1,547 matches
-
alintă și doare. Doamne când vei așeza lucrurilor firile, să lași iubirile fără moarte Cum puterea nu ți-o iau în răspăr, Semințe în carne de măr, sfârșește-ne. Pogoară peste noi binecuvântarea iubirii și fericirea, trupului nostru să o zămislești, veșnic rod! 265 Poem pentru tine te-aș striga pe nume, femeie dar teamă mi-e că n-ai să înțelegi că doar Tu ești aceea și nu celelalte făpturi cu care doar te asemeni. sub căldura palmelor mele tu
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
străjuia bolta nopții, chiar deasupra peșterii și o rază prelungă parcă atingea pământul legându-l de cer. Cei trei au înțeles deci mesajul stelei. Un prunc împărătesc, fiu al celui Preaînalt coborât din cer pe raza unei stele. Un prunc zămislit în pântecele unei fecioare cum relatau scripturile și proorocii. Un potir de aur curat în care Lumina cea veșnică și nemărginită a încăput întreagă, iar acel potir fiind fecioara aceea curată pe nume Maria și ea a fost vrednică și
AL SASELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372785_a_374114]
-
deal, îmbrăcat în mătasea verde a ierbii, pe care mă rostogoleam la vale, la plecarea spre casă. Întruna din zile când mă întorceam de la școală cu acea colegă care locuia prin apropiere, mă cuprinsese bucuria că aveam cui spune povestea zămislită pentru acele flori „Sângele Voinicului”, descoperite în poiana din apropierea casei și am început a-i povesti, ajungând bine înțeles și la sfârșitul poveștii, imaginata întâlnire cu Făt-frumos... Fetița a ascultat și la urmă mi-a spus: „No, dragă, tu ești
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372930_a_374259]
-
de sens pentru că sunt dintotdeauna aceleași, iar prietenii aceiași, rostiri rare, șoptite... acestea-s restituirile comunicării verbale de care se bucură azi, resemnat în contemplația amintirilor și-n iubirea din jur, apreciatul cântăreț de muzică ușoară Cornel Constantiniu, artist ce zămislește legendei nimb, iar vieții care l-a luptat din toate direcțiile, o statuie a răbdării! Consolarea vine cu persistență de la efluviile iubirilor cu putere biruitoare. Pe artistul Cornel Constantiniu l-au iubit, îl iubesc și-l vor iubi toți. Ce
CORNEL CONSTANTINIU LAVIURI PE PORTATIV de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/372990_a_374319]
-
unii pe alțiiIOANA STUPARU... XXIV. "COPIL AL NIMĂNUI", DE IOANA STUPARU, de Ioana Stuparu, publicat în Ediția nr. 1051 din 16 noiembrie 2013. Copil al nimănui Copil al nimănui, ai inimă de piatră? Cine sunt cei din care te-ai zămislit odată? Copil al nimănui ce pribegești prin lume, Mai știi tu care-ți este adevăratul nume? Copil al nimănui, la piept cine te strânge? Iar de pățești ceva, pe tine cin' te plânge ? Copil al nimănui, ce e-n sufletul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
te plânge ? Copil al nimănui, ce e-n sufletul tău ? Durerea ta ți-o știe doar bunul Dumnezeu ! IOANA STUPARU București ... Citește mai mult Copil al nimănuiCopil al nimănui, ai inimă de piatră? Cine sunt cei din care te-ai zămislit odată?Copil al nimănui ce pribegești prin lume,Mai știi tu care-ți este adevăratul nume?Copil al nimănui, la piept cine te strânge? Iar de pățești ceva, pe tine cin' te plânge ? Copil al nimănui, ce e-n sufletul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
nu mai înregistrează decât ruptura existenței, iar simțurile nu mai vibrează decât la pânda răului. Iată de ce, majoritatea suntem nefericiți!... Pentru că suntem prea raționali... În afara câtorva exemple de melancolie copleșitoare , oamenii nu sunt decât paiațe umplute cu globule roșii ce zămislesc istoria și strâmbăturile ei. Când apologeți ai nefericirii, facem din ea agentul și substanța devenirii, ne scăldăm în limpezimea destinului hărăzit, într-o auroră de dezastre. Dar, când crezând că am trecut dincolo, ne este frică să-i supraviețuim, existența
