956 matches
-
cu întrebătoarele mele tristeți. Iată o noapte fără ferestre-n afară. Dumnezeule, de-acum ce mă fac? În mijlocul tău mă dezbrac. Mă dezbrac de trup ca de-o haină pe care-o lași în drum. ÎN MAREA TRECERE Soarele-n zenit ține cântarul zilei. Cerul se dăruiește apelor de jos. Cu ochi cuminți, dobitoace în trecere își privesc fără de spaimă umbra în albii. Frunzare se boltesc adânci peste o-ntreagă poveste. Nimic nu vrea să fie altfel decât este. Numai sângele
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
scriitor nu am fost, da’ atunci — ce sunt? Că nici ultimul parazit care crește în cutele societății nu sunt... Pesemne că sunt cineva dificil de fixat. „Ce mai faceți, domnu’ Țuțea?“ — Mă simt asemeni unui vultur trist, care înălțat la zenit urinează asupra veacului douăzeci cu un dispreț creștin. Am purtat ideile și credința precum poartă vântul microbii. UMANISM Un umanist pur, adică indiferent religios, practică formele vieții de junglă, împingând cruzimea până la forma gratuită a bestialității tigrului. Vremea noastră este
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
ediție a Festivalului sibian al muzicii se așază firesc în marele circuit al valorilor europene și internaționale, circuit spectaculos în care - iată, de mai bine de două decenii! - sunt antrenați inclusiv tinerii noștri muzicieni. Dumitru Avakian: Vă aflați, maestre, la zenitul unei cariere prodigioase. Dispuneți de un cumul impresionant al experiențelor profesionale. Și nu numai. De ani buni realizați un veritabil transfer al acestor experiențe profesionale către tinerele generații de muzicieni. Evident, în acest sens, Festivalul imaginat și inițiat de domnia voastră
Interviu cu Christian Badea -„Întotdeauna am lucrat cu tinerii muzicieni, peste tot în lume“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/2415_a_3740]
-
organic, pigmenții vopselei, la-nceput risipite prin lume, ca un mănunchi de tentacule la gura unei sepii), apoi se adună-n mănunchiuri (cuie, scânduri, vopsele) și se-mbină într-o formă de apogeu (un scaun), care rezistă o vreme la zenitul vieții sale gestaltice, asemenea maiestuoasei coame de calcar a stegozaurilor, și-apoi se degradează, putrezește, ruginește, se disipează în alte zone, ca un alt mănunchi de filamente ce urmează ființa cea adevărată. De ce trebuie ca marile și minunatele lucruri reale
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
visat-o * marea a rămas mai tristă, Nordul a rămas pustiu Și marea ce cântă pe stînce zdrobite Și vântul ce geme pin ierne cernite Argintiul soare-al nopții, vergin, blând ca o nălucă {EminescuOpVIII 295} Spunea: "Diodor, vezi tu zenitul dasupra ta? Este sufletul tău... Ce este sufletul?..... Este ființa unui înger înamorată într-o formă, tu! Zenitul tău - o stea, cine știi ce lume nemărginită poartă vuietul destinelor tale d-asupra capului tău. Cât ești de mare în nouri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Și vântul ce geme pin ierne cernite Argintiul soare-al nopții, vergin, blând ca o nălucă {EminescuOpVIII 295} Spunea: "Diodor, vezi tu zenitul dasupra ta? Este sufletul tău... Ce este sufletul?..... Este ființa unui înger înamorată într-o formă, tu! Zenitul tău - o stea, cine știi ce lume nemărginită poartă vuietul destinelor tale d-asupra capului tău. Cât ești de mare în nouri, cât ești de fericit jos, simți că ești lumină din lumină, Dumnezeu din Dumnezeu.. " Zenitul, umbra destinului, dovadă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o formă, tu! Zenitul tău - o stea, cine știi ce lume nemărginită poartă vuietul destinelor tale d-asupra capului tău. Cât ești de mare în nouri, cât ești de fericit jos, simți că ești lumină din lumină, Dumnezeu din Dumnezeu.. " Zenitul, umbra destinului, dovadă că sânt aud murmurând prin coardele lirei mirul sufletului meu, dovadă că am un suflet. Cât de mare sunt eu! Zenitul meu - o stea, cine știi ce lume care poartă vuietul destinelor sale dasupra capului meu; oare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în nouri, cât ești de fericit jos, simți că ești lumină din lumină, Dumnezeu din Dumnezeu.. " Zenitul, umbra destinului, dovadă că sânt aud murmurând prin coardele lirei mirul sufletului meu, dovadă că am un suflet. Cât de mare sunt eu! Zenitul meu - o stea, cine știi ce lume care poartă vuietul destinelor sale dasupra capului meu; oare, dacă mor eu, moare și ea, acea lume din zenit? Lira mea - o lume cu tremurul simțirilor ei. Simt, gândesc, inima mea - un ocean
