1,014 matches
-
este semnalată prezența pe teritoriul Rebrei a zimbrului, vestitul patruped din pădurile moldovene. Așa de pildă în hotarul satului o parte poartă denumirea de „Tăul Zâmbrului” sau „Zâmbrița” de unde se vede că și în timpul când s-au dat acest nume zimbrul era rar prin acele locuri. Populația satului la 01. I. 1972 era de 2848 locuitori din care : Populația de perspectivă a localității Rebra s-a calculat în funcție de sporul natural furnizat de direcția județeană de statistică și Consiliul Popular Comunal la
Rebra, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/299277_a_300606]
-
de alimente a contribuit la formarea unei faune sălbatice felurite în Moldova. Cu toate acestea, datorită creșterii utilizării terenului pentru agricultură și datorită extinderii orașelor, fauna este în prezent mult mai saracă. Peste 45 de specii de mamifere (urși, bouri, zimbri, elani, tarpani, biberi etc.) și numeroase specii de păsări au dispărut în secolele trecute. În pofida acestui fapt, fauna din prezent are mai mult de 400 de specii de vertebrate. Preponderent specii care apar de asemenea și în România și Ucraina
Geografia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/298793_a_300122]
-
loc constituie gnatosoma sau capitulum cu toate acestea titlul de markgraf a supraviețuit în regiune în succesiunea mai multor familii vehiculul putea fi adaptat pentru a fi folosit în orice teatru de operațiuni adaptări cinematografice scenarii și apariții pe ecran zimbrii sunt pe cale de dispariție agrofitotehnia care se ocupă de cultura plantelor de câmp a plantelor furajere și a plantelor tehnice se adaptează bine atât traiului în interior cât și vieții în curte turnul medieval a fost înlocuit complet de proeminența
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
și însfârșit la Iași (din sec. 16), pe măsură ce invaziile tătarilor scădeau în frecvență și violență. Stema Moldovei era inițial un cap de bour ("Bos taurus primigenius"), care, după dispariția timpurie a acestui animal, a fost înlocuit treptat prin capul de zimbru ("Bison bonasus"), la rândul lui dispărut prin secolul XVIII. Populația băștinașă a Moldovei se trage din triburile daco-getice romanizate. Perioada de ocupație romană a Daciei și a litoralului pontic până la Olbia (în zilele noastre Transilvania, Oltenia, Dobrogea și Bugeacul) a
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a înfrumusețat acest mormânt străbunicului său, bătrânul Bogdan Voievod, în anul 6988 <=1480> luna ianuarie 27. Aceste morminte le-a făcut mistr Jan"". La sfârșitul inscripției s-a sculptat un scut cu un cap de zimbru în interior, având o stea între coarne. După mormântul lui Bogdan I, pe aceeași latură a naosului, se află mormântul domnitorului Lațcu, fiul și urmașul lui Bogdan I. Lespedea funerară de pe mormântul său are următoarea inscripție în limba slavonă: ""Binecinstitorul
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
reprezintă un relict cu răspândire limitată la noi. În cadrul rezervației principale, Pinus cembra se află în două zone importante și anume: prima pe versantul nordic al Jepilor Mici, sub Brâna Mare a Jepilor, la 1750 m, în punctul Creasta cu Zimbri, și a doua în valea Gaura, printre tufărișurile de jnepeni, la 1800- 1900 m altitudine, și pe muntele Guțanu, între valea Gaura și hornul Țapului; în afara de acestea, se mai găsesc câteva exemplare pe creasta nordică a muntelui Bucșoiu, deasupra
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
