1,953 matches
-
Acasa > Poezie > Oglindire > SIMFONIE DE VERS Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2337 din 25 mai 2017 Toate Articolele Autorului Mă recheamă arcușul viorii Din zbucium, odă în sunet vieții, Închide plâns-n har dând bucurii, Pe note îmi simt zborul inimii... Pianul mi-alungă frica suav Dar clapele dor un suflet bolnav, Piano-pianissimo e tonul Nou ce-mi dăruie-napoi râsul... Acorduri de harpă fură
SIMFONIE DE VERS de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340474_a_341803]
-
pioșenie și sinceritate. În fapt, eul liric își caută calea spre Dumnezeu: „Învrednicește-mă, Doamne”, „Să te aflu pe tine, să știu”, „Să-ți caut, să-ți aflu iubirea”, „să rezist”, „să pot”, „să citesc”... După zbaterile ce amintesc de zbuciumul psalmistului arghezian, o smerenie îi potolește dorințele: „Aștept cuminte. Facă-se voia Lui!” (Resemnare). Problematica existențială atinge tema majoră a timpului, niciodată suficient pentru o viață de om: „Te rog să-mi dai un strop de timp, cu/ împrumut.” (Rugă
OLGUŢA TRIFAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340404_a_341733]
-
dar părea o scânteie din aura ta de lumină...” În final, arunc o privire de ansamblu pe această salbă aurie de poeme, să deslușesc torsiunea firului tematic prin vălmășagul misterios al trăirilor și simțirilor poetului adolescent. Câtă frumusețe dureroasă în zbuciumul sufletesc, asemenea zbaterii fluturelui, dornic să iasă în atmosfera plină de lumină, culoare și parfum de floare! Încerc să înțeleg nuanțele schimbătoare ale acestui fir tematic: -nedumeriri și candide mirări la apariția fiorilor inefabili; -întrebări obsedante la înfiriparea dorințelor misterioase
FIORII INEFABILI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340462_a_341791]
-
toamna vieții plimbându-mă în cerdac, sub clar de lună, depănând amintiri, privind fotografii, vizionând casete sau recitind modestele mele poezii care s-au adunat, purtând aproape numărul zilelor unui an. În tot ce-am scris, sunt gânduri, trăiri intense, zbucium și frământări amestecate mereu cu dor, dor arzător de casă, de cei dragi, de oameni și de sat. Sunt stări sufletești deosebite prin care am trecut, la întoarcerea și plecarea scumpei mele soții, Maricica (ea s-a dus în țară
UN CĂLĂTOR, PRIN VIAŢĂ TRECTOR... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340489_a_341818]
-
proaspăt ieșit din ou. Resemnat, schiță un zâmbet și renunță la toți și la toate. Și Domnul ne-a mai dat, la toți, un ceas. Un ultim ceas când nimeni nu ne mai grăbește ; un ceas de liniște deplină - fără de zbucium, fără de speranță - un ceas de armonie cu destinul. Cu ochii în lacrimi, la un colț de masă o bătrână așternea, cu greu, pe-o coală galbenă ca ceara, câteva rânduri. „Dragii mei. Am rămas singură cu toate treburile pe cap
Ultimul ceas () [Corola-blog/BlogPost/339940_a_341269]
-
trăiește, frumusețea naturii, în genere, teme și motive poetice ale oricărui creator de frumos, teme pe care le întâlnim și în acest volum. Deschizând cartea, chiar din primele pagini, observăm că se strecoară o notă gravă, de melancolie, sau de zbucium sufletesc, de trăire în și pentru iubire. Ilustrativ este chiar catrenul Clipa cu care se deschide volumul: Să mă iubești cum iubește un pictor pânza sa albă -/ Din lumea întreagă să-ți fiu cea mai dragă/ Și orice mi-ar
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
în două părți. Partea I, “Identitatea în tranziție”, descrie procesul de examinare și testare a identităților profesionale, producând mai multe schimbări profunde decât ne-am închipuit inițial. Oricât de banal ar fi, nimeni nu a găsit modalitatea de a evita zbuciumul unei schimbări de carieră. Majoritatea percepe tranziția la o nouă viață profesională că pe o perioadă de confuzie, declin, nesiguranță și incertitudine. Această perioadă incertă durează mai mult decât ne închipuim. O schimbare reală a direcției e întotdeauna înspăimântătoare, mai
