii sale, nu prea poate să aibă o viață ușoară... Devii, oare, capabil de mărinimie și iubire privind Înapoi și Înainte, spre zădărnicia existenței, de pe această culme a răului? Există o oboseală mai profundă decât cea a muncii și, cu atât mai mult, a gloriei. „În lupta dintre tine și lume, ia partea lumii”, spunea Kafka. Nu știu cât putem apropia viziunea premonitorie a lui
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
laguna și țărmul de joacă al copiilor. Îmi aminteam, inevitabil, de anii când, student, mă acaparau științele hidraulice, dar și de romanul Atrium, În care destinul eroului central evolua simetric cu cel al râului În care se reflecta. Dinamica și zădărnicia schimbării, melancolia și trufia permanenței, fluiditatea, nemărginirea, senzualitatea selenară nu fuseseră, trebuia să admit, doar obsesii juvenile. A scrie, amintea conferențiarul, Înseamnă a „transcrie” ceva mai mare decât noi Înșine. Revenea, firesc, și În acest context, tema pribegiei, a rătăcirii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Sburătorul”, „Țara noastră” ș.a. A semnat uneori Alih, Cr., I. Gn., Gr., Nurog, Stroe. Placheta Câteva versuri (1901) nu a putut convinge decât prin calitățile limbii și ale versificației. Predomină tonul elegiac și se întrevăd germenii unei elementare filosofii a zădărniciei, compensată doar de tonalitățile revoltei și de nota de mesianism. În proză G. are însă momente de virtuozitate. Sunt schițe în volumul Alb și negru (1902) în șirurile cărora fiecare cuvânt se așază ca într-un mecanism detonator, în registru
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
în plină tinerețe, de nostalgia celui care a plecat din sat și a cărui reîntoarcere, chiar în planul comunicării, este imposibilă: „Am rămas departe, Oltenie, și strein,/ Cântecele mele până la tine nu vin”. Nostalgia este explicită, iar sentimentul copleșitor: singurătate, zădărnicie, izolare, bătrânețe. Poetul se simte rupt de glie, de strămoși, de propriul destin. La treizeci de ani, îi apare volumul intitulat Frunzișul toamnei mele (1938). Doi ani mai târziu, Scară la cer (1940) marchează apogeul creației sale; versurile sunt pline
CARIANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]
-
refugiul în visare și înseninările în sânul naturii prietene, jalea după iubirea care s-a stins, resemnarea. „Cântecele”, urzite în dorul făpturii îndrăgite, sunt tincturate de tristețea singurătății. Melancolia nu exprimă numai o frustrare afectivă, ci colorează, stins, și sentimentul zădărniciei. Între euforia unor clipe și spasmul de anxietate pe care îl provoacă vremelnicia, pătimitorul își caută un reazem în iubirea care, ostoindu-i zbuciumul, îi dă câteodată iluzia înveșnicirii. În afară de sonete, pasteluri, elegii, „doine” de rapel politic, C. scrie și
CIUCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286283_a_287612]
-
ludică a imaginației. Reintră în scenă domnul Aurel, personaj recurent, și el posibil alter ego al lui A. Inițial, în Moartea unei republici roșii, caporal fiind în armata română trimisă în misiune de pacificare a Budapestei, Aurel oscila între „solara zădărnicie” a războiului, utopiile social-politice și libertina frenezie erotică. În Femeia cu carnea albă, domnul Aurel, negustor de legume, peregrinează prin „grădinăriile” de pe malul Dunării, în încercarea de a-și potoli mai ales foamea erotică. E un joc ce se vrea
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
care duce mai departe, cu fidelitate și obstinație, campaniile Junimii după 1920, Filitti este vocea unei lumi excentrice în raport cu direcțiile postbelice dominante. Posteritatea Junimii este marcată în plan ideologic, odată cu Ioan C. Filitti, de un gust al cenușii și al zădărniciei. Marile ei bătălii au fost pierdute, iar lumea de astăzi nu pare să mai păstreze decât memoria îndepărtată a unui proiect de evoluție definit prin moderația sa militantă. Această suveranitate a rațiunii și criticismului, evidențiată de Filitti în cadrul alocuțiunii comemorative
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
nimeni nu-și poate explica extincția ei, după ce secole de-a rândul a luminat ca o torță. Și chiar dacă torța arde încă, ea nu mai are pe cine ori ce lumina. E ca un țipăt în pustiu. Mai mult, e zădărnicie. Căci ingratitudinea cea mai mare a adevărului este negarea acestuia prin refuz ori prin uitare. Muzica noastră a fost uitată prin scoaterea ei la pensie (înainte de - sau la - termen, nici nu mai contează) și, ca orice pensionar blazat, iese la
Ieșirea la pensie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12588_a_13913]
-
sau mai puțin identificabile, se adună toată tandrețea, ironia, patetismul, bogăția și disperarea mocnită a unei conștiințe neobosite și profunde. Neobosite prin puterea de a lupta cu neantul și profunde prin inocență, prin bucurie și prin împăcarea subînțeleasă cu ideea zădărniciei.
