1,218 matches
-
imnul se sfârși, preotul se așeză, savură liniștea și tocmai era pe cale să studieze posibilitatea de a mai găsi o sticlă în cămară, când auzi o bătaie la ușă și Eva intră la el în birou. — O, părinte, am păcătuit! zbieră ea, străduindu-se cât putea ea mai bine să se jeluiască și să scrâșnească din dinți în același timp. Părintele paroh St John Froude apucă strâns brațele fotoliului și încercă să înghită un nod. Nu era ușor. Apoi, înfrângându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se așteptase. Nu și pentru inspectorul Flint. El intră în birou și se trezi în fața unei femei masive și goale pușcă. — Doamna Wilt... începu el. Dar Eva se holba la cei doi agenți în uniformă. — Unde-i Henry al meu? zbieră ea. L-ați ridicat pe Henry! Apoi se aruncă spre ieșire. Imprudent, inspectorul încercă s-o oprească. — Un moment, doamnă Wilt! Dacă ați... Dar o lovitură puternică, primită într-o parte a capului, îi reteză propoziția. — Ia-ți labele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Universitate Politehnică. Respingerea dublei atestări pentru examene de licență rezolvase problema. Apoi mai erau și publicitatea negativă, reducerea bugetului, luptele sale cu Comitetul pentru Educație, umilința de a fi cunoscut pretutindeni drept directorul de la Școala Futălăilor de Păpuși... — Ești concediat! zbieră el la Wilt. Wilt zâmbi. — Mă îndoiesc, spuse el. Iată care sunt condițiile mele... — Cum ai zis? — Condițiile, repetă Wilt. în schimbul numirii mele ca șef al Catedrei de Studii Liberale, nu voi demara procedurile legale împotriva dumneavoastră pentru concedierea nejustificată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de cartoane de ambalaj de la televizoare, ne înarmaserăm cu șipci lungi de la depozitul de mobilă. În cea mai mare tăcere, porniserăm în haită să-i atacăm pe copiii de la blocul din dreapta Aleii Circului, cel cu florăria. Am năvălit mascați și zbierând din spate și i-am luat la goană pe cei care jucau acolo tenis cu piciorul sau băteau de perete o minge vărgată. Fetițele, țipând insuportabil, se năpustiseră în scara blocului. Luaserăm un singur prizonier, un țânc cât Lurnpă, pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Azi-noapte n-am putut dormi de fulgere și trăsnete. Și nici măcar nu avem draperii la geamuri. Când se umplea toată camera de albastrul acela electric, pâlpâitor, și când urma trosnetul ăla care parcă îți dezghioca oasele, toate fetele începeau să zbiere atât de rău, că până la urmă a venit sora de gardă și a stat cu noi, spunîndu-ne povești și cîntîndu-ne ca în Sunetul muzicii. Mira și Altamira se strângeau în brațe și se uitau speriate împrejur, obraz lângă obraz, ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înkara-nînkara-astarot-țefirah-sabaot-sabaot-sabaot", trebuia să le parcurgem sărind într-un picior. Vai de cea dintre noi care nimerea într-un pătrățel nefast: simțea atunci că o mistuie o flacără întețită sau că e prinsă într-o crustă de gheață. Săraca Garoafa a zbierat o după-masă întreagă prinsă într-o asemenea căsuță și bătând cu pumnii în niște pereți invizibili. Dar cele care se opreau în căsuța bună găseau acolo o floare necunoscută sau o fotografie în culori reprezentând apele unui golf plin de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
oară). Scos din pepeni, excedat de lipsa autorității ce credea că i se cuvine, și la care se aștepta după moartea bunicului, se apropia de gardul ce despărțea curtea lui de bătătura unde noi hălăduiam la umbra unui zarzăr, și zbiera: „Termină, bă, odată cu crăoneala-aia, că vin și ți-o sparg în cap!“ Chitara sau radioul, cine știe ce stârnea furia bărbatului înalt, solid, aspru și neîndurător, câteodată violent. Țineam instrumentul în palme cu neîndemânarea dată de lipsa profesorului sau de frică să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
coarne?” “N-am tăiat vită mare”. Mai erau doi țărani. Nici ei nu știau. A scos el stiletul și a dat între coarne. A nimerit în os. A mai dat o dată: la fel. A treia oară: degeaba. Vițelul începuse să zbiere. Dincuță era cu zece ani mai mare și-i ziceam Moșu. Avea un cuțit făcut de țigan. Tăia ca briciul. “Vițelu’ ne demască!” I-am pus mâna stângă după gât, mâna dreaptă i-am băgat-o în nări, i-am
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
