828 matches
-
declarându-mi entuziasmul pentru prima parte a cărții, „cea satirică”, dar recunoscând că nu înțelege și nu consideră „utilă deocamdată” cea de-a doua parte, „schimbarea la față a lui Grobei”. Am rezistat, strângând din dinți, sărac, singur și profund zăpăcit de o luptă în care și vechi colegi și amici mă părăseau. Atunci „a apărut” Ivasiuc, care m-a anunțat, în două rânduri, că Valeriu Râpeanu, ce conducea el însuși o editură, M. Eminescu, vrea să publice romanul. Nu-mi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Ungurilor” și mai sus, aproape de „moara Șpăneasa”, ce se afla în plină pădurice. Acolo, tot pe malul unuia din brațele râului, întâlneam alte cunoștințe „intelectuale” și dezbăteam diverse probleme, politice sau culturale. Lumea, chiar și acolo, în provincie, era destul de zăpăcită de prefacerile politice pe care le anunța noua guvernare a tânărului șef de stat ce întreprindea deja o serie de contacte „ne-ortodoxe”, cu R.F. Germania, cu Israelul - condamnat de tot blocul sovietic ca o țară imperialist-fascistă, intensificând relațiile cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și ostil. Ăsta e un loc În care poți să te simți bine. Chiar și infractorii au venit aici să-și odihnească nervii și să se destindă. Dar o rețea complexă de tensiuni, asemenea labirinturilor electrice concepute de psihologi ca să zăpăcească sistemele nervoase ale șoriceilor albi și ale cobailor, Îi menține pe nefericiții căutători de plăceri Într-o stare de alertă neconsumată. New Orleans e În primul rînd din cale-afară de zgomotos. Șoferii se orientează În mare măsură prin folosirea claxoanelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ocupații căci, așa cum am mai spus și altă dată, omul nu stă niciodată degeaba; nu-l lasă Viața, care Înseamnă o perpetuă mișcare. Ce-i mai poate trece omului prin cap când, În căutare de motiv de omorât timpul, puțin zăpăcit de lipsa activității sau jaloanelor cotidiene, meditează? Eventual să păcătuiască. Ei, nu chiar În sensul celei de-a 7-a porunci ci, În orice atitudine, să greșească măsura, anume În plus. Căci greșeala nu constă atâta Într’o acțiune cât
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Întâmplător la mormântul lui Urmuz și al familiei, cu fotografii În por țelan și cu un lung epitaf În versuri libere pe mormântul frumosului său frate mai mic, „bulibașa“, cum Îi spuneam pentru pretențiile lui de șef al boemei noastre zăpăcite de odinioară, titlu pentru care Îm prumutase toată recuzita necesară din Scșnes de la vie de bohșme a lui Henri Murger, cartea care ne-a scos din minți pe mulți: părul mare și buclat la ceafă sub borsalina cu borurile exagerate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu era decât un amuzament. La prima vedere, ceea ce întreprindea el părea să nu aibă nici o legătură cu mișcarea revoluționară, era doar războiul lui personal cu lumea. Dar, în ultimă instanță, prin teroarea sa ludică, toarășul Cameniță servea cauza revoluției: zăpăcea oamenii, le băga spaima în oase, îi silea să priceapă că asta e calea, nu au cum să miște în front, și așa ideile socialismului triumfau, ăia se potoleau. Totul e preventiv, comenta Novăceanu râzând cu admirație, știe șefu ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și-au vopsit căzile cu Duco violet, dar tot murdari veneau la serviciu. Haideți să fim odată sinceri și să recunoaștem că toate căzile astea colorate, pe care ni le-au adus turcii și italienii după 1990, mai mult au zăpăcit oamenii. Iar divorțurile din cauza nevestelor care poftesc la căzi și la bideuri roz se țin lanț. Era el un dobitoc Ceaușescu, dar măcar la căzi se pricepea. Și, bineînțeles, la private. Când ai cadă albă, e bună și privata din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Când intrai în cameră, făceai o dată înconjurul sicriului, pornind dinspre picioarele mortului, și te uitai la el. Broaștele și greierii erau lucrători aflați în slujba morților. Noaptea le împărtășeau celor în viață tot felul de lucruri străvezii menite să-ți zăpăcească mințile. Îmi țineam cât puteam de mult răsuflarea ca să pricep ce spuneau. Apoi, dintr-o dată, trăgeam cu disperare iarăși aer în piept. Voiam să pricep, dar nu să-mi pierd capul pe calea fără de întoarcere. Cine pricepe o dată lucrurile astea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