Herminia Ibarra: Identitatea profesională. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339409_a_340738]
-
62”, nu e dus până la capăt. Singura rezistență la care e supus protagonistul o reprezintă monotonia propriei empirii. Și celelalte povestiri: Nebuna din Chaillot, Enigma Soniei și Plecarea Generalului se caracterizează printr-o narație atractivă. Constantin Mateescu aduce la suprafață zbuciumul unor vremuri apuse care au coincis cu anii lui cei mai frumoși. De aceea, felul în care evocă e sincer și fără echivoc. Cartea se citește cu plăcere și curiozitate pentru ce a fost atunci, în anii cincizeci - șaptezeci ai
Constantin Mateescu: Altfel de proză*. Cronică, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339365_a_340694]
-
ce moare, Dar ciclul este inevitabil, E scris în Lună și în Soare, Chiar dacă este regretabil! Îmi pare rău după copilărie, Căci a trecut repede prin viață, Ea a fost, nu o să mai fie, O port în suflet totuși semeață! Zbucium de copil inocent, În căutare de noi ascunzișuri, Plecat pe drumuri, mereu absent! Cu viața visată prin frunzișuri. Cât de mult tinerețea o regret, Că nu am știut cât prețuiește, Mă credeam foarte deștept, Se vede că nu eram, firește
REGRET de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341009_a_342338]
-
casa inimii. Până își regăsește suflet iubitor. Pe zază de timp înaripez dorință, cu dor de iubire-n suflet singurantic. Din speranță să îmi curme suferință. Pe geana privirii pun visul romantic, dorul de iubire să-mi curgă-n peniță. Zbuciumul sufletesc de-a nu-mi fi zadarnic. Sonet nostalgic Din lacrimi , gene împletesc, vălul pânzei de sub pleoape, când simt că, noaptea-i aproape. Iar eu în suflet gol privesc. Caut rază de lumină pentru dorul singuratic ce-și plânge destin
4 SONETE- (I) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341010_a_342339]
-
Muzicalitatea poeziei Emiliei Amăriei vine și din cântecul care i-a însoțit adesea traseele sale biografice. Uneori ai impresia că poemele sunt chiar cântec, ca ascund în unduirile lor ritmuri muzicale. Debutul târziu o ține pe Emilia Amăriei departe de zbuciumul poeziei cultivate de grupuri, promoții, generații... Ea nu vrea să semene cu nimeni, oricâte ecouri din alte zări i-am detecta. Ea vrea să semene doar cu ea însăși, iar modul ei de a percepe și reacționa la tot ceea ce
EMILIA AMARIEI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341028_a_342357]
-
ești neprețuită și-atâtea inimi furi! Valsează-n ton cu tine atâtea constelații Cu galbene eșarfe pe brațe de furtuni, Se-nchină-adânc și luna, stârnind reverberații Când sunetele ploii în suflete ne-aduni... Ce roșu mă-ntomnezi, tu, toamna mea nurlie Cu zbuciumul din gene, melancolii născând; Ecouri strigi în mine și ploi și simfonie Mai ning din ceruri astăzi, în galben suspinând... Referință Bibliografică: Ce roșu mă-ntomnezi! / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 784, Anul III, 22 februarie 2013. Drepturi
CE ROŞU MĂ-NTOMNEZI! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341271_a_342600]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > COPACUL Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Am adunat în ramuri din rădăcini ascunse Atâtea amintiri și taine despre viață; Eu, cel ciuntit acum, cu rănile neunse Și zbucium de tristeți și zâmbet de paiață... Sunt singur lângă-o cruce ce dăinuie-n uitare Creștinul fără casă din valea unei plângeri; Îi sunt și umbră rară și floare-n resemnare Și lacrimă-n icoană și rugă către îngeri... Și
COPACUL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341276_a_342605]
-
