1,162 matches
-
a ierbii ude, a parfumurilor misterioase, a cerului divin, a sufletelor muribunde și a celor victorioase. Am închis ochii și am visat, fiindcă lumea noastră, lumea care ne devorează sufletele, ni le răpește și ni le torturează, le face să zbiere, să țipe, nu exista. Se pierde printre frumusețile paradisului, își pierde întreaga culoare până la ultimul picur în lupta cu tabloul cromatic creat de paradisul pierdut. Creat de acest paradis uitat de sufletul omului, izgonit de noi, muritorii, dar păstrat, adorat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mult. Apoi a pus mâna Rahelei pe burta Leei și i-a arătat cum să împingă în jos, delicat, dar ferm, când a venit momentul. I-a spus Leei să nu împingă, să nu împingă, până când Lea a început să zbiere. Rahela povestea: - Am văzut acel copil venind pe lume așa cum n-am mai văzut nimic altceva în viața mea. Clar. Fără să mă gândesc o clipă la mine însămi. M-am gândit la mama mea, care văzuse asta de atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
asta până acum. Werenro și-a lăsat vălul și a început din nou să se miște. - La primii pași care s-au auzit, m-au lăsat acolo aproape moartă. Câinele unui cioban m-a găsit, împreună cu un băiețel, care a zbierat când m-a văzut. L-am auzit vomitând și am crezut c-o s-o ia la fugă, dar în loc de asta m-a acoperit cu haina lui și a chemat-o pe maică-sa. Ea mi-a pus cataplasme pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ambasadorul continua să stea acolo, sub capul de leu și bombănea, l-am mai auzit și când am deschis yala ușii de la intrare, dar după ce, în fine, ușa s-a trântit în urma noastră, atunci n-am mai deslușit ce mai zbiera, iar mama mi-a zis, râzând, s-o ajut, că și-a rupt tocul de la un pantof, m-a luat de braț și așa am coborât toate cele patru etaje. Când am ajuns jos, mama s-a oprit, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pahar lui Ryan și ciocni cu el. „Yec’hed mat!“ Apoi se Întoarse spre ceilalți care-i cereau cu zgomot să-și continue povestirea. - Unde rămăsesem?... A, da... cînd am cîștigat trofeul Vendée Globe... - Eu i-am construit prima barcă! zbieră Gildas. - Dar eu l-am Învățat cum să manevreze sub vînt! urlă Loïc. Un concert de glasuri se alătură celor ale fraților Kermeur. - Mda, numai că el o să fie cel care o să plece În cursa Transat peste opt zile! - Cursa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
reținu o Înjurătură prinzîndu-și degetele Într-un sertar. Chiar avea nevoie acum de chiștocul ăla! Dacă nu cumva femeia de serviciu, Coursin, i-l aruncase cînd făcuse curățenie, avea să-i arate el... Dar Îl dibui, ascuns sub capsator. Glasul zbiera la celălalt capăt al firului. - Cum? strigă el În telefon. Evident că am verificat. În afară de verighete, portofel, cîteva fotografii și ceva mărunțiș, n-avea nimic compromițător În buzunare. Tocmai era gata să scapere un chibrit cînd tresări. Scrisoarea anonimă! Drace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vilei lui Pérec. Lucas, tot Încercînd să evalueze În oglinda ecranului de protecție solară starea În care se găsea nasul lui tumefiat, era aruncat dintr-o parte În alta În mașinuța Méhari care se legăna la viraje. PÎnă la urmă zbieră: - O să te bag la arest preventiv! - Asta nu te va ajuta să dezlegi limbile. Mai ales cînd se va afla că ai răscolit și tulburat familia Pérec doar pe baza unor vagi presupuneri... Lucas se uită la ea pieziș. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aproape cu ușurare. - Am auzit zgomot de voci, era aproape ora trei, au trecut la cîțiva metri de noi, fără să ne vadă... Yves Îl ocăra pe Gildas... - L-a amenințat? - Da, șopti ea concentrată asupra a ceea ce Își amintea. Zbiera că va face totul ca să-l facă să tacă... Împreună cu Nicolas, am fugit cît mai iute, ne-am Întors fiecare la el acasă... - Și cînd ai aflat de moartea lui Gildas, te-ai gîndit că Yves e vinovat. Și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rămasă Întredeschisă. Soneria bruscă și stridentă a telefonului avu efectul unui șoc electric. Marie țîșni din pat și din reflex ridică receptorul. O voce striga În aparat. Chipul Mariei, marcat Încă de somn, se contractă. - Calmează-te, Stéphane, nu mai zbiera așa... Ce? Nu Înțeleg nimic... Cum?... Dar potolește-te odată! Vin imediat. Închise telefonul, trase adînc aer În piept și se sili să expire cît mai lent spre a-și recăpăta calmul și gîndirea limpede. Se uită la Christian, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