paște și nimic nu-mi va lipsi" (David, 22:1) Ba da. Ne lipseau încă două picioare, lână, coadă, coarne și uger. În rest... După ce mestecam boabele alea tari până ne dureau și ne amorțeau și dinții, și fălcile, încât zăpăceam de oboseală inclusiv pe marele sternocleidomastoidian, înghițeam, în sfârșit, compoziția rezultată care era de fapt un fel de terci semicrud alcătuit din făină de porumb cu tot cu tărâțe. O anumită undă gustativă o imprima acestuia doar sarea care ne făcea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în care îmi descria viața metropolei. Iar când am sosit și eu la București, am găsit un Florin complet schimbat. R.P. A fost doar impactul mutării dintr-un loc pașnic în capitală? A.R. Și asta, dar nu numai. Îl zăpăciseră, e adevărat, ritmul orașului mare, mirajul lui, multitudinea de fete frumoase, viața veselă, emancipată a studenților bucureșteni. Se împrietenise cu o studentă pe care-o poreclise „Năista“, pentru că era o adeptă ferventă a lui Nae Ionescu. Am început să sufăr
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
același personaj atunci când vor să ajungă la o opinie beton care să-i convingă și pe alții? Și mai e și mitingul pentru Monica, dar m-am plictisit să bat apa în piuă. Iartă-mă, prietene, cred că te-am zăpăcit complet cu textul ăsta haotic. Poate că tu așteptai un eseu savant de la mine, dar eu sunt un om agitat - mai bine zis, „un om revoltat“ - și am atâtea pe cap. Știi, de când am împlinit șaptezeci de ani, sunt foarte
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
din pricina cămășii care ardea Încă; o otravă luminoasă și fierbinte Îi curgea În sînge, scoțîndu-l din minți. CÎnd a aprins rugul și s-a urcat pe el a intrat parcă Într-un fel de nebunie a luminii ce ne-a zăpăcit de tot. El, care disprețuia suferința, a murit În chinuri Îngrozitoare, răcnind de se cutremurau arborii din apropiere. Nu mai era strigătul ce Înfricoșase odinioară leul din Nemeea, ci răcnetul unui om care s-a trezit singur În fața morții. Crezuse
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Vlădeanu, mi se adresează în continuare femeia pe un ton sigur, poruncitor. Mă uit un timp la ea, îmi mut privirea spre soția lui Ion, care se uită spre sufragerie, apoi mă uit la Ion bietul de el!, e la fel de zăpăcit ca și mine. A fost o avarie la combinat. Ion a stat acolo pînă după opt... Și pînă la zece?! Pînă s-a spălat, pînă s-a schimbat..., mașinile vin rar..., îngîn eu. Am să întreb mîine la telefon dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cerebral al autoarei”. Cu una, cu alta, Țanea o declarase pe biata tovarășă nebună de legat. c.i. Noi sîntem „multilaterali”, nu „desăvîrșiți”! „Nota de sesizări” cu caracter „confidențial”, conținea o perlă rară zămislită de cochilia cerebrală a vreunui ziarist zăpăcit de atâta politichie bolnavă. Tov. cenzor A. Iordăchescu a zăpsit-o, așternând pe hârtie următoarele: „În ziarul <<Vremea nouă>> nr.685/8 mai 1970, În articolul <<Partidul Comunist Român - exponent fidel al intereselor Întregului nostru popor>> publicat cu prilejul aniversării
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
un scaun de lemn. Devin foarte silențioasă. Ne apropiem de masa care conține o grămadă de pietre negre de forme ciudate, niște sticluțe cu diverse poțiuni, câteva flori uscate, țigări, lumânări, niște hârtiuțe pe un colț, praf și un gândac zăpăcit de apariția noastră. Sub masă, mucuri de țigări, bucățele de lumânări, o sticlă cu alcool, încă niște hârtii și mai mult praf. Continui fără grai, timp în care Alfonso se așează la masă, îmi face semn să mă așez pe
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Am uitat pe vreunul? A, da, nu ți-am spus de Vasile, cel care lucrează la primărie, are și el doi băieți pe Constantin și Valentin. Acum chiar că i-am terminat. M-ai luat cam repede și mă mai zăpăcesc și eu, că sunt bătrână și am început să mai uit. − Nu te da mamă, n-ai împlinit încă șaptezeci și cinci, mai ai până la sută. − Ei, draga mamii, nu-i chiar așa de ușor să-ți porți anii dar eu îți
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Matale spui că nu trebuie să vorbim de rege dar te întreb eu: merită să -l punem pe Carol al doilea alături de tată-su, Ferdinand sau de bunicu-său Carol întâi? Apăi și atâtea partide câte au răsărit după război, care zăpăcesc oamenii de jos făgăduind lapte și miere, și după alegeri merg la București și învârt fel de fel de afaceri. Nu le știu eu chiar așa de bine, dar cunosc eu pe cineva care se pricepe să tâlcuiască programele de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