Natura este locul unde zborurile sunt la ele acasă. Trăirile își deschid aripile și încearcă să fredoneze aceeași melodie cu a universului. Tinereațea poetei poate explica relația specială pe care aceasta o are cu natura. Este timpul iubirii și al zbuciumului necunoscut. Natura și iubirea sunt două teme îngemănate. Nicăieri nu poți auzi mai bine chemarea dragostei, pulsul inimii, decât în mijlocul naturii. Iubite,/privește farmecul toamnei/ ascuns, într-o frunză aurie,/ Privește vântul și furtuna,/ prin ochii cerului/ Privește stâncile,/ prin
NOTE DE LECTOR .VOLUMUL VIPERA , AUTOR FLORINA DINU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341367_a_342696]
-
mai întâi pe el. Noi, românii, străbatem toate colțurile lumii dar mult mai greu facem călătorii mai scurte prin țară, ca să îi cunoaștem frumusețile. Iată așa, puțini oameni au văzut vreodată peisajul comunei Itești, și fin, și sălbatic, îngânat de zbuciumul Bistriței și de foșnetul codrilor. Cel mai mare ca suprafață, dintre satele componente ale comunei este Itești. Urmează satul Dumbrava, iar satele Ciumași și Făgețel sunt mai mici și se situează pe spinarea stâncoasă a dealului pe sub care se varsă
VASILE CIUBOTARU. RENAŞTEREA COMUNEI ITEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341988_a_343317]
-
buze din nectar de sânziene, Cu nuri serafici voluptoși, carnali, Cu pântec de fecioară-n agonie, Cu sâni ce Dumnezeu i-a plămădit Cu nesfârșită și divină măiestrie, Cu deznădejdea fructului oprit, Cu dansul nupțialelor fantasme, Cu avalanșa dorințelor nebune, Cu zbuciumul eroticelor spasme Cu inocenta și vulgara goliciune... Nici un artist nu poate face alta Mai ireală, mai gingașă, mai fatală, Cu pensula, cu lutul sau cu dalta Cum pot doar eu... cu mâna goală! Referință Bibliografică: cum pot doar eu / Romeo
CUM POT DOAR EU de ROMEO TARHON în ediţia nr. 810 din 20 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342237_a_343566]
-
soarta pe toate fațetele și a-i smulge chinului un zâmbet timid. Autorul cărții „Exilul românesc la mijloc de secol XX - Un alt fel de pașoptiști români în Franța, Canada și Statele Unite” - Octavian Curpaș - surprinde cu măiestrie în condeiul său zbuciumul sufletesc al celor dezrădăcinați dar netemători de un viitor mai puțin clar. Tragedia românilor se transcrie în învingerea sinelui, oriunde s-ar afla.” Referință Bibliografică: SCHIȚĂ DE PORTRET - OCTAVIAN CURPAȘ - reporter în patria din suflet și cuvinte / Confluențe Românești : Confluențe
REPORTER ÎN PATRIA DIN SUFLET ŞI CUVINTE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341761_a_343090]
-
acest celebru verset, dar cititorul cât de cât deprins cu cercetarea Scripturii o va identifica numaidecât. Această Cină de pe urmă (“Bujorul miroase/ pe masa Cneazului Lazăr - / cina de pe urmă”), această Cină a unei așteptări neliniștite, înfrigurate, încărcate de speranță, de zbucium, de disperare, copleșită de un teribil mister, este invocată de două ori în cuprinsul Tripticului athonit. Mai întâi, la pagina 38: Întotdeauna mai pune o farfurie în plus, o lingură, o furculiță, un scaun aproape de masă tras. Întotdeauna, lasă ușa
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
minune Precum un val de spumă în a mării spumă, Precum un anotimp ce-n veșnica genune Eterna-i clipă de o clipă și-o consumă... Ești o minune ce durează vreme de-o minune Precum un vis albastru în zbucium de coșmar, Precum un cristalin fior pe-ale iubirii strune Eternu-i dor de veșnicie durând o clipă doar... Ești o minune ce durează vreme de-o minune Precum o oază vie într-un deșert de moarte, Precum o stea ce-
TU EŞTI MINUNEA MEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341943_a_343272]
-