CE ESTE FERICIREA ¬… UN PASIONAT NEGATIV, de MIRON IOAN în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371110_a_372439]
-
voi cânta, iubire Îți voi cânta grădina mea cu flori în vara-nfiorată care vine, ți-oi scrie versul adăpat cu zori să zboare iarăși lin până la tine. Copacul singuratic e în mine, și poartă-n ramuri cântece de dor, iubire zămislită-n violine și înstrunată-n sunet de izvor. Din crengile-atârnând sub cer de stele îți voi culege fructe cu miez adânc de vers, ca, din căușul cald al inimilor noastre, să le sădim în talpa acestui univers. Îți voi cânta
ÎŢI VOI CÂNTA, IUBIRE de LEONID IACOB în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371140_a_372469]
-
sunt din El“ (Sf. Simeon, op. cit). Același Sfânt - Simeon Noul Teolog - menționează că Maica Domnului L-a născut trupește pe Iisus Hristos, în chip de negrăit și fără bărbat. Iar sfinții toți Îl au ca unii ce L-au zămislit pe El după har și după dar. Și „încetând ea să zămislească și să nască, Fiul ei a născut și naște în fiecare zi pe cei ce cred în El și păzesc sfintele Lui porunci“ (Ibidem). După ce Cuvântul lui Dumnezeu
CÂTEVA CUGETĂRI ŞI REFERINŢE DESPRE MAICA DOMNULUI, ÎNTR-UN DIALOG CU PĂRINTELE ARHIM. CLEMENT HARALAM – MARELE ECLESIARH AL CATEDRALEI PATRIARHALE DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 203 [Corola-blog/BlogPost/371087_a_372416]
-
menționează că Maica Domnului L-a născut trupește pe Iisus Hristos, în chip de negrăit și fără bărbat. Iar sfinții toți Îl au ca unii ce L-au zămislit pe El după har și după dar. Și „încetând ea să zămislească și să nască, Fiul ei a născut și naște în fiecare zi pe cei ce cred în El și păzesc sfintele Lui porunci“ (Ibidem). După ce Cuvântul lui Dumnezeu S-a întrupat din fecioara Maria și S-a născut din ea
CÂTEVA CUGETĂRI ŞI REFERINŢE DESPRE MAICA DOMNULUI, ÎNTR-UN DIALOG CU PĂRINTELE ARHIM. CLEMENT HARALAM – MARELE ECLESIARH AL CATEDRALEI PATRIARHALE DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 203 [Corola-blog/BlogPost/371087_a_372416]
-
să vină în maximă apropiere de ei și să-și asume firea urmașilor lui Adam pentru a o înnoi dinăuntru, El trebuia să găsească în cuprinsul lumii create un vas ales apt de a deveni receptacul divinității și de a zămisli un fiu preacurat al cărui ipostas avea să fie Însuși Logosul divin. Fecioară și Maică, Făptură Umană și Mamă a Celui ce este Dumnezeu, fiică muritoare să nască pe Dumnezeu Cel fără de început, sunt paradoxuri pentru necredincioși. Dar ceea ce la
CÂTEVA CUGETĂRI ŞI REFERINŢE DESPRE MAICA DOMNULUI, ÎNTR-UN DIALOG CU PĂRINTELE ARHIM. CLEMENT HARALAM – MARELE ECLESIARH AL CATEDRALEI PATRIARHALE DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 203 [Corola-blog/BlogPost/371087_a_372416]
-
ne spune: „...precum Eva cea dintâi a născut din împreunare și din sămânța lui Adam și din ea și prin ea s-au născut toți oamenii, așa și Născătoarea de Dumnezeu, primind pe Cuvântul lui Dumnezeu-Tatăl în loc de sămânță, L-a zămislit și L-a născut numai pe Unul - Născut din Tatăl dinainte de veci și Unul - Născut și întrupat din ea, în zilele de pe urmă“ (Ibidem). Numai ea, stând între Dumnezeu și oameni, L-a făcut pe Dumnezeu Fiu al omului, iar
CÂTEVA CUGETĂRI ŞI REFERINŢE DESPRE MAICA DOMNULUI, ÎNTR-UN DIALOG CU PĂRINTELE ARHIM. CLEMENT HARALAM – MARELE ECLESIARH AL CATEDRALEI PATRIARHALE DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 203 [Corola-blog/BlogPost/371087_a_372416]
-