Ambiguitatea obiectului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12589_a_13914]
-
însă de Bacovia care se prăbușește fără scăpare în abisul abuliei, al monotoniei geniului său, Ion Vinea e un introvertit ce jinduiește extrovertirea. Dramatismul său intrinsec consistă în această tensiune între doi poli, unul al eului care suportă simțămîntul de zădărnicie existențială, altul al lumii chemătoare, ispită a unei mirifice eliberări mereu promise și mereu temporizate. Nostalgia spectacolului universal apare potențată de incapacitatea ființei de-a se scufunda în fluxul acestuia, de a-l aborda altminteri decît ca o ficțiune ce
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
facem totul bine și să nu ne lăsăm urmașii, nici cărțile, în neorânduială, predându-ne roada și cuvântul stăruind nu într-o memorie sălbăticită, ci într-una iubitoare și bine întemeiată. A celor ce ne vor citi. Simțul și gustul zădărniciei? Funcționează înșelătoare și diferit de la caz la caz. Cu adevărat tristă, dar nu de neînlăturat, ideea că poezia se scrie cumva degeaba. Că e un lux inutil. Că tot nu o citește nimeni acum, din lipsă de timp, din ignoranță
Întrebarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13717_a_15042]
-
merge/ mingea mi se pare pătrată/ apa - oțel/ muntele de marmeladă/ crosul un stînd-pe-loc/ "sur place"-ul cicliștilor de velodrom/ o goană dementă/ gimnastica - un agent perfid al obezității" (Eu unul). Demonizată, condiția umană în sine se revelă drept o zădărnicie dementă. Imaginii utopice a individului ce se ameliorează prin concursul social, pe făgașul ideologiei, îi corespunde imaginea individului ce se pierde prin sine însuși. Chiar interiorizarea nu e decît o bolgie a unui infern atașat ființei: "Pentru noi nu există
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
să aibă legături personale cu minorul, în condițiile stabilite de părți sau de către organul competent. Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlătura răspunderea penală. Capitolul 2 INFRACȚIUNI CONTRA SĂNĂTĂȚII PUBLICE Articolul 308 Zădărnicia combaterii bolilor Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare, dacă a avut ca urmare răspîndirea unei asemenea boli, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 2 ani. Articolul 309 Contaminarea venerica Transmiterea unei boli venerice prin raport
LEGE nr. 15 din 21 iunie 1968 privind adoptarea Codului penal al României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/248198_a_249527]
-
aruncat într-un foc o statuie din lemn a Fecioarei Maria și au descoperit că aceasta nu ardea. Două simboluri majore astrologice cu privire la sunt bine cunoscute: Soarele de la Austerlitz, simbolizând gloria lui Napoleon și Cerul de la Austerlitz, simbolizând nimicnicia și zădărnicia războiului. Cerul de la Austerlitz este descris amănunțit în cartea Război și pace a lui Lev Tolstoi. Bătălia de la Austerlitz este un eveniment major în romanul lui Lev Tolstoi "Război și pace". Pe măsură ce bătălia este gata să înceapă, prințul Andrei Bolkonski
Bătălia de la Austerlitz () [Corola-website/Science/299690_a_301019]
-
ucenic al Sfântului Antonie cel Mare, s-a oprit lânga mormântul lui Alexandru cel Mare. Privind spre osemintele celui care fusese până nu demult unul dintre cei mai mari cuceritori și împărați ai lumii, sfântul a început să cugete la zădărnicia vieții omenesti, vârsând lacrimi pentru neajunsurile vieții. În zilele noastre, mormântul și trupul cuceritorului par a fi pierdute pe veci. Imediat după oficializarea creștinismului, în secolul al IV-lea, nu a mai apărut nicio menționare a mormântului. Realizările și domnia
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
imaginam că îmi purtam ferit potirul printr-o lume de dușmani.”. Pentru Hélène Cixous, potirul din mâinile copilului semnifică mai mult de atât, este un simbol al Cuvântului și al valențelor lui artistice nelimitate; spre deosebire de potirul „secătuit” al religiei, de zădărnicia rugăciunilor către un Dumnezeu absent, potirul artei se umple de sens fără încetare, precum un „corn al abundenței”. Povestirea "Grație" parodiază tema redempțiunii și atenționează că învățăturile Bisericii nu sunt corect receptate de oamenii de rând: sunt ridiculizate, vulgarizate sau
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