păstrează încă, poate cu exagerată severitate, rosturile poeziei aici, jos, aproape de noi pe solul care este, uneori, și noroi. După cum, pământul deocamdată... înseamnă și prozaismul deocamdată, prelungirea și conștientizarea condiției originare a gestului poetic.» (TML, 141). Scriind despre "Rezervația de zimbri" (1982), criticul literar Petru Poantă aruncă o privire și asupra „coordonatelor” poeziei sociale păunesciene: «Declamator și proclamator, desfigurază „sfinții” însă fără a caricaturiza, ci printr-o paradoxală solemnitate a rostirii. Căci Adrian Păunescu este în fond aproape un fanatic îndrăgostit
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
tuturor problemelor și evenimentelor ei cotidiene. [...] ...încă de la " Manifest pentru sănătatea pământului" începe să apară o anume „oboseală”, liric mai fertilă, venind dintr-o înțelepciune, dacă nu a resemnării definitive în orice caz a nevoii de simplitate. [...] Autorul "Rezervației de zimbri" „trăncănește” formidabil, cuvintele se revarsă puhoaie din dicționare și se alătură extrem de capricios șocând mai mult prin asemenea „întâlniri” exterioare decât prin efectul liric, adeseori minim. Și totuși, această invazie, în aparență haotică, nu produce senzația de plenitudine, de corporalitate
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
puterea artei, / iar Arta izvorăște din Credință". («Credință și artă» -PPcenz, 310). Începând cu "Istoria unei secunde" (1972) și continuând cu volumele: "Repetabila povară" (1974), "Pământul deocamdată"(1976), " Manifest pentru sănătatea pământului" (1980), "Iubiți-vă pe tunuri" (1981), "Rezervația de zimbri" (1982), " Totuși, iubirea" (1983), "Manifest pentru mileniul trei" (1984), "Sunt un om liber" (1989), "Poezii cenzurate" (1990), "Trilogia căruntă" (1994) etc., Adrian Păunescu pune în lumina istoriei literaturii noastre cel mai puternic filon de poezie socială, de poezie politică „la
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
activitatea glandulară legată de celulele senzoriale. Rezultatele cercetărilor lui Botezat sunt menționate în tratate de zoologie ca și în tratatul de histologie a sistemului nervos publicat de Ramon Y. Cajal. Face primele descrieri precise asupra bourului ("Bos primigenius") și a zimbrului ("Bison bonasus"). Consideră bourul ca reprezentant al taurinelor cu precizarea că ultimul exemplar a fost vânat pe teritoriul României în 1627. Observații asupra vieții în mediul natural și obiceiurilor căprioarelor, cerbilor, mistreților, urșilor, lupilor, râșilor etc. A fost unul din
Eugen C. Botezat () [Corola-website/Science/307121_a_308450]
-
fixării armelor Principatelor Unite"”. Astfel Consiliul decide ca „"sigiliul tuturor autorităților administrative și judecatorești de dincoace și dincolo de Milcov să se modifice, purtând unite într-un singur scut, sub coroana domnească, acvila română, cu crucea în gură și capul de zimbru, cu o stea între coarne."” Acest simbol avea să fie din nou modificat la 12 martie 1863, când Consiliul de Miniștri adoptă o hotărâre care arată că "„o acvilă romană cu crucea în gură să fie pusă ca emblemă a
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
Acest simbol avea să fie din nou modificat la 12 martie 1863, când Consiliul de Miniștri adoptă o hotărâre care arată că "„o acvilă romană cu crucea în gură să fie pusă ca emblemă a României deasupra drapelului armatei, iar Zimbrul și Vulturul intruniți,constituind armele României, să formeze sigiliul și timbrul Statului”". Pentru ducerea la îndeplinire a acestei hotîrâri, Ministrul de Război, generalul Florescu înaintează domnitorului raportul nr. 2433 din 18 martie 1863, care în urma aprobării de către domnitorul Alexandru Ioan
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
