798 matches
-
din ce spectacol e patul acela de spital, cu un manechin în el. Văd că femeia se albește: Ce... manechin? Ăla din culise. Sufleuza se apropie de pat, temătoare, și trage cearceaful: sub el, dormea Florin, scenograful teatrului. Femeia-l zgîlțîie și-i strigă că-ncepem repetiția, să se scoale. Boemul, ușor mahmur, asta și face: mă salută și pleacă vioi, spre baie. Aflu ulterior că, uneori, cînd întîrzie prin oraș și nu mai prinde autobuzul, doarme-n patul din culise
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
mai putea avea loc deoarece protagoniștii ei... fugiseră, cu o zi înainte, în Germania! Directorul teatrului a făcut o explicabilă criză de nervi, juriul a amenințat cu reclamații, teatrul a pierdut o mențiune sigură, viața culturală a Timișoarei s-a zgîlțîit o secundă. Dar după spectacolul Teatrului Maghiar (că ăștia nu fug din România!) și după cel al Naționalului, dar mai ales după masa copioasă de la Beregsău unde era cel mai mare complex porcin din România și după degustarea de la Recaș
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Manu Nedeianu, Dellakeza, Cozorici, Rauțchi, Silvia Popovici, Gina Patrichi ș. a.! E tristă însăși devenirea întru artă a artistului nostru, crescut într-un mediu elitist (oarecum cosmopolit) și lansat într-o lume a dictaturii proletare. Cartea scoasă de Florica Ichim te zgîlțîie din două motive: 1) injustițiile repetate cuprinse-n ea; 2) prejudecățile artistice, comoditățile & manierismele acuzate de V.M. E un manual teatral, risc azi afirmația, de talia celor semnate (direct ori nu) de Stanislavski, Meyerhold, M. Cehov, Szaina, Kantor, Brook, Grotowski
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Acuma beți", spune bunica și toți se ridică în picioare, ciocnesc, în timp ce bunica avansează spre proscenium și, ținîndu-și cît poate plînsul, cîntă "Mulți ani trăiască") Alex: (nu mai poate suporta, sare de la masă) Bunică!!! Nu!!! (o apucă de umeri, o zgîlțîie cu putere și disperare) Bunică, ce faci?! Ăștia nu-s musafiri adevărați! Bunica: Știu. Alex: (aproape plîngînd) Și atunci de ce le cînți mulți ani trăiască? Bunica: Ca să nu le cîntați voi. PARTEA A DOUA (Același decor, doar că draperia e
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
parte, al imposturii nerușinate, pe de alta. Intoleranța lui erupe dintr-o exigență ale cărei cote urcă absolut. Marea lehamite care îl surprinde e încărcată de toate drojdiile unei dezamăgiri de nelecuit. Ar vrea, ah, cît ar vrea să-ți zgîlțîie semenii cu un duh somnolent, să-i deștepte din confuzie și moleșeală. Dar zbaterile lui sînt în deșert. Cine să-l înțeleagă? Licheaua, mediocrul, duduia hormonală? "Omul nou", multiplicat în puzderie de exemplare? În această "brambureală" dibaci întreținută, șarlatanii se
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în Iugoslavia..., da, da, aud... și că l-au prins... și ca să scape de condamnare tu ai acceptat să-ți torni colegii... Dosar nr.: Hai sictir, criminalule...! De unde ai mai scos și tîmpeniile astea? Plutonierul:... Nu eu... spiritul... Dosar nr.: (zgîlțîind masa, căreia îi cade un picior, apoi încă unul) Bă mortule, te bag în mă-ta... mai bine spune tu cum ai scăpat cînd te-au prins cu valută la aeroport... îți mai pune dracu' o floare de acuma, că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-o limpede, că, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, societatea burgheză are ca principale preocupări banii și... sexul. În ciuda unei pudori (ipocrite) și a unei sobrietăți (afișate) a moravurilor, în ciuda rigorilor impuse de normele sociale, zbenguielile erotice zgâlțâie instituția căsătoriei, erijată în temelie oficială a ansamblului social, și aduc dovada fragilității ei. Dorința fizică se strecoară acolo unde se credea că ordinea economică eradicase totul și-și impusese domnia absolută. Neprevăzutul trupului vine să clatine solidul edificiu conjugal
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