să devii o binecuvântare semenilor tai. Ești un copil deosebit și nu meriți să suferi. Inimioara ta ascunde multe taine și totuși ochii tăi vorbesc despre ele. Deseori descopăr în adâncul ochilor tăi bucurie, liniște dar și tristețe, iar uneori zbuciumul sufletului tău se revarsă asupra irisului tău de un albastru ca al cerului. Aceste rânduri nu ți le scriu pentru acum, ci pentru atunci când vei ajunge la vârsta la care apar primii fiori ai dragostei și când un băiat frumos
SCRISOARE CĂTRE LEONEA (MESAJ PENTRU UN COPIL MINUNAT) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342211_a_343540]
-
Cu buze din nectar de sânziene, Cu nuri serafici voluptoși, carnali, Cu pântec de fecioară-n agonie, Cu tot ce Dumnezeu a plămădit Cu nesfârșită și divină măiestrie, Cu deznădejdea fructului oprit, Cu dansul nupțialelor fantasme, Cu avalanșa dorințelor nebune, Cu zbuciumul eroticelor spasme Cu inocenta și vulgara goliciune... Nici un artist nu poate face alta Mai ireală, mai gingașă, mai fatală, Cu pensula, cu lutul sau cu dalta Cum pot doar eu... cu mâna goală! Referință Bibliografică: Cum pot doar eu / Romeo
CUM POT DOAR EU de ROMEO TARHON în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342240_a_343569]
-
vieții și o transformă în perna pe care se odihnesc ceilalți, sperând să nu împartă mai târziu o singurătate. Există posibilitatea ca peste ani să fie uitate pentru cineva cu o piele fără geometrii , dar chiar și atunci în tot zbuciumul ascuns al sufletului așteaptă o întoarcere. Ele, neștiutele ... Referință Bibliografică: Ele, neștiutele / Daniela Lăcrămioara Capotă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 764, Anul III, 02 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Daniela Lăcrămioara Capotă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ELE, NEŞTIUTELE de DANIELA LĂCRĂMIOARA CAPOTĂ în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342328_a_343657]
-
corabie până la Londra și de acolo peste Canalul Manecii ar fi ajuns în Franța, dar drumul pâna în România era destul de lung și periculos la acele vremuri. Singurii săi prieteni, Ispas, Florence, și Tom, erau aici în Australia. Căpitanul simțindu-i zbuciumul îl invită să se stabilească la Sydney și să locuiască împreună cu el. După lungi clipe de chibzuială acesta acceptă și chiar de a doua zi porniră împreună să găsească o casă de cumpărat. Văzură multe proprietăți frumoase. De bani nu
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
întreagă a neamului nostru", a declarat Starețul Mănăstirii Putna, cu prilejul împlinirii, la 7 decembrie anul 2012, a douăzeci de ani de stăreție a vestitei chinovii ștefaniene ... - Pentru început, aș dori să vă întreb, Preacuvioase Părinte Stareț, cum se simte zbuciumul lumii românești, pe vremuri de criză, la Mănăstirea Putna? Ajunge nelinistea lumii până aici? - Ca intotdeauna, în Biserică, unde Îl avem pe Domnul nostrum Iisus Hristos, sufletul românului poate fi simțit cel mai bine, cu bucuriile și cu necazurile lui
INTERVIU CU PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT MELCHISEDEC VELNIC – STAREŢUL MĂNĂSTIRII PUTNA, DESPRE MULŢI ROMÂNI CARE S-AU APROPIAT DE DUMNEZEU ÎN ACESTE VREMURI GRELE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/342369_a_343698]
-
lor, se adâncește odată cu moartea mamei ucisă de tatăl căzut în patimă beției. Ajung la orfelinat unde cei mici, nu fac față și mor sufocați de prea multă durere, de neiubire. Aici, Ana și Vlad separați fiind, trăiesc clipe cumplite, zbucium lăuntric, maturizarea lor înainte de vreme. Cei slabi, se rătăcesc. Cei puternici, devin aprigi. Ei rezista doar călcând unii pe alții. Este o luptă pe viață și moarte. În orfelinat, Vlad își pierde prietenul cel mai bun, pe Călin Barbu care
TRAGEDIE SI TRIUMF DE LIGIA SEMAN, SAU EXEMPLUL UNEI IUBIRI CE TINDE SPRE DESAVARSIRE de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 50 din 19 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342458_a_343787]