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lirei mirul sufletului meu, dovadă că am un suflet. Cât de mare sunt eu! Zenitul meu - o stea, cine știi ce lume care poartă vuietul destinelor sale dasupra capului meu; oare, dacă mor eu, moare și ea, acea lume din zenit? Lira mea - o lume cu tremurul simțirilor ei. Simt, gândesc, inima mea - un ocean cu valuri nenumărate, creierii mei - un paladiu tămâiat de-nțelepciune, și cu toate [astea] ființa mea singură e un tron fără rege, un templu fără zeu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
prea mai știu de ce am fost atât de trist toți anii ăștia“. Cunoștea uzanțele: de-a lungul istoriei, creierul fusese comparat cu cea mai înaltă tehnologie disponibilă: motor cu abur, centrală telefonică, computer. Acum, când Weber se apropia de propriul zenit profesional, creierul devenise internetul, o rețea de distribuție, peste două sute de module comunicând dezinvolt cu altele și modificându-se reciproc. Unele dintre subsistemele încâlcite ale lui Weber acceptaseră modelul; altele voiau mai mult. Acum, că teoria modulară căpătase influență asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Te împilă toată lumea, și nu decretezi infamia universală și iremediabilă a omenirii. A fost cu tine puțin mai indiferentă ea, și universul întreg devine "un episod trist, care tulbură liniștea neantului". Amorul, ca și soarele, e un singur moment la zenit: în momentul primului "da". Predici necontenit morala, zvârli în toate părțile precepte. Înțeleg: te ispitește viața și simți nevoia să alungi tentațiile, din toate puterile, în fiecare moment al vieții. Dacă, apucând pe un drum, ți-ai rupt un picior
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
izolarea până la schizofrenie, dar aveam în minte imaginea orbitoare a ceea ce aveam să fiu odată, omul complet și perfect, scriitorul total... Deși petreceam, singur în patul îngălbenit de transpirație, ore oribile, când frica și excitația, frica excitată, îmi ajungeau la zenit, știam cine sânt știam ce am de făcut, și perspectiva unei vieți moarte, osificate nu mă întrista: aveam să-mi dărui viața ca să mi-o câștig. Slăbiciunea și diformitatea corpului meu, palpitațiile și sufocările de care sufeream, visele crude, scatologice
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
vreo nelămurire? - Așteptă câteva clipe și, cum nu primi nici un răspuns, adăugă: Atunci, înainte! Cei paisprezece supraviețuitori își reluară acțiunea de încercuire, dar cei mai mulți dintre ei începură să se dumirească unde se află abia după o oră. Soarele, aproape la zenit, părea că vrea să-i facă una cu pământul - nu se zărea nici cea mai mică umbră cât vedeai cu ochii și temperatura trecea cu mult peste cincizeci de grade. Nu se vedea decât piatră neagră și nisip roșiatic. Absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
începe să fie consumat, ne așezăm apoi temeinic la acest ospăț cu timpul, începem să înghițim zilele și să le facem să dispară în mormântul care sîntem și care capătă contur și se umflă cu fiecare zi îngurgitată, urcăm către zenitul acestui parcurs, începem apoi Coborâșul ținîndu-ne tot mai greu pe picioare și speriați că "rezerva de timp" se apropie de sfârșit, că vom muri de foame de timp. Numai că această descriere mecanică a vieții ca "porție de timp" ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Dacă urmează sfatul bătrânului, curând va simți puterea înaintașilor curgându-i prin vine. Sfântul îl conduce și la plecare se oprește să culeagă monedele de aur pe care conducătorul recunoscător le-a risipit în fața lui pe podea. Soarele ajunge la zenit și maiorul Privett-Clampe exclamă „ce amabil și ce frumos!“ pe când desface o fotografie înrămată, cu portretul vopsit în roz al Impăratului-Rege. Un dar bun și sigur. Unul care te face să știi de care parte se află credința și loialitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o potecă de păstori, printre lespezi de piatră și zone cu iarbă țepoasă. Deși trece pe lângă câteva gospodării, nu se oprește la ele. La început scoate carnetul, dar nu are putere să scrie nimic în el. Când soarele ajunge la zenit, drumul cu pietriș o ia spre povârnișul care se continuă pe mile întregi la nord și la sud. Pentru tot restul zilei, cărăruia îngustă de lângă râu merge în pas cu el. Își stabilește tabăra într-o despicătură dintre două lespezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Tabloul ,,Cosași odihnindu-se” aduce în primplan asemenea eroi, cosași obosiți, istoviți de efortul depus în arșița caniculară a unei zile toride a verii, care-și permit o scurtă clipă de răgaz. E miezul zilei, căci lumina le cade din zenit direct pe umeri. Toți sunt bărbați la vârsta maturității, iar pictorul reușește să le sugereze această forță bărbătească, chiar atunci când ei se odihnesc. Sesizăm ușor cele două generații, unite în muncă, dar cu atitudini diferite. În stânga tabloului, cei trei bărbați
