1,680 matches
-
cu care începe volumul. Poeta traversează, rând pe rând, trepte ale cunoașterii, zbateri, căutări „în lumina dinaintea luminii”, regăsindu-se de fiecare dată în tainele Cuvântului: „Nevăzutul crește-n mine / și mă face văzător, / desanându-mi în retine / rânduiala lumilor. Nerostirea zace-n mine... Când tăcerea o ascult, / de pe drumul Tainei vine / zvon de gânduri și tumult” („Calea”), gânduri pe care le așterne cu măiestrie în pagini. Nu demult, am publicat un eseu, care face parte dintr-un proiect mai amplu al
“VĂMUIREA PULBERII” – O CARTE CE MI-A MERS LA SUFLET! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345733_a_347062]
-
după ce pășise peste un trunchi rostogolit nefiresc în preajma acelei grămezi de oameni. Simți deodată cum i se taie picioarele, căci recunoscu acolo, jos, trupul fratelui său. Cu mâinile nesigure, începu să-i frece fața cu zăpadă, în speranța că Manole zace doar într-un leșin. Frate-său nu dădea însă nici un semn de viață. Cei din preajmă îl priveau cu milă pe cel care-L implora pe Iisus să repete minunea cu ...învierea lui Lazăr. Bădița Nică își ridică fratele inert
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 844 din 23 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Când sunt departe, ești cuprinsă-n mine Te sorb din ochi când suntem împreună, Când ești plecată, nu mă simt prea bine Și doru-mi zace-n suflet, dorința e nebună. Nu te doresc când tu îmi ești aproape Mă simt flămând însingurat și gol, Și mi se frânge clipa de sub pleoape Când hoți de sentimente-ți dau ocol. Atât de mândru sunt, că nu-ți
DEDICAŢIE LUDMILEI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 844 din 23 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345970_a_347299]
-
Nu mai suntem supușii tăi!... Puterea ta asupra noastră dispare, iar sufletul tău intră în posesia întunecimii sale, stăpânul nostru! Te-am slujit destul pe pământ! Este rândul tău să fii roabă pe veci în fundul împărăției noastre: iadul!... Acolo vei zace pe veci în flăcări și smoală!... Ha, ha, ha!... Pentru pretențiile pe care le-ai avut de la noi și pentru miracolele făcute în slujba și folosul tău, te trimitem sub talpa iadului!... Ha, ha, ha!... Apoi necuratul sare din stâncă
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
perfect cum să schimbe planurile real-imaginar și să redea cu fidelitate întreaga poveste. Iscusința cu care Marian Malciu schimbă cadrele este uimitoare. Situații, întâmplări, personaje, destine paralele, toate converg, înaintând în același sens dramatic, tulburător, în care un tânăr orb zace pe patul de spital, în timp ce creierul lui lucrează asiduu. Lectura este captivantă. Marian Malciu este omul detaliului. El descrie cu minuție o scenă precum și pe protagonistul ei în toate nuanțele, fără să omită nimic din ceea ce ar putea să conducă
DARUL IUBIRII ŞI VIZIUNILE UNUI NEVĂZĂTOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347819_a_349148]
-
3, pp. 127 - 134), chiar dacă-i vorba-n ele de „teme“ / „motive“ thanatice, se înrăzăresc în acest volum, în original chip, nu hamletian, ci „firesc-săpânțenesc“: « Și-a pus patima la gheață / S-o transforme-n altă viață» (p. 130); Aici zace-ntr-un consens / Bravul homo sapiens. Doarme somn de frumusețe, / Înțepat de musca țețe.» (p. 132); Aici zace-un individ / Dat afară din partid.» (p. 133); etc. „Închiderea“ volumului Corbigrame (III), de George Corbu, se face „omagial-urmuzian“, mai întâi, prin