i-ar fi putut amplifica agitația psihică. De fapt Bacovia nici nu trebuia să coboare în „Infern”; el purta „Infernul” în sine. „Infernul” - am mai notat, pare-mi-se, undeva - e nespusul. în momentele sale cele mai rele, cînd îl zgîlțîia nevroza, cînd, vorba Psalmistului, viața i se apropia de Iad, n-a descins în acesta, ci s-a oprit, s-a retras de la gura lui. Nu s-a aruncat în el ca Empedocle în Vulcan. în celebra carte Shakespeare, contemporanul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
doar la cei bogați să le mănânce pâinea) cu mâncarea, iar eroul se răzbună pe el că a lăsat vrăbiile să-i mănânce grâul cu spicele de aur. La vremea prânzului, oprindu-se într-o altă grădină de aur, "îl zgâlțâie" și pe Brumarul-cel-Mare ("stăpânul brumei promoroacă, viscol și spulber"), pentru că i-a înghețat într-o noapte hrișca în pământ. La amiază, l-a așteptat pe lupul "cel cu cap de fier" să-i aducă mâncarea; l-a luat la bătaie
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
dă seama că n-are rost, e vorba de o întreagă clasă care îl urăște pe Vassili și ceea ce reprezintă el. Trebuie să lovească altfel, nimicitor. Vassili zace mort pe pat în casa părintească. Cineva bate la ușă, chiar o zgâlțâie. Tatăl Opanas deschide. E popa. Un preot bătrân cu chelie, barbă și plete colilii, venit parcă din adâncul veacurilor să țină slujba mortului. Mujicul Opanas îl privește lung, crunt și neguros, strângând în suflet energia pentru marele prag pe care
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cu calul de căpăstru : „Fără de a se mai gîndi, sări din scări, apucă ușa bisericii cu amîndouă mîinile și se izbi în ea, ca să- i rupă zăvorul, să o scoată din țîțîni, în sfîrșit, să o spargă. Ușa se zgîlțîi, încît răsună toată biserica goală, dar ea nu îngădui cu una, cu două, și trecu timp la mijloc pînă ce Sămădăul izbuti să intre”. O explicație a acestei modificări poate fi atitudinea regi mului comunist din România față de Biserică în
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ne vorbește despre viitor. Compensare: „Dacă un lucru este detestabil, dar nu poate fi evitat, trebuie găsită modalitatea prin care să-l poți Îndrăgi”. Altfel spus, căutând bine, vei afla ce fel de Închisoare a spulberat Uranus, chiar dacă ți-a zgâlțâit zdravăn fotoliul preferat cu ocazia asta! Exemplu: Carl Gustav Jung (vezi tema de pe pagina următoare) În 1912 rupe relația cu Freud, care-l considera fiul lui spiritual. Totuși, timp de mai mulți ani se străduiește să treacă peste divergențele profunde
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
n-am văzut decât un gard din sârmă ghimpată și un munte din piatră albă. Acolo nu exista incertitudine, nici ceva asemănător. Era un munte adevărat, golaș, fără vegetație, de pe care iarna cobora un vânt rece. Înțelegi? Un vânt care zgâlțâia gardul ghimpat, cu un sunet care mi-a rămas În cap și nu se mai stinge. Sunetul unui peisaj Înghețat și inflexibil, știi, domnule Faulques? Ca pozele dumitale. S-a ridicat În picioare, și-a căutat ranița pe pipăite și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
să-și facă toaleta, iar eu eram În bucătărie să-i aduc platoul cu micul dejun, aud țipătul mamei, din camera ei. CÎnd am intrat, bunica privea cu ochii larg deschiși, fix spre icoană, iar mama o striga și o zgîlțîia de umeri. İ-am luat și eu mîinile și am Început să i le masez. După cîteva minute privirea bunicii a devenit din nou vie, m-a strîns de mînă și a surîs ca pe vremuri. Credincioasă, Învățîndu-mă ce este
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
nu ar fi toate decupate. Mergând la pâine văd pe bulevardul nostru patru coloane de muncitori de la fabricile chimice Îndreptându-se către centru. Insultă la adresa populației care nu li se alătură. Toate pancartele cu lozincile comuniste Înșirate pe bulevard sunt zgâlțâite și aruncate la pământ. În oraș se strigă: „Armata e cu noi!” și „Fără violență!” O trăsătură uimitoare: străzile sunt pline de tineri și chiar copii de treisprezece, paisprezece ani, Gavroși care merg Înaintea coloanelor, unii cu steaguri În mână
