6,137 matches
-
curte medievală, ca a regelui celt, precum cavalerul Tristan, având posibilitatea să te îndrăgostești de frumoasa lui soție Isolda. —Isolda este pasională, învăluită în aura martirajului. Ori să fi trăit pe undeva prin Spania, pe timpul regelui Don Carlos, precum așa zisul bandit Hernani, care de fapt nu era altul decât Don Juan d’Aragon, un nobil proscris care o iubea de Dona sol, sfârșitul lor tragic asemănându-se cu cel al lui Romeo și al Julietei. —E adevărat că Hernani întruchipează
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-Păi... ce să fie? eram puțin încurcat, dar am continuat. De exemplu, dacă eu te-aș invita să mergi cu mine, cum ai face? am supus-o, din nou, unui test. -Simplu, mi-a răspuns, deliberat Toxina, rup această așa zisa legătură cu acest drăguț obez leneș și vin cu tine. Știi vorba: „Ce-am avut, am pierdut, dar nu-i nimic altceva mai bun am găsit.” Și așa în situația lui, plin cu atâtea toxine, alcool și tutun, nu știu cât mai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Dar independent de natura unui astfel de fundament, pe baza experienței mele personale, pot să confirm ceea ce susțin unele cercetări sociologice și anume că este mult mai ușor ca persoanele cu un orientament etic, și nu mă refer la așa-zisele persoane care își trăiesc viața, să traseze pozitiv bilanțul existenței lor. În această afirmație este cel puțin un adevăr: a te bucura de viață și sensul autentic al vieții sunt două lucruri diferite. Pierderea sensului Înțeleg că oamenii, în anumite
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
la nici o experiență. De fapt mulți muncesc desfășurând deseori chiar activități plictisitoare pe o linie de montaj sau în birou doar pentru a putea acumula mereu tot mai multe experiențe. Astfel multe discuții, precum eu însumi pot constata în așa zisele medii intelectuale, se concentrează doar pe timpul liber, fotbal, sănătate, televiziune, vacanțe, călătorii etc. Până aici, totul bine. Dar sunt de ajuns toate acestea pentru a-i face fericiți pe oameni? Ce altceva, în afara abundenței din actuala societate, ar putea dovedi
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Egiptului, ci mărturia lui Dumnezeu care demonstrează puterea sa salvifică. Nu este semnificativă trecerea prin mijlocul Mării Roșii, ci mesajul lui Dumnezeu ca poporul să îl cunoască precum Dumnezeul eliberării. În Biblie, în mod diferit de vindecările miraculoase istorice, așa-zisele "miracole ale naturii" sunt metafore și, precum în poezie, la fel și aceste metafore nu vor să dezechilibreze legile naturii. Dar cum să înțelegem atunci întrebarea este inevitabilă acele relatări biblice care anunță o teribilă escatologie? Desăvârșirea: clipa de pe urmă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
anume, de exemplu, se poate obține încadrarea în cerc; să ai în același timp deplină ocupație, creștere economică, stabilitatea prețurilor și echilibrul afacerilor externe. Oferta și cererea, comerțul extern și intern par a fi supuse legilor economice de fier. Așa-zisul "darwinism social" (ce nu derivă de la Darwin) ne învață că fiecare încearcă să exploateze competiția concurențială în avantajul propriu. Însă mesajul creștin ne invită să reflectăm asupra faptului că doar prin intermediul legilor nu se poate ajunge la nimic: că în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
avea să dea viață Fundației pentru o Etică Mondială în Elveția (Stiftung Weltethos Schweiz), Martita Jöhr, își convinsese soțul, importantul economist Adolf Jöhr, să investigheze factorii psihologici în fluctuațiile economice. Între timp s-a înființat o sucursală a economiei, așa-zisa economie comportamentală (behavioural economics), care studiază particularitățile psihologice ale comportamentului uman, în special cel economic, adesea în contradicție cu modelul de homo oeconomicus, care caută aparent doar să-și maximalizeze propriul avantaj. Astfel, astăzi sunt analizate fenomenele de rezistență la
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nu îl pomenesc în dimensiunea sa reală, rezumându-se la o prezentare parțială și subiectivă a evenimentelor. O confirmare a originii arhimandritului apare în revista Flacăra Sacră, când, publicându-se însemnările și impresiile celor care vizitaseră Crematoriul Cenușa în așa-zisa "Carte de Aur", apărea menționat preotul Ion Șerboianu din comuna Șerboieni, Argeș, nimeni altul decât tatăl lui Calinic I. Popp Șerboianu. Ion Șerboianu notase în "Cartea de Aur" a Societății Cenușa: "Iubesc libertatea de conștiință. Admir pre cei ce se
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
rezumate-n practicile pro domo nu numai succesiunea metodelor de nimicire ale trupului omenesc, ci și o mulțime de alte superstiții și toate înveșmântate în haină creștină. Bunul simt și logica unor stări sufletești ale omului ne arată că așa-zisul "Cult al morților" n-a existat la începutul omenirii, ci s-a dezvoltat, cum am spus mai sus, târziu și pe măsura gradului de cultură, de credință religioasă și de viețuire în societate, iar nu în solitudine. Când omul trăia