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
în original chip, nu hamletian, ci „firesc-săpânțenesc“: « Și-a pus patima la gheață / S-o transforme-n altă viață» (p. 130); Aici zace-ntr-un consens / Bravul homo sapiens. Doarme somn de frumusețe, / Înțepat de musca țețe.» (p. 132); Aici zace-un individ / Dat afară din partid.» (p. 133); etc. „Închiderea“ volumului Corbigrame (III), de George Corbu, se face „omagial-urmuzian“, mai întâi, prin reproducerea în întregime a capodoperei absurdului, Cronicari - Fabulă, de Urmuz («Cică niște cronicari / Duceau lipsă de șalvari. Și-
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
deplin. Ca soarele de dincolo de nori Visul meu nu-i marfă de negoț, Cu el în brațe mă trezesc în zori Cum ne trezeam acolo printre Moți... El niciodată nu mi-a fost bătrân, De nicio boală pe pământ nu zace, Treaz dacă sunt și-atunci îl port la sân- Îmi place să visez și cui nu-i place? FÂNTÂNA MEA Fântâna mea e încă la amiază, Ferice dar de cel ce însetează, Drumețule, oricând din apa ei, Dacă ți-e
INVENTARUL CUVINTELOR (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347306_a_348635]
-
să se miște, să se poarte;va fi ca un cavaler stăpân al inimii mele...”. Alăturând „un zbor” acestor mărturisiri, obținem un tablou complet al crezului autoarei, crez care o determină, mai mult ca oricând, să iubească: „un zbor ce zace azi înfrânt/ la masa cea de prânz, tăcută,/ doar amintirile mai sunt/ minunea astăzi renăscută/ ea prinde/ rădăcini în noi/ să fie limpede și vie/ minunea noastră, a tuturor,/ în zbor de vineri, poezie/ un zbor ce nu va fi
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
după ce pășise peste un trunchi rostogolit nefiresc în preajma acelei grămezi de oameni. Simți deodată cum i se taie picioarele, căci recunoscu acolo, jos, trupul fratelui său. Cu mâinile nesigure, începu să-i frece fața cu zăpadă, în speranța că Manole zace doar într-un leșin. Frate-său nu dădea însă nici un semn de viață. Cei din preajmă îl priveau cu milă pe cel care-L implora pe Iisus să repete minunea cu ...învierea lui Lazăr. Bădița Nică își ridică fratele inert
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
ovrei. Sau cel puțin o amestecătură cu ei, ce a ieșit demult, tocmai de pe vremea când ei ar fi fost soldați aduși de la Ierusalim, de către romani, tocmai pe-aici. Adică pe la noi. Ce să-i faci?! Tingirică a murit, secretul zace cu el în pâmânt și... Facem focuri, mâncăm azime... Ce e rău în asta? Pâinea e tot pâine! Ne mai și încălzim... Oricum, am să mă lămuresc. O să învăț la școală și o să îți spun. Tu nu ai idee, nu
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
rămase nerostite ca săbiile în plin zvâcnet către beregata albă a cuvintelor încerc tot încerc să eliberez un strigăt ca un animal de pradă al liniștii sinele întâlnește exteriorul prin interior la fiecare vocală răsucită spre limba de cremene scânteia zace la capăt de drum când focul de tabără oarba nu-l mai vede și totuși undeva pe o pajiște ascunsă el arde neîncetat pe treptele pe care soarele răzbate la răsărit rostirea lunecă odată spre rădăcinile cuvintelor rostogolește spre cer
RĂZBATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347028_a_348357]
-
miliarde de ani lumină de centrul de control și conducere și cerem în¬truna să se arate Dumnezeu, să l pipăim și așa să ne con¬vingem că trăiește și că el cu adevărat cu noi convie¬țu-iește. Dar el zace n noi: știm că aicea și a lăsat scânteia și ne în¬re¬gistrează îngăduitor și zâmbitor dorința de credință, dar nu vrea să se arate în ființă, pentru că el este în toate și nu are granițe de limită, fapt