complet țicnit să iasă În larg, Îngăimă el. - Ei bine, procedează ca și cum ucigașul ar fi complet țicnit, Morineau, Îi replică Lucas, maimuțărindu-l cu răutate pe tînărul jandarm. Apoi arătă spre Loïc. - Ce mai aștepți ca să-l duci la post? zbieră el. Să facă mărturisiri? Un violent curent de aer precedă intrarea lui Gwen În hotel, făcînd să zboare În trecere niște foi care se Învîrtejiră și căzură Împrăștiindu-se pe jos. Tocmai Își trecea mașinal mîna prin părul scurt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dusese din nou să dea tîrcoale pe faleză. * * * - Ei bine, spuneți-i procurorului că dacă ajutoarele ar fi plecat de ieri, așa cum am cerut, n-ar fi blocate acum pe continent așteptînd ca furtuna să binevoiască să se calmeze. Lucas zbiera În aparat ca să acopere vîjÎitul vîntului. - Spuneți să facem apel la voluntari? Prinse din zbor banderola galbenă folosită de poliție, cu care se lupta Stéphane și care tocmai Îi scăpase, luată pe sus de o rafală. - Se vede că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cum să afle că În vesela rumoare care se Înstăpîni după plecarea În cursă, ușa cafenelei fu dată de perete de către o femeie despletită, care dădu năvală, gîfÎind, În bar. Cu un aer rătăcit, Îi privi pe bărbații care-și zbierau entuziasmul și cu un singur strigăt aspru le curmă brusc bucuria: - Ty Kern! La Ty Kern sîngele curge pe un alt menhir! Sub primele raze ale soarelui, prelingîndu-se parcă din granit, chiar sub semnul În formă de pește, două lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nenorocirea de cînd te-ai Întors! Bretonii nu uită niciodată, fato! Ai să descoperi poate adevărul, dar ai să-l plătești foarte scump! Și n-o să mai ai niciodată loc pe această insulă! - Băgați-o pe vrăjitoarea asta În celulă! zbieră atunci Lucas, văzînd chipul livid al Mariei. De Îndată ce ușa biroului se Închise În urma jandarmilor care o duceau pe Yvonne, Lucas nu rezistă ispitei de a o lua pe Marie În brațe. - N-o asculta pe baba asta nebună, e gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui marca Cerruti era serios feștelit, dar el era În viață. Spaimei prin care trecuse Îi urmă un val de mînie. - Poți să-mi spui ce-ai venit să faci aici de unul singur? - Castele de nisip, nu se vede? zbieră el, furios din motive identice. Dar ești udă leoarcă. Ce-ai făcut? - Am fost noaptea la scăldat Împreună cu Gwen. Marie arătă spre mașina În care stătea așezată fiica Yvonnei. - Ce mai e și povestea asta cu telefonul? - M-a chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trimisese scrisoarea anonimă la castel. - Dacă Îți Închipui că am să te las să Înhați jumătate din moștenirea mea, Îți spun că visezi! Tresări recunoscînd brusc bicicleta lăsată de Juliette. - Fata mea n-are ce să caute la tine acasă! zbieră el. Gwen Își oferi răgazul de a savura efectul Înainte de a-i trînti că prețioasa lui Juliette, la urma urmei verișoară primară cu Ronan, rămăsese totodată Însărcinată de pe urma lui. - Castelul e destul de mare ca să ne primească pe toți. Mereu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și eu am fost agresat, am fost bătut cu sălbăticie, dar de asta nici că vă pasă... - N-ai nici o urmă, nici de rană, nici de lovitură, cum explici acest lucru? PM, exasperat, făcu atunci o adevărată criză. Începu să zbiere: - Nu pricep! Nu pricep o iotă din toată povestea asta smintită! La urma urmei, e rolul vostru să pricepeți, ce dracu’! Asta e treaba voastră de polițai, n-aveți decît s-o faceți! Trebuie cumva ca toată lumea să fie lichidată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
două, reprezenta un cerc Înconjurat de opt linioare perpendiculare. Întredeschise cu prudență ușa. Nimeni. Făcu vreo cîțiva metri În liniște pe culoar. Pustiu. Privi plicul pe care continua să-l țină În mînă și se Întoarse de unde plecase. Interlocutorul lui zbiera În telefon la celălalt capăt al firului. - Da... Cum?... Ei bine, dați-mi bilet În clasa business, replică el cu o voce gîtuită de teamă. Închise ușa În urma lui, Încuie o dată cu cheia și Încremeni văzînd o foaie Îngălbenită pusă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