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Felix, Atenagora, Clemes din Alexandria, Origen, Ipolit, Tertulian etc., cari aduseră probe puternice prin grai și scrieri și dovediră cu prisosință că bârfele acelor calomniatori sunt cu totul neîntemeiate" (dr. Badea Cireșeanu: Tezaurul Liturgic Tom II, pag. 13). Oare așa zișii "sectanți" (adică "tăiați, dezlipiți" de trunchiul vechii biserici creștine) din zilele noastre ca: Baptiști, adventiști, mileniști, penticostalii etc. etc. nu au fost și nu sunt acuzați de preoții noștri, întocmai cum erau primii creștini de către păgâni? Nu li se aruncă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
i se ascriu aproape toate defectele omenești. Lăsând la o parte pe idolatri, pe păgâni și pe necreștini și ocupându-ne numai de creștini, vom găsi fără excepție două religiuni și două morale, la fiecare popor: una oficială și colectivă zisă "cea adevărată" și alta individuală, având criteriul de existență înfipt în trecutul îndepărtat al tuturor strămoșilor, cari au practicat fel și chipuri de religiuni. Din aceasta deducem că oamenii s-au rătăcit treptat-treptat, întrucât dogmele și practicile cele mai înțelepte
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ne reprezentăm lucrurile și le gândim, ci sunt legi practice, legile vieții. Ca atare, găsindu-și originea în subiectivitate, ele se prezintă și acționează sub formă de necesități, în sensul pe care îl vom atribui acestui cuvânt, cu condiția ca zisele necesități să fie, tocmai, înțelese pornind de la esența vieții, ca dictate și dorite de această esență. Astfel, necesitatea și munca sunt două modalități elementare ale praxisului situate una în prelungirea celeilalte, munca, sau mai curând activitatea sub forma sa spontană
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
veți duce la bun sfârșit orbește și fără discuții, fiindcă astfel veți sluji Justiția Divină. Dacă refuzați, dacă vă dați deoparte, mânia Domnului se va abate peste voi prin brațul lung, Înspăimântător, al Sfântului Oficiu. Ați fost preveniți. Acestea fiind zise, dominicanul tăcu brusc și nimeni nu mai cuteză să adauge nimic. Până și italianului Îi Înghețase refrenul pe buze, ceea ce spune totul. În Spania de atunci, a te pune rău cu puternica Inchiziție Însemna a Înfrunta o serie de orori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Prado de los Jerónimos sau la Puerta de la Vega. În ce-l privește pe contele de Olivares, relațiile lui cu Buckingham s-au Înrăutățit treptat după primele zile de curtoazie politică obligatorie, iar asta a avut, În timp, când așa-zisa logodnă n-a mai fost decât o amintire, urmări funeste pentru interesele Spaniei. Acum, când anii au trecut, mă Întreb dacă n-ar fi fost mai bine ca Diego Alatriste să-i fi găurit pielea englezului În noaptea cea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Manuel de Parada, sau de Pradas, un tânăr pictor sosit de curând la Curte și recomandat lui don Francisco de prietenul său, Juan de Fonseca, și un ciubotar cârpaci de pe strada Montera numit Tabarca, foarte cunoscut ca șef al așa-zișilor muschetari: galeria de aplaudaci sau de huiduitori care, În funcție de interese, hotărau succesul ori eșecul unei comedii, la care asistau În picioare. Deși țopârlan și analfabet, acest Tabarca era un tip grav, temut de autori, care trecea drept specialist În piese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a venit la mine și s-a prezentat. Se numea Elis. Aveau o misiune. în vreme ce scruta cu ochi mici, negri, chipul meu jalnic, m-a lămurit că el și ceilalți umblau pe-acolo pentru a descoperi relicve. Constituiau o așa-zisă asociație de familie pornită într-o călătorie de cercetare, iar drumul lor ar fi putut fi asemănat cu un pelerinaj. își purtau corturile în spinare, spunea el, urmărind un traseu pe care îl alcătuiseră împreună după decenii de cercetări. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
săi din acel minister. Asta era știrea. Mai mult nici nu trebuia. Mană cerească pentru un jurnalist de investigație, liber și independent... Dar, ca să-și completeze documentarea preliminară, Bart continuă să citească destul de numeroasele comentarii ivite sârguincios după știrea propriu zisă. Un comentariu, în special, îi atrase atenția: “Este sută la sută adevărat. Marele afacerist a lucrat mână în mână cu un subsecretar de stat, pe care-l cunosc personal, fiindcă îmi este cumnat și la beție mi-a spus și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