PLANETA INSULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346189_a_347518]
-
nu ne o închipuim cu putință“. În plus, noi „Programat suntem proi¬ectați unii pe o planetă, obligați să ne alegem un rol, și cu toată puterea să l jucăm pe tribuna vieții cu spor, punând la bătaie tot ce zace în noi: energie, putințe, talente și cunoștințe“. Povestea protagonistului romanului este una simplă: Mir, ca doctor într o țară comunistă, oripilat de ceea ce i este dat să trăiască, visează să ajungă în lumea democrată. Șansa îi surâde prin intermediul unui pacient
PLANETA INSULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346189_a_347518]
-
vremi, Spre mine vine în bătăi de clopot Pădurile se scutură de tropot Se-ntorc la vatră puhoaie de osteni. C-au năvălit dușmanii să ne fure glia, Pădurile și cerul, ciocârlia Și cântecul și hora și credința Credeau că zace-n noi doar neputința. Dar fulger întâlniră și secure, Bărbați umăr la umăr, în calea lor, pădure În sânge le scăldară gândul lor de furi Stăpânii cei de drept pe glie și păduri. Sub talpă-mi râde iarbă cea străbuna
M-ATINGE DORUL ALTOR VREMI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346333_a_347662]
-
JOS ,O SCURTĂ PREZENTARE : ******* Scriu un sonet. deplină amăgire Că prin canon mai liber mă voi face. Dar sunt ce vreau, ce știu și ce îmi place, Modest cârpaci de vorbe și iubire. Un gând buimac într-un ungher îmi zace Și nu-i găsesc firava limpezire. Mă prinde-n gestul lui de-mpotrivire Și mă aruncă-n lumile oA Trec voci cerșind cărarea neumblata, Dar altele, urlând, ademenesc Cu zarea lor etern împurpuraAA Când verbe-n cuget tainic mă sfințesc
SONETISTUL ROMAN ADRIAN MUNTEANU-LA MILANO VOI FI SINGUR ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346447_a_347776]
-
mă trezesc.ADRIAN -MUNTEANU Scriu un sonet. deplină amăgire Că prin canon mai liber mă voi face. Dar sunt ce vreau, ce știu și ce îmi place, Modest cârpaci de vorbe și iubire. Un gând buimac într-un ungher îmi zace Și nu-i găsesc firava limpezire. Mă prinde-n gestul lui de-mpotrivire Și mă aruncă-n lumile opace. Trec voci cerșind cărarea neumblata, Dar altele, urlând, ademenesc Cu zarea lor etern împurpurata. Cand verbe-n cuget tainic mă sfințesc
SONETISTUL ROMAN ADRIAN MUNTEANU-LA MILANO VOI FI SINGUR ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346447_a_347776]
-
ea nu avea acea îndrăzneală, pe care o aveau alți copii, pentru a se afirma, pentru a fi remarcați și elogiați de profesori. Era o fată liniștită, gânditoare, amabilă cât să nu cadă în cealaltă extremă. Uneori avea impresia că zace în ea, un fel de mândrie nativă, poate o moștenire de la cei ce o aduseseră pe lume. Asta nu o impiedica să se poarte, cu respectul cuvenit față de cei din jur. În același dormitor cu ea, mai erau încă trei
MĂRTURISIRE DE CREDINTA LITERARA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348276_a_349605]
-
fugar dinții galbeni. „Ai vrut să te omori?...” l-a descusut el, fără gravitate, pe tonul unei întrebări oarecare. „Da, i-a răspuns căutând într-o parte Oargă, am vrut, până la un moment dat, de fapt o parte din mine zace totuși la pământ, mi-am ridicat un deget în dreptul tâmplei și am zis «pac!» și partea aceea din mine a căzut, mi-am sinucis-o, dacă se poate spune așa, a mai rămas doar partea cealaltă, cu ochi de animal