aici, Costache? - Cum, ce fac? - Asta te-ntreb și eu! Te-ai apucat să vinzi lucrurile din casă? - Și ce dacă vînd? Am să dau socoteală cuiva? - Am dat un preț așa de bun! zise onctuos samsarul. - Ieși afară de aici! zbieră Aglae la ovrei, ce-i aici, halăde vechituri? Samsarul fugi, iar Costache se înfurie așa de tare, încît i se vedeau vinele strânse pe frunte, ca nervurile pe o mare foaie de varză. Țipă cu glas ascuțit, întrerupt de răgușeli
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cald în bucătărie și-i curgea pe față, ține minte, și lacrimi, și nădușeală. Și numa ce-l vede p-ăsta că intră așa, ca nebunu... Ca un nebun a intrat Gelu, băiatu : — D-asta ți-arde ție acu ? a zbierat. Și s-a repezit și-a stins la aragaz toate butoanele. — D-asta ți-arde ție ? Măcar să te fi gândit că vine atâta lume și te văd toți cum stai tu aici și prăjești carne... I-a dat pace, l-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
era-n toată mahalaua ! Da când a căzut bombele-n Obor, i-a zguduit de ziceai că-i sfârșitu lumii, tu, Mario, a zis Spală-Varză, ăștia ai tăi s-a scăpat pe ei de frică. Era vârâți unii-ntr-alții, și copiii zbiera, da baba Anghelina o pățise, nu ei, copiii, era o putoare, și uite-așa s-a zguduit pământu. Ei, copii, ce vrei, cumnate, a zis biata mămica, da baba Anghelina nu zicea nici pâs, numa așa-i clănțănea dinții și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cine sînt cei deghizați În costumele din jur. Îl văd pe Paul traversînd peluza, Îmbrăcat În pirat, cu trei copii mici Împiedicîndu-i-se printre picioare. — Nenea Paul ! Nenea Paul ! țipă unul dintre ei. Ia mai sperie-ne o dată ! — Vreau o acadea ! zbiară un altul. Nenea Paul, vreau o acadeaaa ! — Bună, Paul ! zic cu moralul la pămînt. Te distrezi ? — Cel care a inventat Ziua Angajaților În Familie merită Împușcat, zice fără nici o urmă de umor. Dă-te naibii jos de pe piciorul meu ! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
zic ezitînd. Dacă așa vrei tu, am să plec... — Nu ! Se Întoarce stresată spre mine. Nu pleca ! M-am răzgîndit. Vreau să fii aici ! — OK, zic și mai șovăitor, exact Înainte ca un difuzor prins În perete să Înceapă să zbiere „Mai aveți cinșpe minute !“ — Hai că mă duc, zic. Să te las să te Încălzești. — Emma. Lissy mă ia de braț și mă fixează intens. Mă ține atît de strîns, că mă doare. Emma, dacă mă mai auzi vreodată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Întoarseră, cu mîinile ridicate: un șmecheraș mexican și o fată drăguță, Însărcinată, probabil În șase luni. Printr-o manevră meseriașă, băiatul se văzu pus să pupe zidul. Bud Îl percheziționă: acte pe numele Dinardo Sanchez și niște mărunțiș. Puțin. Fata zbiera de mama focului. Afară se auzeau sirenele urlînd. Bud Îl Întoarse pe Sanchez cu fața și-i trase una la boașe. — Pentru ai noștri, Pancho. Și ai scăpat ușor. Stens Înhăță fata. Bud Îi spuse: — Iubito, du-te În altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ei apariția și Începură să adune dovezile. Jack Îl identifică pe puști: Rock Rockwell, actor la RKO. Fata dădu să fugă; Jack o Înhăță. Îi luă de ceafă pe cei doi suspecți, ieși cu ei și coborîră Împreună treptele. Hudgens zbieră: — Pe Grauman’s, cît mai avem lumină! Jack Îi aranjă În cadru: doi frumușei amețiți și pe jumătate dezbrăcați. Becurile blițurilor fulgerară. Hudgens strigă: — Gata! Strîngeți echipamentul! Polițaii preluară controlul ostilităților. Rockwell și fata plîngeau de mama focului În drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu atmosfera dulceag-sentimentală. Simți cum cineva Îl bate pe umăr. Miller Stanton era cel care Îl Întrerupea. Karen deschise ochii și rămase fără grai: o vedetă TV voia să danseze cu ea. Jack se Înclină. — Karen Morrow, Miller Stanton. Karen zbieră, ca să se facă auzită peste muzică. — Bună! Ți-am văzut toate filmele pe care le-ai făcut mai demult Raymond Dieterling. Ai fost formidabil! Stanton Îi ridică mîinile ca pentru cadril. — Eram un copil răsfățat. Jack, du-te să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Își fac mintea varză. Apartamentul lui Hudgens - la doar o stradă distanță. Trebuia să bea ceva, ca să capete curaj. Știuse asta dinainte să-l urmărească pe Bud White. Iar acum avea de o mie de ori mai multe motive. Barmanul zbieră „Ultima comandă!“ Jack Își dădu pe gît whisky-ul cu sifon și Își lipi paharul de gît. Toată nebunia zilei de azi Începea să-și spună cuvîntul - din nou. Millard zice că Duke Cathcart era implicat Într-o combinație În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Sugar Ray spuse: — Ți-a păpat mîța nenorocita aia de limbă, poponarule? Ed apăsă trăgaciul: o dată, de două ori. Gloanțele Îl secerară pe Coates. Recul. Ed se propti de cadrul ușii și ochi. Fontaine și Navarette se ridicară În picioare, zbierînd. Ed APĂSĂ trăgaciul și Îi doborî cu o singură salvă. Recul foarte puternic: jumătate din peretele din spate căzu. SÎngele țîșni din belșug. Ed se Împiedică și se șterse la ochi. Îl văzu pe Jones Încercînd să ajungă la lift