fi ocnaș al poemului pur surghiunit în casa paingului pradă să-ți descânte-n tăciunii aprinși o pirandă să ai preț de nimic printr-un calcul mizer cu cătușe la mâini, despuiat și stingher să hălădui pe câmpuri chinuit-arătare coapsă zămislită de zori neatinsă de soare din reflexe-azurii să crestezi un fetiș miez de noapte răsucit ca o lamă-n tăiș vin aezi deghizați cu arcuș și vioară - jurii falși dau verdictul condamnându-mă iară ... Deznădejde Mă cotropește cerul și întețește
MEDITAŢII... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371212_a_372541]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > AICI Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 215 din 03 august 2011 Toate Articolele Autorului aici Aici, unde munții zămislesc povești cu balauri albăstrii lunecând printre cetini, aici, unde liniștea s-a logodit cu șoaptele izvoarelor și cu înaltul, am învățat că, dincolo de noi, îngerii cu ochi de lumină dănțuiesc în cuvinte, iar primăverile se caută-n flori și în
AICI de LEONID IACOB în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371272_a_372601]
-
pe linia dintre zenit și nadirul privirii, s-a hotărât să ne ofere “bucuria inimii” sale, într-un mănunchi înmiresmat de poeme scăldate-n rouă primăvăratică stând abia să se reverse în tumult din încăperile sufletești. Tumult de zvonuri telurice, zămislind ecouri ancestrale. Dorința mărturisită “să fiu primăvară-n toate” - și, mai mult decât atât: “Floarea vieții, parfumată cu idile și povești!” are darul de a preface totul în nestemate și-ți induce o stare de „beție de primăvară” cu adieri
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
revărsare de lumină. Și copilul care a adus toate acestea pe pâmântul Mioriței și-a asumat crucea neamului său și a purtat-o cu el de la marea cea mare până la Luceafărul răsărit din ea și aruncat sus, de unde s-a zămislit picurul acela de iubire care a crescut ca un bulgăre de zăpadă ce se rostogolește și devine avalanșă. Atunci oamenii au învățat să asculte și au aflat că Seara pe deal, buciumul sună cu jale, că peste codru trece vremea
EMINESCU DIN LACRIMĂ de MIHAELA DORDEA în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344957_a_346286]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > ADEMENIT DE VECHEA LUMINA ... Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 838 din 17 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului În lăcaș străin ochii tăi vânători iscusiți se dăruiesc depărtării și zvon de cuvinte zămislesc ziduri noi gândului ademenit la aceeași veche lumină sortită sângerării... ce dezbinare-i în toate ș ce vlăguit e cerul de lumina poemelor când fulgerele germinează-n noi cuvinte rotunde prea repede alunecând în vâltori... Un semn se ivește în
ADEMENIT DE VECHEA LUMINA ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345845_a_347174]
-
Acolo, ating coardele cuvintelor pe care tu le-ai sădit între visele tale și fur din vibrații scânteia aburind de miresmele ce-n suflet le porți.. Îmbătat de tine, mă risipesc în corole și aștept mâna ta să culeagă cântecele zămislite din dor. Apoi te fur și pe tine Și, pe caii cuvintelor, galopez în Țara Viselor, unde mâinile mele să-ți mângâie trupul vibrând.. Iubito, lasă-ți inima să-mi coboare în strune. Leonid IACOB Referință Bibliografică: lasă-ți inima
LASĂ-ŢI INIMA de LEONID IACOB în ediţia nr. 834 din 13 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345879_a_347208]
-
Gheorghe Aleargă primăvara desculță prin sat Și stelele ai căzut în nucii grădinii Dimineața nu s-au stins, n-au mai plecat Au rămas ochiuri de izvoare la rădăcina luminii. În apele lor închegate, tremurând în cupe de muguri, Se zămislesc rodul de sevă, răcoare ... Luminau crengile ca niște ruguri Și raze picurau, uimite de soare. O, stelele pe punțile nucilor au căzut Cu hlamidele lor muiate în luumină Și nu s-au pierdut, Au rămas pe vechea tulpină. Păsările au
