1,162 matches
-
copioasă din terminologia științelor limbajului, în special a poeticii, semioticii și retoricii, discipline în vogă în epoca formării lui P., dar și din arsenalul filosofiei și al altor discipline umaniste), împănat imprevizibil și savuros cu arhaisme, regionalisme (moldovenești), vocabule și ziceri proprii registrului familiar ori caracteristice pentru exprimarea colocvială și necenzurată, frustă sau buruienos-colorată, uneori propriu-zis licențioasă. Multe dintre paginile lui P. sunt dotate cu un bogat corp de note, hipererudite și ludice deopotrivă, asemănătoare într-o oarecare măsură celor din
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
producția Editurii Scrisul Românesc, intră într-o zonă în care spiritul critic nu funcționează pe măsura intențiilor, având drept consecință supraevaluări cu mize naționaliste și localiste: susține caracterul literar al declarațiilor lui Tudor Vladimirescu, se străduiește să descopere frânturi de zicere artistică în relatările martorilor la evenimentele din timpul domniei lui Mihai Viteazul sau în scrisorile acestuia către soli, încearcă să restabilească adevărul istoric în legătură cu personalitatea lui Vlad Țepeș, transformat de o întreagă literatură în vampirul Dracula, aruncând anatema, în chip
NEDELCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288397_a_289726]
-
mai târziu, publică poezii în limba sârbă, la „Polja”. Editorial debutează în volumul colectiv Versuri (1962). Producția sa poetică, adunată în mai multe plachete, conține versuri dedicate copiilor, într-o tonalitate ce mizează pe naivitate, cu o anumită prospețime a zicerii, și poezii lirice înrâurite de folclor și scrise în registru romantic. Erotica este simplă, directă, fără o preocupare specială în privința tehnicilor. Prin romanele Încercarea de a zbura (1988) și Calea scorpionilor (1989), M. propune un proiect epic ciclic, în care
MILOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288148_a_289477]
-
ar fi ca propoziția finală să ne îndemne a citi cu alți ochi și cu alt înțeles primul paragraf. Finalul (la chute) poate fi marcat de-o imagine, o replică, o concluzie, o întrebare retorică, un îndemn, o anecdotă (citat, zicere celebră), o ironie, un paradox etc. Cel mai indicat ar fi planul nestorian: început și final în forță. Un bun final trebuie să convingă și să surprindă cititorul. Forțând puțin lucrurile, putem completa sfaturile lui Jose De Broucker (1995, p.
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ed. îngr. și pref. N. Iorga, Vălenii de Munte, 1908; ed. îngr. D. Murărașu, București, 1945; Fabule alese, Iași, 1836; ed. 3 (Fabule versuite), Iași, 1844; ed. 4 (Fabule... adăogită cu viața lui Esop), Iași, 1862; Dochia și Traian dupre zicerile populare a românilor cu itinerarul muntelui Pionu, Iași, 1840; Petru Rareș, I-II, Iași, 1853-1863; Țiganii, Iași, 1856; Nouvelles historiques de la Moldo-Roumanie, Iași, 1859; Notiție biografică, Iași, 1863; Elena Dragoș de Moldavia, Iași, 1863; Turnul Butului, Iași, 1863; Voichița de
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
Profund și meditativ vrea să fie întregul lui discurs liric și în culegerile ce au urmat: Lâna de aur (1975), Inscripții rupestre (1981), Arbori (1989) și Pod peste legende (1992). O poezie a interogațiilor, în vers clasic, cantabil, cu o zicere expresivă atât prin cuvânt, cât și prin mesaj (aici în transpunere literară): „Cată să fii bumerang:/ Întors înapoi la locul plecării,/ după ce ai vânat un triumf sau un rang/ și-ai vânat mirarea mirării.// Plecând la drum, întreabă pe primu-ntâlnit
CARATANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286102_a_287431]
-
vârsta de 81 de ani. Soldatul este făcut să lupte în aceste cuvinte se poate condensa viziunea lui Napoleon Bonaparte despre rolul și rostul unui ostaș, indiferent de gradul afișat pe umeri. El însuși a ilustrat cu asupra de măsură zicerea, acceptând aceleași privațiuni pe care le-a impus și subordonaților săi. Soldați cărora le-a insuflat, întotdeauna, spiritul reușitei. Al victoriei. Toate îndemnurile adresate de el ostașilor ar putea fi și ele condensate în puține cuvinte: „Un ostaș adevărat acceptă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
Sub umbra veacurilor din preajma anticelor piramide, mamelucii au fost biruiți de francezi. Numai că, încă o dată, s-a dovedit că ulciorul nu merge de multe ori la apă și că socoteala din târg nu se potrivește cu cea de acasă. Zicerile sunt valabile și în cazul istoriei. Sau, mai cu seamă, în asemenea cazuri. A urmat prima confruntare de la Abukir, în care flota franceză a fost înfrântă de cea engleză, aflată sub comanda unui vestit amiral: Nelson. între timp, spre a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