pictat tot de către Carol Popp de Szathmary, avea ca element central un scut circular, sfertuit, roșu în cartierul unu, albastru în cartierele doi și trei, și aur în carterul patru. Peste cartierele unu și trei era suprapus capul de bour/zimbru cu o stea între coarne, iar peste cartierele doi și patru se afla acvila cruciată, încoronată. Scutul era bordat cu două ramuri de laur, iar sub el se afla cifrul domnului Alexandru Ioan I. Toate aceste elemente erau plasate sub
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
1848 a fost martorul revoluției, în Iași, apoi își petrece mare parte a anilor 1850 în Franța, luându-și bacalaureatul în luna august 1856, iar mai apoi, studiază literele la Sorbona. Debutul literar are loc în anul 1850 cu fabula "Zimbrul și vulpea" în publicația "Zimbrul", iar în anul următor publică o broșură cu o nuveletă prelucrată după o anectodă franceză, "Grinda de aur sau Previderea unui părinte bun". Mai scrie, în 1852, în calendarul apărut la tipografia "Buciumul român" și
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
în Iași, apoi își petrece mare parte a anilor 1850 în Franța, luându-și bacalaureatul în luna august 1856, iar mai apoi, studiază literele la Sorbona. Debutul literar are loc în anul 1850 cu fabula "Zimbrul și vulpea" în publicația "Zimbrul", iar în anul următor publică o broșură cu o nuveletă prelucrată după o anectodă franceză, "Grinda de aur sau Previderea unui părinte bun". Mai scrie, în 1852, în calendarul apărut la tipografia "Buciumul român" și, apreciat de Mihail Kogălniceanu și
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
asesor la secția a doua a tribunalului, profesor de istorie, limbă română și latină la Gimnaziul central, apoi profesor de istorie și literatură clasică și română la Facultatea de filosofie. În același an, 1858, redactează împreună cu Iancu Codrescu ziarul unionist "Zimbrul și Vulturul", iar în anul 1859 colaborează cu revista "Steaua Dunării" coordonată de Mihail Kogălniceanu și Vasile Alecsandri, unde publică traducerea poemului "Canción a las ruinas de Itálica" ("Cântul ruinelor din Italica") de Rodrigo Caro, atribuit eronat la acea dată
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
-lea domeniul Oașului, deci și Negreștiul trec din stăpânirea habsburgilor, în a principiilor Transilvaniei. Oașul este menționat în "Letopisețul Țării Moldovei" de Grigore Ureche. În secolul XV vânătorii mai găseau încă în Oaș: brebi ("Castor fiber"), bouri ("Bos primigenius") și zimbri ("Bison bonasus"). În documentele din secolul XIX găsim mențiuni importante despre viața locuitorilor. În 1918 prin Unirea proclamata la Alba-Iulia, Țara Oașului intra în componență României dar în 1940 trece înapoi la Ungaria prin cedarea Transilvaniei de Nord conform Dictatului
Țara Oașului () [Corola-website/Science/306511_a_307840]
-
(n. 28 martie 1955, Reni, Regiunea Odesa, RSS Ucraineană) este un fost fotbalist, antrenor de fotbal din Republica Moldova, în prezent președinte al Federației Moldovenești de Fotbal. Cebanu a jucat întreaga sa carieră la Zimbru Chișinău pe postul de mijlocaș (1972-1986), fiind și căpitanul echipei. În tricoul ”zimbrilor” acesta a bifat 341 de meciuri și a marcat 45 goluri. În anul 1980 a fost declarat cel mai bun fotbalist moldovean, iar în 2004 - fotbalistul secolului
Pavel Cebanu () [Corola-website/Science/307905_a_309234]
-
Odesa, RSS Ucraineană) este un fost fotbalist, antrenor de fotbal din Republica Moldova, în prezent președinte al Federației Moldovenești de Fotbal. Cebanu a jucat întreaga sa carieră la Zimbru Chișinău pe postul de mijlocaș (1972-1986), fiind și căpitanul echipei. În tricoul ”zimbrilor” acesta a bifat 341 de meciuri și a marcat 45 goluri. În anul 1980 a fost declarat cel mai bun fotbalist moldovean, iar în 2004 - fotbalistul secolului în fotbalul moldovenesc, conform versiunii Asociației de Istorie și Statistică Fotbalistică din Moldova