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de La Rochefoucauld. Purtînd numele ducesei care a fost ani de zile președinta juriului premiului Femina, acesta a fost creat în 2000 și este decernat anual unui scriitor pentru primul său roman. Nou sosit în peisajul literelor pariziene, Hervé Bel a zgîlțîit puternic conștiințele bien pensantes cu o teză ce i-a scandalizat cu siguranță pe cei care vor dori mereu să confere atribute diferențiate Răului. Bel are curajul să spună într-o narațiune răscolitoare și revoltătoare, care te ține cu sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mamă certându-și copila. Exasperată și frustrată pentru că nu putea să capteze atenția fiicei ei, mama a izbucnit. Mă Întreb câți angajați n-au vrut să facă la fel cu managerii lor. Adică să-i apuce de umeri, să-i zgâlțâie bine și să le strige În față: „Mă asculți sau ce faci?”. Asta Îmi aduce aminte de o Întâlnire pe care am avut-o nu demult cu un subaltern. Merită efortul Lucram intens la birou, Încercând să termin un raport
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
tenor de operă Enrico Caruso alerga pe stradă cu un prosop în jurul gâtului, ținând în mână un portret cu autograful lui Teddy Roosevelt! * Vechii greci considerau că zeul Poseidon era “vinovat” de producerea cutremurelor: când se supăra, se scutura zdravăn, zgâlțâind pământul. * După o legendă japoneză, cutremurele erau declanșate de balenele pe care se sprijină pământul, atunci când se mișcau. * Legendele budiste consideră că seismele sunt provocate de o broască de aur, care susține pământul: când se scarpină pe cap sau își
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
din colții monstrului se agăță însă într-un strapazan. Albeața vineție, de mărgăritar, a interiorului acestei fălci era acum la vreo șase degete de capul lui Ahab și se înălța mult deasupra lui. în această poziție, Balena Albă, începu să zgîlțîie ușor lemnul de cedru al ambarcațiunii, așa cum o pisică zgîlțîie un șoarece, cu oarecare blîndețe în cruzimea ei. Fedallah își încrucișase brațele, nepărînd de fel mirat, dar ceilalți membri ai echipajului se repeziră unii peste alții spre colțul cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vineție, de mărgăritar, a interiorului acestei fălci era acum la vreo șase degete de capul lui Ahab și se înălța mult deasupra lui. în această poziție, Balena Albă, începu să zgîlțîie ușor lemnul de cedru al ambarcațiunii, așa cum o pisică zgîlțîie un șoarece, cu oarecare blîndețe în cruzimea ei. Fedallah își încrucișase brațele, nepărînd de fel mirat, dar ceilalți membri ai echipajului se repeziră unii peste alții spre colțul cel mai depărtat al pupei. Deodată, în vreme ce ambele copastii se îndoiau, elastice
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bebelușul scuturat se manifestă prin afecțiuni neurologice ale copilului care pot merge până la moartea lui. Părinții enervați de anumite manifestări ale bebelușului, de obicei fiind vorba de plânsul și scâncitul acestuia, din dorința de a-l face să tacă îl zgâlțâie cu putere provocând desprinderi ale membranei arahnoidiene care învelește și protejează creierul. Se produc hematoame care pot fi ireversibile, copilul rămânând cu un handicap pe viață. Sindromul general al nedezvoltării (Killen, 1998) este determinat de abuzul și neglijarea suferite de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
parte, al imposturii nerușinate, pe de alta. Intoleranța lui erupe dintr-o exigență ale cărei cote urcă absolut. Marea lehamite care îl surprinde e încărcată de toate drojdiile unei dezamăgiri de nelecuit. Ar vrea, ah, cît ar vrea să-ți zgîlțîie semenii cu un duh somnolent, să-i deștepte din confuzie și moleșeală. Dar zbaterile lui sînt în deșert. Cine să-l înțeleagă? Licheaua, mediocrul, duduia hormonală? "Omul nou", multiplicat în puzderie de exemplare? În această "brambureală" dibaci întreținută, șarlatanii se
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
tăcuse. Capul parcă îmi era înfășurat într-un nor de vată fierbinte, am ocolit un trecător care mergea ținând de mână o fetiță. Mi-era teamă să nu sperii copilul cu fața mea aprinsă, cu frisoanele de frig care mă zgâlțâiau... Și, vrând să traversez strada, m-am împiedicat de marginea unui trotuar și am dat din mâini ca un dansator pe sârmă. O mașină a frânat, evitându-mă în ultima clipă. Am simțit cum mi se freacă scurt portiera de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]