descotorosim de bătrîn! urlă PM. Ryan scutură din cap, scîrbit. - Termină, PM. Tu ești cel care mi-a dezvăluit că tata a ucis-o pe Mary, tu ești cel care i-ai ucis pe Gildas, pe Yves... PM Începu să zbiere ca un apucat: totul era fals, tipul nu putea fi decît un mincinos, un nebun! El nu ucisese pe nimeni, avea alibiuri... - Soția dumitale a revenit asupra mărturiei, a spus că nu te aflai la castel În nopțile acelea, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
absolut nimic... — Ba înțeleg ! Eddie pare că mai are puțin și face apoplexie. Nu-mi spune că nu înțeleg ! Aaam înțeleees. Deci probabil că nu sunt în plină Bucuria sexului. Pornesc pe vârfuri înapoi, dar e prea târziu. Și Portugalia ? zbiară Trish. Ți-aduci aminte cum a fost ? Iese din cameră ca o vijelie roz și îngheață în clipa în care dă cu ochii de mine. — Îhm... cina e gata, murmur, cu ochii la covor. Doamnă. O singură dată dacă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un interes reînăscut fremătând în mulțimea de ziariști. — O să facem noi cumva, OK ? Brusc, din senin, simt că-mi dau lacrimile. — Samantha, spune Hilary furioasă. Te rog întoarce-te la declarație ! O împinge pe Trish din fața microfonului. — Nu mă atinge ! zbiară Trish ca arsă. Te dau în judecată. Samantha Sweeting e avocata mea, dacă vrei să știi. — Zi, Samantha ! Ce părere are Nathaniel despre plecarea ta la Londra ? strigă cineva. — Ai dat dragostea pe carieră ? se bagă o fată îmbujorată. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cine sînt cei deghizați În costumele din jur. Îl văd pe Paul traversînd peluza, Îmbrăcat În pirat, cu trei copii mici Împiedicîndu-i-se printre picioare. — Nenea Paul ! Nenea Paul ! țipă unul dintre ei. Ia mai sperie-ne o dată ! — Vreau o acadea ! zbiară un altul. Nenea Paul, vreau o acadeaaa ! — Bună, Paul ! zic cu moralul la pămînt. Te distrezi ? — Cel care a inventat Ziua Angajaților În Familie merită Împușcat, zice fără nici o urmă de umor. Dă-te naibii jos de pe piciorul meu ! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
zic ezitînd. Dacă așa vrei tu, am să plec... — Nu ! Se Întoarce stresată spre mine. Nu pleca ! M-am răzgîndit. Vreau să fii aici ! — OK, zic și mai șovăitor, exact Înainte ca un difuzor prins În perete să Înceapă să zbiere „Mai aveți cinșpe minute !“ — Hai că mă duc, zic. Să te las să te Încălzești. — Emma. Lissy mă ia de braț și mă fixează intens. Mă ține atît de strîns, că mă doare. Emma, dacă mă mai auzi vreodată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
se înmuia, genunchii i se fleșcăiau. Până la urmă se oprea cu totul, ca un motor rămas fără benzină. Rămânea așa o vreme, lăsându-mă năuc, după care robinetul cu combustibil i se răsucea cumva pe dinăuntru și iar începea să zbiere și să mă împroaște cu sânge. Nu mai știu cât timp a trecut până a apărut capul copilului. M-am speriat când l-am văzut. Uitasem că de fapt asta trebuia să se întâmple. Mă lăsasem și eu pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se poate comunica în timp real, mare invenție a secolului XXII) îl strigă, provizoriu, Samore, cu un ușor accent italienesc. E chiar hilar să te trezești din lunga hibernare petrecută în coconul de sticlă și să te dezmeticești în vreme ce radioul zbiară ritmic: Samore! Samore! Samore! Rispunde, Samore! Buza cutre Samore!* Samuel își întinde brațele cu mușchi de copil și își zice în gând că cel puțin prenumele lui n-a fost stâlcit sub povara timpului; a rămas Samuel de la bun început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
tot privit ceasurile, m-am lămurit. Șatena s-a întâlnit cu un pletos și au plecat împreună. Blonda a rămas să-și balanseze nervoasă un picior, așezată pe o bancă. Atunci, văzând că nu am altă posibilitate, am început să zbier de pe balcon: - Sgsdgff! S-g-s-d-g-f-f! Internet! Sunt Jerry! Jerry de pe in-ter-net! Sgsdgff!... Ne-am dat întâlnire! Rottweillerul a ciulit urechile. — N-am cheie, m-am blocat în casă, sunt Jerry, sunt Jerry! Din depărtare, s-a auzit un lătrat. Am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]