beneficiază de adevărate rente politice, obiective și criterii ușor realizabile pentru a subordona resurse ale întreprinderilor respective unor interese de grup, de partid etc. Contractul de management poate fi încheiat de administrație și cu o firmă privată specializată. Este așa-zisul contract de gestiune, Statul rămînînd în continuare proprietar. De obicei, scopul este rentabilizarea întreprinderii, acordîndu-se pentru aceasta o largă autonomie decizională. Un studiu al Băncii Mondiale efectuat asupra a 202 cazuri de astfel de contracte relevă o reușită convingătoare în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
plăti, a administra. Finanțele publice au ca obiect, în esență, veniturile și cheltuielile bugetare aparținînd colectivității publice. Francezul M. Duverger consideră finanțele publice ca fiind "știința care studiază activitatea statului, în calitatea sa de utilizator al unor tehnici speciale așa-zis financiare: cheltuieli, taxe, impozite, împrumuturi, procedee monetare, buget" etc.25 Apreciem această definiție ca satisfăcătoare. Finanțele publice contemporane se caracterizează printr-o schimbare de dimensiune, ce poate fi privită sub două aspecte: cantitativ, ponderea financiară a Statului în P.I.B. a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
realistă ipoteza raționalității lui homo oeconomicus, perfect informat în privința parametrilor și variabilelor contextului în care evoluează. Informația este, din contra, un bun rar, inegal repartizat și a cărei obținere necesită un cost aproape prohibitiv. La fel stau lucrurile în ce privește raționalitatea zisă "substanțială", a calculului economic pur. H Simon propune substituirea cu o raționalitate "procedurală". În loc să fie determinate în funcție de preț, reperele autorizînd măsurarea costurilor și avantajelor relative ale diferitelor opțiuni, actorii se vor conforma unor reguli mai mult sau mai puțin explicite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
ocazia vizitei sale la Chicago, în 1931, în plină criză. Plecînd de la această constatare locală și temporală, Keynes va genera un raționament cu vocație universală. Plasîndu-se din punctul de vedere al colectivității, el va repune în cauză legea lui Say, zisă și legea debușeelor, care stipula faptul că orice ofertă implică o distribuire a veniturilor care creează propria-i cerere. În optica keynesiană, dimpotrivă, o supraproducție este posibilă datorită faptului că ponderea relati-vă a economisirii crește pe măsură ce crește venitul. Aceasta îl
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de a crește oferta; La sfîrșitul perioadei, această producție adițională va genera un venit ce va fi tradus printr-o economie care va compensa dezechilibrul inițial. Ex-post, vom avea deci echilibru între economii și investiții, echilibru finanțat printr-o așa-zisă "economie anticipată". Acest raționament conduce la repunerea în cauză a rolului monedei în economie, pentru că el oferă creditului un rol motor, o capacitate de a suscita fluxuri reale în dezvoltarea tranzacțiilor. Dar, încă o dată, nu trebuie dedus de aici că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
trecerea de la vechiul la noul tip de reglare capitalistă. Cele cinci sunt: raportul salarial, formele concurenței, gestiunea monetară, inserția în diviziunea internațională a muncii și compromisul statal (funcțiile Statului). Trecerea de la reglarea tradițională, calificată drept concurențială, la forma sa modernă, zisă monopolistă, corespunde în fapt unei relaxări a regulilor funcționării comerciale. Aceasta presupune o atomicitate a actorilor și o liberă determinare a prețurilor de către piețe, cu scopul de a selecționa cererile și ofertele. Această idee sub-zistă și astăzi, însă constatăm ponderea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
nici coerente din punct de vedere cronologic. Nu este deci inutil de a penetra mecanismele administrației publice, pentru a vedea cum se nasc reglementările ce vor încadra strategiile celorlalți actori economici. Pentru aceasta, vom începe prin a prezenta analiza economică, zisă pozitivă, a reglementării, înainte de a arăta cum această abordare urmează o cale tot mai normativă. 6.1.3.1. Economia reglementării Economistul american George Stigler poate fi considerat drept fondatorul acestui curent de gîndire ce repune în cauză virtuțile intervenționismului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
ce mănâncă Derrida, Deleuze și Foucault pe pâine precum vorbele unui smintit mistic. N-am cum să fiu - nu doar pentru că am citit și eu suficient derrida-deleuze-foucault, cât să mă lecuiască și de excesele vieții spiritului, dar și de așa-zisul "raționalism" debil ascuns în detaliile nesfârșitului analitism ale acestor magiștri diabolici. Nu fac decât să reflectez la felul în care dispare o lume, cu vocabulele ei cu tot. Și să încerc să văd ce pierdem atunci când ni se pare că
Credeți în Dumnezeu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8065_a_9390]