acolo unde află că lucrurile nu sunt în regulă. (De dezvoltat ideea asta până la a construi informația de unde și ce știe de banca asta.) E un bun psiholog. Știe că într-un moment de sărbătorire ca acesta, Jubileul, lumea e zăpăcită prinsă de alte treburi și în vâltoarea treburilor sunt în stare să-i dea ceea ce cere. 7 noiembrie 2003 - Sala Pruteanu - seara Ne informează Ion cum se îmbrăcau rușii iarna. Pe dedesupt, peste haine, puneau un palton mai subțire (de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
acela ce se umflă, se tot umflă și pleznește într-o zi, când i-e lumea mai dragă. Istoria a dovedit că nici unul n-a sfârșit-o de moarte bună, în patul lui. Din păcate, au provocat atâta suferință, au zăpăcit într-atât lumea târâtă în prăpastia de întuneric, că le-a trebuit decenii și decenii să iasă, pe brânci, la lumină. Atâta suferință, atâta zăpăcenie, pentru că nu s-a găsit nimeni să-i lichideze ca pe câinii turbați și, o dată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
răvășește feșile pe jos. Voichița se ridică în picioare, spăsită, cu ochii în pământ. N-ai prea avut spor, Voichițo, constată Maria cu o dojană îngăduitoare reținându-și un zâmbet. Cam înfocate serenade, frățioare! îl amenință apoi cu degetul pe Alexandru. Zăpăcești fata! Tocmai îi povesteam Voichiței despre Mangop... Dacă Vodă ar fi ascultat și de ale noastre păsuri, de mult dezrobeam Mangopul! Maria se așează pe bancă lângă Voichița, care înfășoară de zor, pe vârtelniță, feșile. Înțelege-l și tu, turcii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și eu sunt aceea care mint?! Ești o stricată! Stirpe de Basarabi corciți cu Mușatini, niște stricați! Te-ai aruncat în partea tătâne-tu preafrumosul cadân al Marelui Sultan! Abia ți-au înmugurit țâțele, dar te pricepi la farmece de zăpăcit bărbații! Viperă, ai mușcat mâna ce te-a ocrotit! Asta ți-a fost recunoștința?! Nu! Nu!... strigă Voichița. Ba da! Ba da! Îți vei primi răsplata, curând-curând!... Ștefan e nestatornic în dragoste! Sătul de farmecele tinereții tale, te va lepăda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
te vrea; vrea ce vrem noi, "marii boieri"! De ce nu?! De ce nu?! întreabă Negrilă ploconindu-se. Isaia rânjește dezvelindu-și dinții de cal, cedează chipurile insistențelor, dar, cu aceeași modestie, cu aceeași roșeață în obraji spune: Sunt uluit. M-ați zăpăcit... Nu m-am gândit niciodată... În fond, de ce nu? își ia seama după ce cugetă adânc și începe să viseze. Dacă "mă cere poporul"!?... Mă rog, ce-o fi, ce-o păți... revine el brusc la realitate. Om trăi și-om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
exercițiului, saltul direct asupra grupei din apărare, gândurile mele, zădărnicia acestor exerciții, exasperarea, au depășit limitele suportabilului, am ridicat în sus pistolul cu rachete și am tras. Pocnetul cu totul neașteptat și apoi jerba de lumină din văzduh i-a zăpăcit pe toți. Exercițiul a fost compromis. Ofițerii mi-au cerut explicații. Unii dintre ei căutau chiar o explicație care să- mi micșoreze culpa. Atât am spus: „Nu știu de ce am tras”. M- au socotit nebun. Poate că chiar eram nebun
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
negativă în sufletul delicat al copilului. Fiind acum preot și înaintat în vârstă, când i se întâmpla să treacă prin preajma acelei cârciumi, don Calabria își reamintea acea peripeție dezgustătoare. Și spunea: «Să nu răspundeți niciodată cu anumite replici copiilor! Le zăpăcesc inocența și lasă într-înșii o impresie proas tă!». Odată, fără nici o ezitare, a luat foarfecele și și-a tăiat părul pe ceafă, în felul clericilor. Mama Angela l-a mustrat și l-a amenințat că-l va duce în
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
răzbea la celelalte două, chiar dacă intuia perfect rezultatele finale. Astăzi se adoptă metode diferite iar evaluările sunt mult mai personalizate. Dar, pe atunci, nu era îngăduit să deraiezi de pe acele linii stabilite. Giovanni intuia subiectele, dar se pierdea și se zăpăcea atunci când intra în harababura discuțiilor filozofice subtile. Și așa, în fiecare an, se găsea în situația de a lupta împotriva piedicii dogmaticii, pe care trebuia să o repete în sesiunea de toamnă. Pentru a depăși examenul a fost providențial iarăși
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]