Pavel Cebanu () [Corola-website/Science/307905_a_309234]
-
Uri a fost menționat pentru prima oară în 732, ca aparținând abatelui de Reichenau. În 853 a fost oferit mănăstirii de maici din Zürich de către Ludovic Germanul. Se crede că numele "Uri" provine din cuvântul german vechi "Auroch" (urus) însemnând "zimbru". Această etimologie este întărită de stema istorică a regiunii, conține un cap de taur. În 1243 regiunea avea deja un sigiliu comun. În 1274 Rudolf de Habsburg a recunoscut aceste privilegii. Uri a fost unul dintre cele trei cantoane elvețiene
Cantonul Uri () [Corola-website/Science/308402_a_309731]
-
mamiferele arboricole, multe cu blană prețioasă. În stepe sunt comune rozătoarele și ierbivorele, diverse specii de antilope, căi sălbatici, etc. Cele mai frecvente mamifere întâlnite în Caucazul Mare sunt: ursul brun ("Ursus arctos"), capră neagră ("Rupicapra rupicapra"), leopardul("Felis pardus"), zimbrul (endemic), ș.a. Climă este în general rece, cu relativ puține precipitații, deși pe malul Mării Negre cad mai multe precipitații decât în restul zonelor, în special regiunea de nord-vest, unde pot cădea peste 1000 mm precipitații; iar în depresiunea caspică cad
Munții Caucaz () [Corola-website/Science/307372_a_308701]
-
împărătești a Maicii Domnului aflată pe catapeteasmă au început să curgă lacrimi, acest lucru repetându-se la două-trei sau patru zile. Guvernul Moldovei a rânduit o cercetare serioasă a acestui fenomen după care a publicat un comunicat în foaia politică "Zimbrul" (anul III, nr. 35) în care scria că toate celelalte icoane din biserică sunt uscate, iar picăturile ce curgeau din icoana sus-menționată erau picături de apă foarte asemănătoare cu lacrimile și curgeau numai din ochi. În anul 1886, la cinci
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
gramota semnată de Alexandru cel Bun are legenda: „"Печать Олександра воеводы, господарь Земли Молдавской"”. Începând din anul 1409, este modificată forma coarnelor bourului, acestea fiind curbate înăuntru, în relație cu dispariția bourului ("Bos taurus primigenius") și cu forma coarnelor de zimbru ("Bison bonasus" încă prezent până la începutul secolului XVIII), amănunt care se va păstra întocmai în toată evoluția istorică a stemei; tot atunci devine mai frecventă simplificarea soarelui până la înlocuirea sa printr-o stea cu cinci colțuri, roza plasată la stânga botului
Stema Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/312315_a_313644]
-
cu capul de bour va fi așezată pe un mantou de purpura căptușit cu hermină. Sub domniile lui Mihail Sturdza și ale lui Grigore Alexandru Ghica se constată tendința de modificare a aspectului animalului heraldic, bourul tradițional fiind înlocuit cu zimbrul iar scutul apărând încadrat între doi delfini afrontați.
Stema Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/312315_a_313644]
-
acolo e sfântă cetate a Sucevei, scaunul domniei vechi, acolo scaunul firesc al unui mitropolit care în rang de neatârnare era egal cu patriarhii, acolo sunt moaștele celor mai mari dintre domnitorii români, acolo doarme primul descălecat Dragoș, îmblânzitorul de zimbri, acolo Alexandru cel Bun, întemeietorul de legi, acolo Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, zidul de apărare al creștinătății. Bucovina este "pământ sfânt, a cărui apărare ne-a costat pe noi râuri de sânge, veacuri de muncă, toata inteligență
Mănăstirea Mestecăniș () [Corola-website/Science/312492_a_313821]