990 matches
-
i-au răspuns cu toții. 23. Dregătorul a zis: "Dar ce rău a făcut?" Ei au început să strige și mai tare: "Să fie răstignit!" 24. Cînd a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, și-a spălat mîinile înaintea norodului, și a zis: "Eu sunt nevinovat de sîngele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!" 25. Și tot norodul a răspuns: "Sîngele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri." 26. Atunci Pilat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
desfid mila. Hamlet nu are în mână o carte, ci biblioteca lumii. Fiecare epocă rescrie marile teme ale artei. Marii scriitori confiscă sevele limbii. Universalitatea artei se referă la dilatarea timpului, nu doar a spațiului. Artistul - o tăcere în eternitatea zarvei. Artistul - acest manager al frumosului. Arta poate însemna urme pe nisipul îndoielilor. În comparație cu pâinea, poezia poate fi mai consistentă. Nu și indispensabilă. Uneori, inspirația este divină. Alteori - ocultă. Arta deschide ferestre, nu dărâmă pereți. Arta provoacă lumea. Culturii i se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cresc sub cerul slobod, pleacă, și nu se mai întorc la ele. 5. Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu-l de orice legătură? 6. I-am dat ca locuință pustiul, și pămîntul sărac ca locaș. 7. El rîde de zarva cetăților, și n-aude strigătele stăpînului, care-l mînă. 8. Străbate munții ca să-și găsească hrana și umblă după tot ce este verde. 9. Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Și stă el noaptea la ieslea ta? 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
lîngă casă de jur împrejurul împăratului. 11. Au adus înainte pe fiul împăratului, i-au pus cununa împărătească și mărturia și l-au făcut împărat. Și Iehoiada și fiii săi l-au uns, și au zis: "Trăiască împăratul." 12. Atalia a auzit zarva poporului care alerga și mărea pe împărat, și a venit la popor în Casa Domnului. 13. S-a uitat. Și iată că împăratul stătea pe scaunul său împărătesc la intrare. Căpeteniile și trîmbițele erau lîngă împărat, tot poporul țării se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
armele și sacii, iar scribii făceau socoteala prăzii luată pentru rege și preoți, hotărând câte vite, câți robi și câtă lână să încarce în fiecare dintre corăbiile de povară. De când se iviseră corăbiile în zare, Auta se făcu mai tăcut. Zarva oștească nu-l răscolea. Și nu știa nici el dacă tristețea așezată în sufletul lui are ca pricină părăsirea acestor locuri sau apropierea întoarcerii în Atlantida... Cu asemenea stare sufletească se duse la Tefnaht, când acesta în sfârșit îl chemă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Lot ieși în fața lor și le spuse: - Vă rog, fraților, nu săvârșiți vreo urgie! Cineva de-afară a strigat însă: - Acesta singur care s-a aciuat la noi ca venetic, vrea să ne fie judecător! După câteva clipe se simți zarvă în fața ușii. Cei doi au sărit în picioare și, deschizând ușa puțin, l-au tras pe Lot înăuntru, iar Auta s-a repezit la fereastră și a îndreptat arma spre ochii celor de-afară. Fără știrea lui, arma era potrivită
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
atenție și conține un anume tîlc. Am Încercat deci să prind În cuvinte cele două scene cu ritmurile lor total diferite. Pentru copii trebuia să găsesc cinci silabe care să spună ceva clar despre joaca frenetică sau despre atmosfera de zarvă și zaveră În care erau antrenați. Aș fi rezervat restul pentru căderea maiestuoasă, lentă și decisivă a frunzelor care păreau să ia În primite locul de joacă și să-l acopere În Întregime. PÎnă la urmă, m-am ales doar
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
se simt pierduți și Aias strigă: „Zeus, părinte, dă-ne un cer curat, să vedem; apoi, dacă așa vrei, nimicește-ne în plină lumină!