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
umezi de „sacrificiul lui Vadim“. Iar Mitică Dragomir a sintetizat totul în stilul său de peluză: „Dacă n-a înnebunit, atunci e un mare strateg.“ Eu cred doar că Vadim își face iluzii. ILIESCU DĂ CU SUBSEMNATUL Bătrânețe, haine grele. Zenitul carierei, că de sfârșit nici nu vrea să audă, îl aduce pe Ion Iliescu la masa de scris a Parchetului, acolo unde se dă cu subsemnatul. E adevărat că instituția e condusă încă de oameni promovați sub regimul său, dar
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
În cârca mea. M-am Întors, puriule. Am ginit ce ghiftuise ochii lu don Wenceslao. Pă cer iera mișcare mare. Șozuri mari se nălțau dânspre crângu dă la stabilimentu rustican Izvoarele și curba de-o făcea trenu. Făceau hagialâc la zenit. Unele părea că dau roată Împrejuru altora, da fără să-mpedice mișcarea generală, și toate se nălța. Mandea nu le scăpam din ochiometru și parcă mă ridicam rimat cu iele. Îți zic că la prima intenție n-am captat ce iera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bine observa într-o cronică Paul Cernat, Centura de castitate este povestea unei apoteoze, anume construită astfel de către autor. Secvențele în care e împărțită cartea semnalează această ordine sacră: „Insomnia“ e urmată de descoperirea „Feței lăuntrice“, ceea ce duce în punctul zenitului, acolo unde locuiește „Lumina“. Poezia rămâne un teren rezervat grației, plutirii sub zodia spiritului. Prozei i se cuvine zona pământeană, a încercărilor și a exhibițiilor metafizice. Salvarea nu poate fi însă găsită decât în vers. Într-adevăr, poetul e mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
sat, de-a lungul câmpiilor încărcate de belșugul recoltelor, pe lângă batalioanele de porumb zdrențuit, cu lăncile roase, îndoite și sparte, deasupra cărora câte o floarea-soarelui, ca o negresă cochetă cu scufița galbenă își întorcea pe nesimțite chipul ei rotund, către zenit. Știam de pe atunci că vorbele lui vor stărui încă mulți ani după plecarea noastră. Sărăcia descrisă de el este cea trăită și simțită cu adevărat. Viața ticăloasă de pod-mansardă, alături de o femeie halucinată și sleită de foame: moartea, întruchipată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
not sighed deep, laughed free, Starved, feasted, despaired - been happy.“ Dar viața sa nu avea să rămână neîmplinită. Îi producea o sumbră satisfacție gândul că poate ea nu fusese tot timpul decât ceea ce citise el În ea; că acesta fusese zenitul vieții ei; că nimeni n-avea s-o mai facă vreodată să gândească. Și totuși tocmai acest lucru nu-i plăcuse la el. Dintr-o dată, Amory s-a simțit obosit de gânduri, de atâta gândire. — Naiba s-o ia! și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Omul Iubirii a fost ucis în lumea politicii. Cardinalul rostise aceste cuvinte ca și cum ar fi scuipat o otravă amară. Eu mă uitam dus pe gânduri la mantaua largă și la mitra roșie, semne ale rangului său. Fiule, înțelege! Aceasta era zenitul îndelungatei mele călătorii. — Eu... am să mă rog neîncetat de acum înainte... pentru tine și pentru Japonia. Mi-am plecat adânc capul și am părăsit încăperea. Așezat pe scaun, cardinalul se uita lung pe fereastră. Oare la ce se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și tu. Scriu poezie. Scriu proză, scriu teatru, scriu eseu, critică literară, ba am scris și publicat reportaj, am făcut gazetărie am scris peste o mie de articole de presă curentă, să-i zic așa. Dar astea nu pot fi zenitul, nici măcar nadirul, ci o stare de fapt, un modus vivendi ales cu de la mine putere. Am scris de fiecare dată fără să-mi impună cineva ce să scriu, am scris ce-am vrut, dar mai ales am scris ce-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
unui bulevard larg. Colinele fuseseră nivelate astfel încât aceasta să fie înconjurată de spațiu și peluze înverzite. Se situa la aproape un kilometru de porțile umbrite de arbori. Sfida cerul într-o splendoare de metal strălucitor. Era un con ațintit spre zenit, surmontat de o stea de lumină atomică, mai orbitoare decât soarele de amiază care licărea deasupra. Gosseyn fu surprins s-o vadă atât de aproape. Până atunci nu se gândise, dar acum, deodată, își dăduse seama că Mașina nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]