strigate”- „Jos cu iubirea voastră”, „Jos cu arta voastră”, „Jos cu orânduirea voastră”, „Jos cu religia voastră” . Încheie anii premergători apropiatei revoluții cu Voina i Mir (Războiul si lumea) - o reacție la ororile războiului si Chelovek (Omul) - impresionat cosmic de zădărnicia dragostei. Între anii 1915 și 1917 a lucrat ca proiectant pentru Școala Militară de automobile din Petrograd. În 1918 a fost editor al revistei Gazeta futuristov. În 1919 se întoarce la Moscova unde atmosfera agitată a revoluției rusești îl inspiră
Vladimir Maiakovski () [Corola-website/Science/304503_a_305832]
-
frumoase negocieri.”" Profesoara Elena Saulea a evidențiat ideea că scenariul impozant conține elemente de istorie, de fantezie și de dramatism existențial. Regele Burebista este descris în film ca un „creator de identitate, de orizont al gândirii ce se înalță peste zădărnicia timpului”. Personajul principal nu este înfățișat ca un războinic, ci ca un conducător inteligent care știe să se folosească de slăbiciunile poporului său pentru a-i imprima o serie de principii de viață. În anumite contexte, inteligența regelui se transformă
Burebista (film) () [Corola-website/Science/323965_a_325294]
-
Lovinescu e o dizertație asupra Perșilor lui Eschil (o lucrare de seminar publicată în foiletonul literar al Adevărului din 1904, condus de Radu Rosetti). Criticul a debutat, așadar, ca... ploieștean. În studiile sale clasice, tînărul moldovean, copleșit prematur de ideea zădărniciilor lumești, aflase o preocupare spirituală potrivită temperamentului său. Critica aduce cu sine un spirit activ în contradicție cu inerțiile morale ale omului. De la întîiul rînd despre contemporani, criticul a trebuit, așadar, să se disocieze, să înăbușe aspirații de alt ordin
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
studiu asupra lui Horațiu în decursul veacurilor, abandonat în circumstanțe pe care le va nara în "Bâizu" — roman în bună parte autobiografic. Se îmbolnăvește de piept și ideea morții pînă atunci doar temă de meditație, devine o realitate sîcîitoare. Sentimentul zădărniciei, cunoscut mai dinainte, se adîncește și, împăcat cu omul așteaptă fără să dispere împlinirea sorții. Iarna și-o petrece la Florența, iar în 1906, toamna, se pregătește să plece la Paris. Scrisese, între timp, mult, iar în 1906 apare cu
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
forte". În acestea din urmă, criticul își urmărește formația sa, într-un chip care surprinde prin luciditatea sipiritului. E vorba, în fapt, de o operă delectabilă de moralist. Ce izbește de la început scepticizmul superior al memorialistului, ideea mai adîncă a zădărniciei și conștiința foarte acută (în "Aqua forte", mai ales) a morții. O confesiune amară se constituie în aceste pagini pline, altfei, de verva, de ironie fină și atingătoare. S-a discutat despre subiectivitatea memorialistului și cîteva dintre spiritele mai inclemente
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
despre Port-Royal. Lovinescu se află, acum, în pragul morții și toate ideile sale, de o limpezime și o gravitate nefirească, răzbat într-un tărîm metafizic. Deși împăcat de timpuriu cu ideea dispariției, omului care citise atîtea opere pline de ideea zădărniciei vieții îi e totuși teamă să privească negurile de dincolo de porțile negre. Bolnav, el se gîndește la izbăvire, și gestul de tandrețe al unui confrate îl mișcă pînă la lacrimi. „Uluit — răspunde el lui Tudor Arghezi, în Informația zilei (31
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
cele mai mici decât un grăunte de nisip, vor fi puse la socoteală (Coranul: XCIX, 8-9), accentuând că: tot ceea ce există pe pământ poartă în sine sămânța pieirii (Coranul: LV, 27), că cerurile și pământul nu au fost zidite întru zădărnicie (Coranul: XXXVIII, 28), că Dumnezeu, așa cum a făcut să apară creația, tot așa o va face să și dispară (Coranul: XXI, 104), că sfârșitul nu poate fi evitat nici în ceruri și nici pe pământ (Coranul: VII, 188), că Cel
Sfârșitul lumii () [Corola-website/Science/317696_a_319025]
-
pe 8 iulie 1989 în apartamentul său din Freiburg. În volumul de poezii ""Memnon"" (1934), scrise într-o lirică de factură ironic-fantezistă, Horia Stamatu aduce noutatea folosirii unui limbaj degajat, neutru, pentru a promova o discuție pe ""tematica gravă a zădărniciei și limitelor existenței"" (Eugen Lovinescu, "Istoria literaturii române 1900-1937"). Era o poezie de tradiție modernistă, cu o sursă ceva mai îndepărtată în simbolismul "decadent" al lui Jules Laforgue, la școala căruia se exersaseră și un Adrian Maniu sau - în primele
Horia Stamatu () [Corola-website/Science/318717_a_320046]