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
rugăciuni, cu figura la cîțiva centimetri de sticlă, „Te rog, Iisuse!“ Ed ținti de aproape și apăsă de două ori pe trăgaci. Sticla și alicele Îi retezară capul lui Jones. Acum tare pe picioare! Dă-i dracului pe civilii care zbiară În jur! Ed coborî scările În goană și ajunse În mijlocul unei mulțimi: polițiști În uniformă și În civil. MÎini care-l băteau pe umeri, oameni care Îi strigau numele. O voce de aproape: — Millard a murit. A făcut infarct la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cafea. Bud intră. Fata Îl Întîmpină: — Da, pot să vă ajut cu ceva? — Șeful e p-aci? — Domnul Penzler vorbește la telefon. Pot să vă ajut? O ușă intermediară, cu inițialele „N.P.“ imprimate În alamă. Bud Împinse ușa. Un bătrîn zbieră la el: — Hei, vorbesc la telefon! Ce, ești vreun recuperator? Hei, Gail! Dă-i măscăriciului ăsta o revistă! Bud Îi flutură insigna. Omul Închise telefonul și se trase Înapoi de la birou. Bud spuse: — Dumneata ești Nat Penzler? — Spune-mi Natsky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Îl Înjunghie. Bud simți cum i se despică pieptul. Încercă să strîngă pumnul, dar nu reuși. Dublu Își aplecă fața spre el și Îi rînji. Bud Îl lovi cu genunchiul În vintre și-i smulse nasul dintr-o mușcătură. Perkins zbieră. Bud Îl mușcă de braț, Împingînd cît colo greutatea celuilalt. Cei doi se rostogoliră. Perkins scotea niște răcnete de animal. Bud Îl izbi În cap și simți cum i se dislocă umărul. Dublu scăpă cuțitul. Bud Îl ridică - orbit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
privirea către lojile de la etaj, care acum sânt goale, ridică, scuturîndu-le, brațele în sus, începe prima strofă cu o voce tunătoare și îndeamnă publicul imaginar să-l urmeze. Nu îl urmează nimeni, fapt care însă nu pare să-l deranjeze. Zbiară la rampă fericit, vreme de vreo trei minute, după care se întoarce către mijlocul scenei unde ședința de semnături continuă, se înclină și murmură, legănat-ardelenește: Sper că nu voi fi supărat pe nimeni." La rândul meu, cer Majestăților Lor permisiunea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Mai avea Încă mult pînă să meargă singur, dar majordomul-casier Îl ținea de mîini, silindu-l să facă niște pași mărunți aproape În aer cu piciorușele lui strîmbe. Era pentru prima dată cînd micuțul monstru făcea și altceva decît să zbiere, toți s-au bucurat și prînzul căpătă Înfățișarea obișnuită de fiecare zi. Celso și Daniel Începură să discute despre fotbal. Unul voia să-l facă pe Julius suporter al echipei Municipal, iar celălalt, al echipei Sporting Tabaco. Nilda intervenea strigînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Julius, Julius o sărută pe Vilma, Vilma le Întinse mîna și-i bătu ușor cu palma pe umăr pe Celso, Daniel și Anatolio. Apoi o Îmbrățișă pe Nilda și-i ținu cîteva clipe În brațe sugarul, care Începu imediat să zbiere, toate astea la bucătărie. Frumoasa metisă din Puquio i-l Înapoie Sălbaticei și o Îmbrățișă pe Arminda care amuțise, ca o icoană a fatalității, cît timp durase această scenă. Nilda astupă gura copilului ca să-i poată spune să se ferească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
celelalte măicuțe. Lăsase toate clasele perfect aliniate, În rînd cîte doi și În ordinea Înălțimii, acuma o să cînte Imnul Național Peruvian și imnul colegiului. Călugărița de la pian Înălță brațul pentru a da semnalul, Încă nu Îl coborîse cînd grăsanul Martinto zbieră un SÎntem liberi! pe un ton greșit și Roșcova se repezi furioasă să-l tragă de perciuni. Nu putu, din fericire, fiindcă maica stareță hotărî că era prima zi de școală și că trebuia să considere că fusese o glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]