1,020,164 matches
-
un judecător care nu poate fi dirijat cu telefonul politic nu va instrumenta aceste cazuri de abuz de care astăzi nimeni nu se mai îndoiește (...). Ascultați, băieți, ascultați pînă vi se lungesc urechile! Dar nu uitați că întotdeauna vine o zi în care se decontează toate curiozitățile. Să nu spuneți că n-ați știut!" Pînă se vor împlini speranțele lui Cornel Nistorescu un lucru e sigur, nici o instituție din România nu are cum să verifice SRI-ul dacă ascultă ilegal telefoanele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14942_a_16267]
-
Cu vreo două luni în urmă acesta declara la un post de televiziune că un cutremur nu poate fi prevăzut decît cu cîteva zeci de secunde înainte. După ultimul cutremur din Vrancea acesta declară, citat cu litere explozive de Evenimentul zilei: "Știam și așteptam cutremurul din Vrancea" afirmînd chiar că mișcările seismice din Vrancea pot fi prevăzute cu cîteva zile înainte. Așa să fie, dar lejeritatea cu care dl Mărmureanu se contrazice, jucîndu-se cu nervii românilor, nu se potrivește cu seriozitatea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14942_a_16267]
-
prevăzut decît cu cîteva zeci de secunde înainte. După ultimul cutremur din Vrancea acesta declară, citat cu litere explozive de Evenimentul zilei: "Știam și așteptam cutremurul din Vrancea" afirmînd chiar că mișcările seismice din Vrancea pot fi prevăzute cu cîteva zile înainte. Așa să fie, dar lejeritatea cu care dl Mărmureanu se contrazice, jucîndu-se cu nervii românilor, nu se potrivește cu seriozitatea unui om de știință necutremurat psihic. Se pare că turiștii din stațiunea Neptun care vor să doarmă liniștiți noaptea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14942_a_16267]
-
ar trebui să-și petreacă nopțile și în celelalte stațiuni de pe litoral, fiindcă se pare că acesta e singurul mijloc prin care noaptea mai pot fi auzite și valurile mării, de la anumite ore încolo. * Cităm, fără comentarii, un titlu din ZIUA, cu subtitlurile sale: Triumviratul luminii, Gheorghe Olteanu, zis "Gigi Șpagă, șeful corpului de control al ministrului Industriilor și acționar la compania Luxten a controlat din umbră toate licitațiile cîștigate de această firmă. Silviu Lucian Boghiu, zis "Ali Baba", din scaunul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14942_a_16267]
-
Méthode, cu strada Descartes, lăsând în stânga străduța Laplace. Nu lipsește nici romancierul pornit în căutarea timpului pierdut, evocat pe firma localului pe care scrie apăsat La Madeleine de Proust. Istovit de atâta umblet pe jos, pe înserat, în iulie, când ziua-i lungă, mă întind pe pajiștea dindărătul Catedralei Notre Dame, să-mi trag sufletul. La un moment dat, văd o fată legată la cap și cu o fustă țipătoare cerșind în preajma mea, agitând un cornet de plastic. Fulgerător, realizez: e
Reflexe pariziene (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14927_a_16252]
-
însă că Unora le place jazzul, trecut în program pe Tele7abc, la 20.30 n-a existat. în locul lui, prostii. Luni apar la chioșcuri noile programe tv. Să vezi și să nu crezi: în multe din ele sînt anunțate, pe zilele trecute, schimbările de program. Ca în bancul cu insul care întreabă: "Fiți amabil, îmi puteți spune unde trebuie să cobor pentru stația cutare ?". Sigur că da, orientați-vă după mine, Dvs. coborîți la prima înaintea mea". Am vizitat Muzeul Național
Vara în capitală by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14935_a_16260]
-
să fiu încunoștințat de valorile pe care ea le susține; înainte de a le face praf pe ale mele. Poate că voi afla, cu această ocazie, care sînt capodoperele, în proză ori în versuri, eseurile, studiile în care realitatea socială a zilelor noastre e zugrăvită fără ocolișuri metaforice, arătată cu degetul, într-un limbaj tăios ca o lamă și apelînd la o retorică în stare a constrînge guvernul să demisioneze. Nu despre asta era vorba? Ca să nu predice în pustiu, ca să obțină
Scriitorii vechi și criticii noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14943_a_16268]
-
sînt sublime, doar că finanțele lipsesc aproape cu desăvîrșire. Pe lîngă un colocviu "Theorem", Avignon-ul a propus o mulțime de întîlniri, conferințe, dezbateri, lecturi, lansări, expoziții, proiecții... Un eveniment special a fost Omagiul lui Vaçlav Havel (care, tocmai cu o zi înainte de întîlnirea cu publicul, s-a îmbolnăvit și a fost transportat, de urgență, la Praga). În absența personajului principal, am văzut, la festival, un film, Largo desolato, de Agnieszka Holland, după un scenariu de Havel, cu o vizibilă încărcătură autobiografică
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