“ Tristețea, durerea și moartea îi învăluie pe eroi ca într-un nor întunecat. Și mai sunt zarva, vuietul, vacarmul câmpiei cotropite de luptă. Se aud până în eter strigăte de războinici și de zei, strigăte de luptă, de amenințare și de spaimă, de chemare, de încurajare și de îndemn, de biruință sau de deznădejde, sau de furie oarbă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de spaimă, de chemare, de încurajare și de îndemn, de biruință sau de deznădejde, sau de furie oarbă, sau țipăte, urlete, gemete. Pământul însuși geme sub povara pașilor, a copitelor și a carelor, a trupurilor grele care cad. E o zarvă uriașă și cumplită de arme și de care ce se izbesc, de tropăit și nechezat de cai, de zăngănit 53 de armuri, de vâjâitul și de șuierul săgeților. Se aud și mari ecouri de glasuri care se izbesc, bubuind, de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cer prin alte analogii, acelea cu libera viață a elementelor sau a muritorilor care îi dublează imaginea într-un joc secund dintr-un alt timp, în care Forța, aceeași, ia alte forme, analoage, dar neînsângerate. Dintr-o altă lume, unde zarva și vuietul luptei ucigașe nu străbat nici măcar ca amintire sau spaimă. Lumea păcii, prin comparații imanente textului, transcende cercul închis al războiului, și aceasta este singura transcendență din poem. Zeii în nici un fel: ei sunt însăși imanența în uman a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
în veșminte divine. Cântecul funebru a fost cântat de Muze. A fost plâns, de oameni și zeițe, 17 zile și 17 nopți. Într-a optsprezecea a fost ars pe rug, 102 împreună cu jertfe, miere și miresme. În jurul lor, războinicii înălțau zarva armelor. Cenușa i-a fost pusă într-o urnă de aur (dar al lui Dionysos și operă a lui Hefaistos), împreună cu cenușa lui Patrocles, și le-au ridicat un mormânt la marginea mării, pe un promontoriu înalt. Când a coborât
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
la trup să-i facă / Vărgați ca zebra.“ Până la urmă, tot Ariel îi aduce înapoi, la pocăință. În multe cazuri, Ariel folosește duhurile insulei pentru efectele sonore. În actul V, marinarii adormiți, după furtună, de Ariel sunt dezmeticiți de-o zarvă uriașă: „Dormeam ca morții, / Grămadă toți, sub punte - cum, nu știu - / Când adineaori, zgomote ciudate, / Ba mugete, ba zăngănit de lanțuri, / Ba urlete și țipete grozave / Ne-au deșteptat. De-ndată ce-am fost liberi, / Ce ne văzură ochii? [...] Vasul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
se simt pierduți și Aias strigă: „Zeus, părinte, dă-ne un cer curat, să vedem; apoi, dacă așa vrei, nimicește-ne în plină lumină!“ Tristețea, durerea și moartea îi învăluie pe eroi ca într-un nor întunecat. Și mai sunt zarva, vuietul, vacarmul câmpiei cotropite de luptă. Se aud până în eter strigăte de războinici și de zei, strigăte de luptă, de amenințare și de spaimă, de chemare, de încurajare și de îndemn, de biruință sau de deznădejde, sau de furie oarbă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de spaimă, de chemare, de încurajare și de îndemn, de biruință sau de deznădejde, sau de furie oarbă, sau țipăte, urlete, gemete. Pământul însuși geme sub povara pașilor, a copitelor și a carelor, a trupurilor grele care cad. E o zarvă uriașă și cumplită de arme și de care ce se izbesc, de tropăit și nechezat de cai, de zăngănit de armuri, de vâjâitul și de șuierul săgeților. Se aud și mari ecouri de glasuri care se izbesc, bubuind, de corăbiile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cer prin alte analogii, acelea cu libera viață a elementelor sau a muritorilor care îi dublează imaginea într-un joc secund dintr-un alt timp, în care Forța, aceeași, ia alte forme, analoage, dar neînsângerate. Dintr-o altă lume, unde zarva și vuietul luptei ucigașe nu străbat nici măcar ca amintire sau spaimă. Lumea păcii, prin comparații imanente textului, transcende cercul închis al războiului, și aceasta este singura transcendență din poem. Zeii în nici un fel: ei sunt însăși imanența în uman a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
trupul în veșminte divine. Cântecul funebru a fost cântat de Muze. A fost plâns, de oameni și zeițe, 17 zile și 17 nopți. Într-a optsprezecea a fost ars pe rug, împreună cu jertfe, miere și miresme. În jurul lor, războinicii înălțau zarva armelor. Cenușa i-a fost pusă într-o urnă de aur (dar al lui Dionysos și operă a lui Hefaistos), împreună cu cenușa lui Patrocles, și le-au ridicat un mormânt la marginea mării, pe un promontoriu înalt. Când a coborât
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