distrus. O parte a armatei s-a strecurat pe celălalt mal pe niște poduri improvizate în mare grabă. Dar și acestea au fost până la urmă distruse. Atunci, acolo, a fost un dezastru pentru armata franceză... victorioasă. A fost contrazisă vechea zicere: „Fuga e rușinoasă, dar sănătoasă”. Unii istorici au afirmat că acela a fost începutul sfârșitului. Alții au fixat acest deznodământ pentru ceva mai târziu, când a fost invadată Franța. în sfârșit, există și analiști care filosofează ceva mai adânc. Ei
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
Napoleon a început din clipa în care el s-a încoronat ca împărat al Franței. Oricât de ciudată ar părea o asemenea opinie, ea nu poate, totuși, să fie refuzată fără o analiză temeinică. Fie doar și în virtutea unei bătrâne ziceri, mai filosofică decât toate: „Orice început are și un sfârșit”. Un calendar grăbit - un sfârșit tragic întors acasă, Napoleon a fost nevoit să continue războiul. Mai întâi a obținut două victorii asupra anglo-spaniolilor. Apoi este el înfrânt, de aceleași armate
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
făcând boltă asupra ei. A suspinat la urechea mea: — Doamne, cât de mult mi-ar plăcea să-ți dăruiesc eu acel moștenitor! Ca și cum ar fi auzit, poetul se uită la ea cu tot atâta milă câtă dorință și, întrerupându-și zicerea, improviză două stihuri rostite cu glas cântat: Dragostea e sete la ghizdul fântânii, Dragostea e floare, nu și rod. Cu un gest spontan, mi-am luat punga și i-am azvârlit-o. Conținea cu siguranță mai mult de cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acord cu ei. Le înțeleg punctul de vedere, asta-i drept. Doar că, întâmplător, nu sunt de acord. Probabil din cauza educației mele liberale. Care este poziția dumitale? întrebă Vultur-în-Zbor. — Aha. Poziția mea. Aha. Acum se pune o întrebare. Citez din zicerile axone. Corectează-mă dacă greșesc cumva: „Tot ceea ce este ne-Axona este necurat.“ Mă tem că nu ne putem permite cazuri de contaminare prin aceste locuri, înțelegi. Se răspândesc ca focul. Și până s-apuci să-ți dai seama, pac, apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
trebuie să acumulez noi cunoștințe doar despre ei și despre cultura lor. Ca persoană de contact îl voi avea la dispoziție permanent pe călugărul Javier Manuel de Solestoya y Rubajar; el va fi dealtfel și cel care va traduce aproximativ zicerile mele. - Fără nici o cenzură! - Bineînțeles, domnule Harian Kărsadusar! și mi-a zîmbit familiar, plin de grosolănie. După primele atribuiri empirice, pentru stabilirea unei judicioase corespondențe lingvistice am tălmăcit împreună "Hamlet", operă considerată reprezentativă pentru cultura lor laică. M-am îngrozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
ci să te gândești, mai ales la cel de mâine, și la cel de peste ani. Cineva a spus un mare adevăr, la care subscriu fără ezitare: binele nu vine de la sine el trebuie dobândit prin luptă și cucerit. Din această zicere trebuie să înțelegem că, înainte de a ne fi bine, trebuie să depășim răul. Cei ce nu au puterea și voința de a învinge dificultățile și neajunsurile care preced binele, nu vor ajunge niciodată la el. Este adevărul pe care nu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
de smântână, o pungă de sărmăluțe făcute ca la mama acasă, toate reprezentau atracții irezistibile pentru familia dedată musafiriilor. Cunoșteau toate datele sărbătorești din cercul familiilor frecventate și nu lipseau de la niciuna. Când sunau la ușa prietenilor aveau și o zicere rimată: Nu mâncăm, nu bem, am venit să vă vedem. Or, tocmai mâncarea și băutura reprezentau scopul vizitei lor. Statutul de musafir este avantajos și benefic. La această concluzie a ajuns și un copilaș care, observând că în toate vizitele
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
reproș vreo muiere. Iar bărbatul răspunde, maimuțărindu-și glasul ca să râdă de ea și să-i arate că e proastă: „E În salonu’ mare pe pian, unde să fie?”. Nea Mitu Păcătosul pretinde sus și tare că el a adus zicerea asta În sat, dar eu nu cred, că am auzit-o și prin alte părți. Copil fiind, era slugă la conacul boierului ce-și cumpărase moșii Împrejurul satului nostru. Vedea de cai, de vaci și păsăret, făcea tot ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se zvonea că apăreau mai multe cruciulițe decât salturile făcute de unul sau de altul. În timpul zborului cu parașuta puteau fi slobozite Îndelungi și meșteșugite măscări, din pricina cărora izbucneau și se Întețeau bătăi crunte, pentru că nimeni nu putea lăsa nepedepsite ziceri precum: „Mă-sa lu’ Vieru se fute cu soldați, ta-su-n pușcărie o ia de la bărbați!”