DIMINEAŢA DE SFÂNTUL GHEORGHE, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 844 din 23 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345968_a_347297]
-
Iubirea... este tehnica prin care El lucrează Și-nvață-n școala-I sacră și veșnică de artă Să fim sensibili, tandri și mai curați în lume Să spunem tuturor prin tot ce-nfăptuim, Că El, Artistul, chiar El, ne-a zămislit. PE UMĂRUL LUI Te-ai așezat pe prispă lângă mine Și m-ai îmbrățișat cu mâna-Ți sfântă. Simțeam cum mă asculți, deși niciun cuvânt Nu am rostit cu buzele-mi tăcute tremurânde. Și mi-ai răspuns cu-aceeași suavă
NETĂCERE (POEME) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346038_a_347367]
-
Iubirea... este tehnica prin care El lucrează Și-nvață-n școala-I sacră și veșnică de artă Să fim sensibili, tandri și mai curați în lume Să spunem tuturor prin tot ce-nfăptuim, Că El, Artistul, chiar El, ne-a zămislit. PE UMĂRUL LUI Te-ai așezat pe prispă lângă mine Și m-ai îmbrățișat cu mâna-Ți sfântă. Simțeam cum mă asculți, deși niciun cuvânt Nu am rostit cu buzele-mi tăcute tremurânde. Și mi-ai răspuns cu-aceeași suavă
NETĂCERE (POEME) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346041_a_347370]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > ORIZONTUL CU PORȚI DE PIATRĂ Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1192 din 06 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Gândul meu dând contur zilei de mâine, iubirii îi pune nume și rodește în ploi zămislind ființa din lutul sterp. Atunci se naște lumina, aura de botez a capului meu primește duhul și se înalță cu el în picioare. Sorbind cu ochii întinderea până se deschide orizontul cu porți de piatră, Drumuri prin gânduri trecând... De
ORIZONTUL CU PORŢI DE PIATRĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347761_a_349090]
-
făcut-o. Sunt peste patruzeci de ani de când interpreta Viorica Flintașu rafinează cântecele populare, fără să le tulbure acuratețea și fără să le îmbrace în hainele negustoriei, stricându-le astfel aspectul natural. Le înmiresmează și iluminează într-un folclor pur, zămislit din relația intimă dintre om și natură. Primele înregistrări le-a făcut cu Orchestra de muzică populară a Radiodifuziunii Române, dirijate de maestrul George Vancu, în 1966. Aici, și acum se aprinde filamentul unui fericit cântec pe care Viorica Flintașu
VIORICA FLINTAŞU. CÂNTECELE CRIŞANEI, ÎNMIRESMATE ŞI ILUMINATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347783_a_349112]
-
și-a refuzat dreptul la fericire, dreptul de a simți plăcerea vieții de cuplu, dreptul poate de a purta în pântecele sale o nouă viață, care să-i aducă bucuria de mamă împlinită că și-a realizat menirea de a zămisli un prunc din dragoste, din iubire și din dăruire. Toate aceste daruri Dumnezeiești le-a refuzat, pentru un dram de libertate, de a nu da altuia nimic de la sine, ascunzându-și egoismul în spatele fricii de insucces în viitoarea relație. I-
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347726_a_349055]
-
Zâmbesc de la fereastră Sau muntele îl râde Formând reflex doi sori? Se-apropie nostalgic Și brusc,se-nseninează Zărind năframă albă În repede-asfințit: “Ce dor mi-a fost crăiasă Ca să te știu asemeni Cum inima-mi nebună De mult te-a zămislit!” Roșind de încântare Sfioasă peste poate Șoptit doar,castelana Răspunse:”Dragul meu!” ... Și-așa sfârși povestea Ce-am spus-o într-o seară-n Castelul de pe munte Iubit de Dumnezeu. DAN MITRACHE Referință Bibliografică: POVESTE LA CASTEL / Dan Mitrache : Confluențe
POVESTE LA CASTEL de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347832_a_349161]