la trup să-i facă / Vărgați ca zebra.“ Până la urmă, tot Ariel îi aduce înapoi, la pocăință. În multe cazuri, Ariel folosește duhurile insulei pentru efectele sonore. În actul V, marinarii adormiți, după furtună, de Ariel sunt dezmeticiți de-o zarvă uriașă: „Dormeam ca morții, / Grămadă toți, sub punte - cum, nu știu - / Când adineaori, zgomote ciudate, / Ba mugete, ba zăngănit de lanțuri, / Ba urlete și țipete grozave / Ne-au deșteptat. De-ndată ce-am fost liberi, / Ce ne văzură ochii? [...] Vasul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și Țara Muntenească (p. 51). Polonezii nu aveau interes să-l accepte pe Mihai și pentru motivul, menționat de Costin, că „țara Podolii fiindŭ de lége de suptŭ ascultarea patriarhului de Țarigrad, ca și noi, pe acéle vremi avându mare zarvă și price cu papistașii pentru lége, aștepta cu bucurie pre Mihai vodă să vie, știindu-l de o lége cu dânșii, să i se închine toți podolénii” (p. 51 urm.). Este concludent faptul că Miron Costin considera eșecul lui Mihai
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
codrului. Pădurea de fagi și goruni era ciudat de tăcută... Trunchiurile se înălțau către bolta cerului, uriașe... sus, se întâlneau crengile verzi, fragede... iar, acolo încă mai era soare... Acolo sus, tremura un vânticel cald... acolo sus era lumină și zarvă, pentru că acolo cânta mierla neagră ca tăciunele, uguiau turturica și porumbelul sălbatec, și ciocăneau ghionoaiele. Jos, pe pământ, prin frunzarul uscat, foșnăiau porcii mistreți. Râmau și răscoleau nepăsători pământul și, când găseau jir ori bureți tineri, grohăiau. În depărtare, în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-ți aducă blestemul oamenilor, rosti apăsat diacul, în timp ce era luat de oamenii armașului. Lumea s-a săturat de greci și de neamurile lor parvenite! Destul, țipă domnul, îndepliniți poruncile! Iar eu o să domnesc încă mulți ani dinainte! Se iscă o zarvă mare, dar nimeni nu avu curajul să nesocotească poruncile voievodului. Catrina luă rasa monahală, diacul Radu fusese îngropat lângă Fântâna Cebului , iar boierii își urmară viața fără de griji, cercând, pe lângă Stambul, să-l înlăture pe Radu Mihnea din domnie. N-
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Conn. Și iată-l și pe Lee alături de Joe Louis, cu care ar fi putut lupta dacă ar fi mușcat momeala lui Benny Siegel. Bleichert și Blanchard. Două speranțe albe spulberate. M-am uitat fix la afișe multă vreme, până când zarva din jurul meu a încetat și am evadat din cocioaba capitonată înapoi în timp, în anii ’40 și ’41, când câștigam meci după meci și eram combinat cu admiratoare care semănau cu Betty Short, iar Lee obținea victorii prin K.O.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
FAMILIE... NICI O SCUZĂ!“ și toate celelate postere cu persoane dispărute și de genul ăsta de informații, pe care biroul de presă le tot afișa. Mici izbucniri de bucurie printre atâta nenorocire și suferință. În sala de ședințe, era aglomerație și zarvă. Agenți, agente, subofițeri plimbând foi de hârtie sau răspunzând la telefoanele care sunau neîncetat. Și În mijlocul Întregii agitații, inspectorul Insch stătea călare pe un birou, privind Încordat peste umărul cuiva care nota ceva pe o hârtie, având un telefon prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
până mă întorc eu?... Văd că ai o sabie de lumină, atunci înseamnă că ei vor fi în siguranță cu tine. Bine, m-am bucurat eu rezemându-mă de gardul viu din crengi împletite și privind la spațiul sclipitor al zarvei de aripi luminoase. Intră, m-a invitat vestitoarea de lumină. Am pășit mai aproape, dincolo de poartă, parcă abia îndrăznind să mă aflu în preajma sferelor de raze neastâmpărate care scânteiau în orice direcție. Era însă un privilegiu și un miracol să
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
peste un secol sau două, adaug că este nepotul Scriboniei, prima soție a lui Augustus, mama bietei Julia, pe care a urmat-o în exil. Nefericitul băiat a fost acuzat de complot împotriva Republicii. Procesul a fost instruit cu mare zarvă, dar acuzația era anonimă, slabă și confuză; era pe punctul să fie achitat. Atunci au apărut martori noi, care au vorbit de rituri magice și de vrăjitorii împotriva împăratului. Un joc ușor, având în vedere toate superstițiile siriace și chaldeene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe neașteptate a venit fiul lui Gracchus - pe atunci avea cam vârsta ta, Gajus - și ne-a spus: „Am venit să vă salut“. Apoi ne-a anunțat liniștit: „Plec pe insulă, împreună cu tata“. La Roma s-a iscat o asemenea zarvă, încât o nouă lege le-a interzis oamenilor să însoțească un condamnat în exil. Mergând acum prin Roma, după o lungă și tăcută absență, bărbatul acela, de nerecunoscut la prima vedere, le aducea aminte oamenilor în chip primejdios de felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]