. Titel și Onel au făcut reguli ca să se ocolească Încăierările. Cine voia să Înjure, dădea un leu În plus, după care, jos, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care pe moment Îl Înfricoșa cu spaimele necunoscutului, dar de care mai târziu avea să-și aducă aminte cu plăcere și chiar cu acea micuță duioșie pe care Îi Îngăduia s-o aibă sufletul lui necomplicat și mintea cam puțină, zicerea lui, despre care se uitase cum apăruse și cui i se datora, ajunsese formulă glumeață de salut și de urare. „Ura, cetățeni!” zicea câte unul care Înălța halba ori borcanul În care fuseseră morcovi În saramură din comerțul de stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
problemelor, îl căina, se făcea că suferă și el alături de gazdă, iar la ieșire, când dădea ochii și cu vecinul, care mâine putea să-i fie musafir - nepoftit, «îl mângâia» și pe el, ca un fel de arvună, cu aceeași zicere - «Ghetu’ om săracu’!». Numai că, la un moment dat, lumea a sesizat nefirescul. De la un timp, discret, pe la miez de noapte câinii lătrau cu mai multă insistență, iar în zori populația afla despre ultima arestare în sat, despre dispariția a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fiice. Fiica cea mare, Ioana, este de profesie divorțată de Bodo de la Proconsul, și în timpul liber notar, care câștigă doar pocnind din dește, sute de mii de euroi, iar cea mică, Elena, este o europarlamentară, plină ochi de „succesuri”. Orice zicere de prin ziare, despre intervențiile lui tata la succesurile fiicelor, s a dovedit cu totul și cu totul neîntâmplătoare. Deci, tata Trăienică să trăiască! Potrivit însemnărilor unora din cronicarii vremii aceleia , mari semne au prevestit la nașterea președintelui oamenii, observând
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Kybalionului? În curgerea universală a rosturilor, extremele se ating, tensiunile se rezolvă, antinomiile se confundă, toate adevărurile sunt pe jumătate adevărate și toate paradoxurile pot fi împăcate. Coincidentia oppositorum. Era un gânditor, Philon Alexandrinul, mi se pare, care avea o zicere deșteaptă și care se pliază perfect pe temelia teoremelor lui Cantor: Substanța lui Dumnezeu se revarsă nedefinit, fără de nicio pierdere. Hei ...! Chiar să nu mai fi rămas nimic-nimic, de drincuit, pe-aicea? Și, astfel, pe această eclatantă filiație, ajungem inevitabil
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și cu afinată, ca ultima bețivancă șătrăreasă, a căzut în nostalgie, în depresie, a pișat ochii, a bocit, a recitat, a urlat, a cântat, s-a despuiat, a dansat țonțoroiul și, cam pe la miezul nopții, a șoptit Cuvântul... Cuvântul ancestral, Zicerea ce leagă Ne-Legatul și oprește destrămarea lumii! Horus, nemernicul ăla bun de împăiat, care se prefăcea că picotește, a auzit-o. S-a dat el singur de gol, mai încolo, când a repetat ceea ce printase în memorie, întocmai ca
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
secolului al XX-lea și redarea strălucirii celebrelor rezidențe regale. Eforturilor considerabile ale Franței li s-au adăugat cele internaționale, UNESCO implicându-se cu profesionalism și seriozitate. Toate acestea confirmă afirmația din subtitlul de mai înainte, întărind vechea și înțeleapta zicere: „Totul e bine când se termină cu bine”. Așa este, dar, parcă, și mai bine ar fi dacă nu s-ar insinua, din când în când, răul. Vorba lui Creangă al nostru: „Oameni buni, în țara asta n-ar fi
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
le și dezgroape... Personal mi-am propus să mai angajez încă trei profesioniști de valoare pentru exact numărul unui Guvern de excepție la vremuri de decepție. V.D.JORJ Pardon, domnilor și stimați scultători care ne ascultați, nu de groapă e zicere ci de ce e în ea și care se cheamă cu un singur cuvânt: că-cat! Am intrat în căcat până la gât!!...Ori, în situația asta de-a dreptu’împuțită e nevoie de un specialist în domeniu și acela-s eu! LELLA
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
și iubitorilor de istorie, cercetătorilor, interesaților de viața cea de toate zilele intrată peste ani în umbra timpului pierdut. Din context se desprinde grija autorului, mare iubitor de istorie, pentru tezaurizarea amănuntului semnificativ (pentru eternitatescrie el). Lucrarea este împănată cu ziceri ale unor celebrități, ceea ce denotă interesul deosebit al autorului pentru cunoaștere. Am putea afirma fără exagerare, că ,,memoriile" sunt un mic tratat de istorie și de morală creștină, la nivel de individ, de regulă ignorat în generalizări și sinteze științifice
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]