CAPUL DE PIATRĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348436_a_349765]
-
întâlnit o tură, a culcat-o ușor pe picioarele lui a adormit tura cetatea a rămas nepăzită pionul a continuat să alerge dincolo de diagonală norocul e că masa se termină diagonala tablei de șah nu pe covorul verde și acum zace pionul fericit de atâta alergare inutilă printre pătrate alb-negre o voce anunță finalul unui concurs de alergare pe diagonala mare a tablei de șah în alt joc pionul se ridică mâna mototolește tabla de șah mai există o diagonală acum
FINAL DE CONCURS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345369_a_346698]
-
-n el iubirea ta întreagă, Născută din lumini de paradis. Și cresc în mine pruncii lui, ingrații, Ca flăcări ale gândului nebun... Îmi acostează-n inimă pirații, Pe malul meu în cete se adun’, Să-mi ia nimicul ce mai zace-n mine Ca pe o ultimă comoară grea... Chiar de vor încerca să mă domine, Cu flăcări-scuturi mă voi apăra. Căci macii noi ce-n mine se răsfață Îmi dau curaj și nesecată forță De a-nfrunta obstacole pe față
ÎMI ACOSTEAZĂ-N INIMĂ PIRAŢII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345397_a_346726]
-
La lămpi de gheață, supt zapezi, Tot polul meu un vis visează. Greu taler scump cu margini verzi De aur, visu-i cercetează. Mă-nchin la soarele înțelept, Ca sufletu-i fântână în piept, Și roată albă mi-e stăpâna, Ce zace în sufletul-fântână. La soare, roată se mărește; La umbră, numai carnea crește Și somn e carnea, se desumflă, - Dar vânt și umbră iar o umflă... Frumos vorbi și subțirel Lapona dreapta, Enigel, Dar timpul, vezi, nu adastă, Iar soarele acuma
TESTAMENT (EDIŢIA A II-A) – MARI POEŢI ROMÂNI TRADUŞI ÎN LIMBA ENGLEZĂ (1) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377927_a_379256]
-
femeii. - Dar ce pățiși, fă, întrebă Bebe Nastasiu ieșindu-i în întâmpinare. - Jale mare, Bebe! Jale mare! - Spune odată, să jelim și noi, o luă în batjocură bărbatul. - A murit Marița! - Cum să moară, fă, că doar umbla după măritiș! - Zace înecată în lac! Și alaiul format din câțiva bărbați și o droaie de muieri curioase luă drumul spre gârlă. Când ajunseră acolo se minunară de ce văzură. Peste puțin timp sosi mașina poliției cu sirena și girofarul pornite de parcă ulița satului
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
pentru mare Pentru sacru-i legământ De-a iubi pământ și mare, De-a avea oșteni sub soare, De-a clădi lăcașuri pe pământ. Sfâșiat de liftele păgâne, Adormit pe veci pe plai străin, Aruncat în marea încă-n spume, Zace astăzi în pământ străbun, În lăcașul plin de îngeri, De har sfânt și rugăciuni. O lumină-nmiresmată Îi coboară pe mormânt Și în taină-l înconjoară Glas de îngeri pe pământ. Elena TRIFAN Referință Bibliografică: VOIEVODUL CREDINȚEI / Elena Trifan : Confluențe
VOIEVODUL CREDINŢEI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376366_a_377695]
-
tălpi desculț covor de frunze să-mi aștearnă, Deasupra tavan înjghebe-mi cu stele căzătoare, Sub trup un pat odihnitor mi-așeze din aramă Sub care-oi fereca într-un cufăr iubirea-mi arzătoare. Și-n casa de sub toamnă voi zace-n armonie Cu rănile-mi din suflet ce-n sânge s-or scălda Și fiecare strop de sânge va cădea-n poezie Pe frunzele din toamnă scriind povestea mea. Când plânsu-mi va-nceta să ude ploaia toamnei, Când frunzele-n
SUFLET ÎN AGONIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376461_a_377790]