Caragiale. Autorii Bibliografiei au identificat ei înșiși contribuțiile nesemnate ale lui Caragiale, ca Dorina Grăsoiu, Giosué Carducci de Edmond Rod, pe care îl și publică în "Revista de istorie și teorie literară", după "Constituționalul"; în schimb textul Chestiuni politico-ideologice din "Ziua" nu este supus aceluiași regim de integrare proprie. Stancu Ilin stabilește cronologia apariției și dispariției "Moftului român", într-o cuprinzătoare demonstrație în "Revista de istorie și teorie literară", atât referitoare la unele inconsecvențe din Viața lui I. L. Caragiale, cât și
Integrala Caragiale (II) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14931_a_16256]
-
Gh. Ceaușescu se ocupă de altfel pe larg de interpretarea modernă a evenimentelor din "anul celor patru împărați", de la rebeliunea lui Vindex care, urmată de o serie de neînțelegeri, l-a făcut pe ultimul Iulio-Claudian, Nero, să-și pună capăt zilelor la "schimbarea în bine" a lui Titus Flavius Vespasianus, care readuce imperiul pe bazele stabilite de Augustus. Pentru cei care au răsfoit măcar manualele de latină de liceu, Istoriile sînt sursa foarte multor fragmente din aceste manuale. Din păcate, abordărilor
Istorii care se repetă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14946_a_16271]
-
republicane// sub fereastra șomerului înghețată/ un cîine comunitar roade un os/ azvîrlit de preotul reconvertit la creștinism" (Crăciun 2001). Pescarii se întorc nu doar cu mîinile goale, "îmbătrîniți și gîrbovi", ci și cu "opțiunile politice schimbate", exploratorii care, "înaintînd vitejește ziua și noaptea", ajung la locul unde socotesc că vor întîlni "mesajul strămoșilor", găsesc doar "o pălărie roasă de molii", mesagerii "veștilor bune" nu se mai pot recunoaște după risipirea negurii, întrucât "eram cu toții/ democrați surdo-muți". În felul acesta parodierea poeticii
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
partidul de guvernămînt moțăie toropit în schimb cînd un N. Mischie îi amenință cu schilodirea pe ziariști. Dl Cosmâncă nu pare deranjat afară din cale că primarul Bacăului, Sechelariu, a profitat de sărăcia unora dintre concitadinii săi ca să-și transforme ziua de naștere în prilej de paranghelie publică, exasperîndu-l pînă și pe atît de răbdătorul Ion Iliescu, pentru care sîngele de partid nu se diluează cu una, cu două, chiar dacă a devenit un sînge echidistant politic. Nici în ceea ce îl privește
Nudismul în PSD by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14941_a_16266]
-
decât marea o Doamne vreau să văd acum ceea ce trebuie să vină moartea mea Doamne și trecerea mea în lacrimi. * * * De ce îmi tem bătrânețea moartea care mă năpădește țipătul? Mă tem o Doamne mă tem de sufletul meu și de ziua care sprijinită de zid mă taie-n bucăți o Doamne mă tem mă tem de noaptea care stă deja în fața satelor și-n spatele casei (noaptea) care urlă în vite și dansează cu stelele o Doamne mă tem de tine
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
totuși plină de nevoia de-a visa care-mi refuză piatra morții. * Doamne lasă-mă să-mi uit sufletul și chinul ochilor și pumnalul buzelor obosite și focul verde de pe colinele îndepărtate fiecare gură de mocirlă uitată Doamne Dumnezeul meu ziua care-mi spintecă țipătul pe care-l scot și cârdul multor păsări ciopârțită îmi este mânia și sângele meu năvălește liber. Din volumul In hora mortis, în curs de apariție la Editura Călăuza, Deva
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
de-abia atunci m-am dus special, m-am gîndit să fac o incursiune în aceste cafenele, cu o mare curiozitate și cu intenția de a repera ce se întîmplă la Les Deux Mâgots și la Café de Flore, în zilele noastre, astăzi, acum. Și am descris exact ceea ce vedeam. Am descoperit tot felul de lucruri la care nu mă așteptam. Cu acest capitol se termină cartea. Dar înainte de asta, am prezentat două tipuri de cafenele: una hipersofisticată, de pe Champs-Elysées, un
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
o lume liliputană. Geniul, poate?... Poetul mic de statură, cu o figură inocentă și rotundă de copil. Umblă cu cizme mari în picioare și își lasă, fioros, mustăți de haiduc ca să pară mai matur. Nu mai țin minte anul și ziua. Îmi amintesc locul, bodega Ambasador unde l-am văzut pe Labiș bând la o masă cu Păstorel Teodoreanu. Stam și mă uitam la ei uimit cum ciocneau, beau vin. Ne-având loc, mă oprisem la o mică distanță, privind cum
Schneider by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14955_a_16280]
-
să continue opera. Cantacuzinul nefiind ramplasabil, inchietantă rămînea opțiunea de direcție: căutarea unei compensații, a unei complementarități sau acceptarea unui adaos aglutinant? Mai mult decît probabil, se eluda că înaintașul devenise istoriograf (filmograf) abținîndu-se din motive politice de la critica la zi, dar revendicîndu-se de la eminenta sa formație în materie, nu tocmai agreată și cu atît mai puțin cultivată în context. O prăpastie (din nou: nu știm dacă văzută și recunoscută) separa ștafeta primită de tărîmul pe care B. T. Rîpeanu urma
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
românească, din 1914), se va pierde timpuriu și prima semnatară, alfabetic, a Micii enciclopedii, Doina Boeriu, iar o a treia contribuabilă, Rodica Pop-Vulcănescu, se reprofilează și se recuză de la continuitate. Acum, în 2002, la reluarea redimensionată a antreprizei, adusă la zi după 13 ani - sub un titlu nou, Cinema... un secol și ceva, cu un subtitlu care ar schimba și specia, apăsînd pe borne temporale fără relevanță istoriografică: O istorie cronologică (sic!) a cinematografului mondial. 3 martie 1895-31 decembrie 2000 - din
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
cu tot felul de lucruri care au reverberat și ulterior, dar pe care simțeam nevoia să le explic. La moartea lui Stalin, de exemplu, am scris în jurnalul meu (nu la comanda cuiva) un fel de poem de doliu, iar ziua morții lui am pus-o în chenar negru. Ei, și la o vîrstă mai lucidă, am simțit nevoia să comentez cele însemnate și acest lucru l-am făcut aici în România în perioada lui Ceaușescu. Erau însemnări ceva mai prudente
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
toate atrocitățile comise în numele unei lumi "mai bune". N.C.: Grozăvenia a fost ce s-a instalat. Atenție, nu ideile au fost groaznice, ci regimurile. Ideile nu s-au aplicat. Dacă dumneavoastră credeți că a existat comunism fie și o singură zi, fie în Uniunea Sovietică, fie în România - vă înșelați! R.B.: Nu cred așa ceva. Ceea ce vreau să spun este că în fond aveam de-a face cu o pseudo-religie. Mircea Eliade a dezvăluit rădăcinile mitice ale comunismului, le-a demonstrat caracterul
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
care toate acestea ni le provocau și de aceea ne revenim atît de greu. Ne-au spălat creierul și ne-au distrus pe dinăuntru. R.B.: D-na Nina Cassian, sunteți acuma, cînd stăm de vorbă pe malul mării, pentru cîteva zile în România, vă reîntoarceți în Statele Unite. Care este spațiul libertății d-voastră? N.C.: Libertate? Eu, să știți că am fost liberă întotdeauna. Asta înseamnă că am fost iresponsabilă. Mă purtam iresponsabil. De aceea partidul comunist nu m-a iubit niciodată
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
care la început eram o convinsă - ei bine, ei nu m-au iubit. Dar totuși eu am fost liberă, liberă în comportări, cu prietenii, chefuri, poezii umoristice la adresa cui nu trebuie, pe care le citeam în cercul de prieteni de ziua mea, amici dintre care cel puțin cinci trebuie să fi fost de la Securitate sau în contact cu Securitatea. Dar nu-mi păsa. De aceea am asociat libertatea mea cu iresponsabilitatea. R.B.: Mi-ați dat de fapt răspunsul pe care-l
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
s-au amestecat cu freamătul pădurii anunțîndu-mi prezența, prieteni și prietenii care au răsărit din trecut, din pămînt și iarbă verde în recenta mea fugă de București, acolo, la Sinaia. Diferite etape ale existenței mele și-au găsit, în fiecare zi, cîte un reprezentant: din mașina personală a apărut, deodată, chipul lui Purcărete, pe care îl știam în Norvegia, la Cazino am dat peste Chiribuță - pe care îl lăsasem în Franța - și peste vocea seducătoare a lui Penciulescu, cu care vorbisem
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
treaba mea. Urmăream cu ochii larg deschiși spectacolul de pe terasa plină de zăpadă: o veveriță, venită probabil de pe Tîmpa, peste acoperișuri, dădea un spectacol acrobatic pe balustradă. Era o veche cunoștință: o consideram veverița casei și îi puneam în fiecare zi nuci și alune într-un colț al terasei. Dar niciodată nu mai mulțumise în felul acesta, niciodată nu se dăduse atîta peste cap și nu se jucase cu atîta gingășie în fața ferestrei pline de flori de gheață. Era o zi
Gesturi pierdute by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14977_a_16302]
-
zi nuci și alune într-un colț al terasei. Dar niciodată nu mai mulțumise în felul acesta, niciodată nu se dăduse atîta peste cap și nu se jucase cu atîta gingășie în fața ferestrei pline de flori de gheață. Era o zi obișnuită de iarnă, femeile sporovăiau domol, pe masă prindea formă viitoarea noastră plapumă vișinie, iar eu primeam în numele familiei, cu solemnitatea vîrstei cînd totul e luat foarte serios, mulțumirile unui animal al pădurii. Și totuși eram în mijlocul unui mare oraș
Gesturi pierdute by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14977_a_16302]