938 matches
-
pupat cu drag pe mână. Cel puțin nu mă dureau unghiile. Să înțeleg că nu ne vom zvârcoli plini de pasiune pe covor când ajungem acasă? mă întrebă pe un ton șugubăț. Eu am râs. —Personal, cred că mă voi zvârcoli câteva zile, singurul fel de contact fizic pe care mi-l doresc acum este între spatele meu și o sticlă cu apă caldă. Îmi pare rău. Ed porni mașina. Știu să manevrez o sticlă cu apă caldă și o să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
că i-a și secerat în mijlocul străzii focul unor arme automate, despre care n-am știut dacă veneau de pe o parte a străzii sau de pe cealaltă - sau de pe amândouă în același timp. Susțin că am văzut o grămadă care se zvârcolea, apoi în scurtă vreme doar mai zvâcnea. Cineva - plutonierul cel lung? - s-a dat peste cap în cădere. Pe urmă nu s-a mai mișcat nimic. În orice caz, am văzut ieșind din grămadă roata din față a unei biciclete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Uffizi, în sfârșit în original, acele opere de artă - Venus din Urbino a lui Tizian și Nașterea lui Venus de Botticelli, mai apoi în Palazzo Pitti Sfântul Sebastian al lui Sodoma, trupul lui de băietan străpuns de săgeți cum se zvârcolește, frumos chinuit de durere, în fața copacului și a peisajului - care încă din copilăria mea, datorită reproducerilor procurate din cutiile de țigări, au declanșat în mine nevoia imperioasă de artă. Ce ușor îmi vine să mă văd postat în fața unui bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Norman urcă treptele Înguste spre cupola submarinului și văzu micul tambuchi circular deschizându-se. Ezită. — Așezați-vă pe margine, strecurați-vă picioarele Înăuntru și coborâți. Va trebui să vă strângeți puțin umerii și să vă sugeți abdomenul. Așa... Norman se zvârcoli ca să poată trece prin deschizătura strâmtă și ajunse Într-o incintă atât de joasă, că nu putea sta În picioare. Submarinul era Înțesat cu aparate și cadrane de tot felul. Ted, aflat deja la bord, stătea aplecat de spate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
luminile - mii de lumini invadând Întunericul oceanului - și prima sa reacție fu un soi de teroare irațională: luminile ieșiseră din sferă și veniseră să-i Înhațe. Apoi Însă observă că fiecare luminiță avea o formă și că acestea se mișcau, zvârcolindu-se. Își apropiară fețele de hublouri, privind. — Calmari, spuse În sfârșit Beth. Calmari luminiscenți. Sunt câteva mii. Mai mulți, spuse ea. Cred că sunt cam o jumătate de milion În jurul habitatului. — Splendid. — Mărimea roiului este uluitoare, remarcă Ted. — Impresionantă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
arătând spre hublouri. Avem alți musafiri. Calmarii dispăruseră. Pentru moment, Norman nu văzu decât apa și sedimentele albe ce pluteau În lumină. — Uită-te jos, pe fund. Fundul oceanului era viu. Literalmente viu, plin cu vietăți care se târau, se zvârcoleau și tremurau. Astea ce mai sunt? — Sunt crevete. Al naibii de multe crevete, spuse Beth, care alergă să-și ia plasa. — Ei, păi așa ceva ar trebui să mâncăm, spuse Ted. Îmi plac crevetele. Și au mărimea ideală, puțin mai mici decât racii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și se strecură prin trapa deschisă În DH-7. Trânti ușa tambuchiului În urma sa, dar tentaculul plat ca o cazma ajunsese deja Înăuntru. Rămăsese blocat În trapa parțial deschisă, dar nu se retrăgea. Era incredibil de puternic și musculos și se zvârcolea cu ventuzele ca niște mici guri zbârcite, Închizându-se și deschizându-se. Norman se aruncă pe trapă cu toată greutatea, Încercând să-l forțeze să se retragă. La o contracție musculară a tentaculului, trapa se deschise, trântindu-l În spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
gândi cu groază că se Împușcase singur. Apoi, Își dădu seama ușurat că nu fusese decât șocul: pieptul Îl ardea, dar calmarul Îi dăduse drumul. Încă nu vedea nimic. Îndepărtă de pe vizorul căștii, palma care căzu cu greutate pe punte, zvârcolindu-se, separată de brațul animalului. Pereții interiori ai habitatului erau stropiți cu sânge. Un tentacul se mai mișca, celălalt arăta ca un ciot zdrențuit. Amândouă brațele se retrăseseră, alunecând prin trapă. Norman alergă la hublou: calmarul se Îndepărta cu iuțeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de Înaltă presiune, rănile căpătate și teama sâcâitoare pe care trebuia să le suporte. Ceva palid Îi reținu atenția. Îndreptându-și lanterna către fundul oceanului, văzu o dungă albicioasă cu o aripă lungă, subțire și vărgată cu negru, care se zvârcolea. La Început crezu că e un țipar. Apoi Îi observă capul mic și gura. — Stai puțin, spuse Beth, apucându-l de braț. — Ce este? — E un șarpe de mare. — Sunt periculoși? De obicei, nu. — Veninoși cumva? se interesă Harry. — Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
braț parcă. Aproape că-și pierduse cunoștința, se simțea mai greoi și mai amorțit O trase de braț. Deasupra văzu un cerc luminos: trapa. Dădu din picioare, dar i se părea că stă pe loc. Cercul nu se apropia. Se zvârcoli din nou, trăgând de Beth ca de o greutate inertă. Poate că deja murise. Plămânii Îi ardeau. Era cea mai groaznică durere pe care o simțise În viața lui. Se lupta cu durerea, cu apa Învolburată și furioasă, și continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-i pântecele. Fu năpădit de o sudoare rece. Se lupta cu greața. „Beth, o chemă În gând, nevrând să vorbească. Beth...“ Ascultă o vreme șuieratul și, când nu mai putu să suporte, deschise ochii și văzu masa de carne albă zvârcolindu-se, Încolăcindu-se cu capetele mici și limbile bifurcate pulsând. Închise din nou ochii. Simți un șarpe târându-se pe cracul costumului, Înspre pielea dezgolită. — Nu mișca, Norman. . . Era Beth. I se simțea tensiunea din voce. Privi În sus, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Apoi Îi auzi din nou pașii pe punte, precum și un sunet metalic care semnala deschiderea trapei. Deschise ochii și o văzu aplecându-se asupra lui, Înșfăcând șerpii În grămezi mari și aruncându-i În apă prin trapa deschisă. Șerpii se zvârcoleau În mâinile ei, se răsuceau peste Încheieturile mâinilor, dar ea Îi scutura și-i azvârlea cât colo. Unii șerpi nu cădeau În apă și se zbăteau pe punte. Dar deja majoritatea fuseseră Îndepărtați. Încă unul se țâra pe picior, Înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se mai deosebește de mare. Pîndit la fiecare pas de demoni răzbunători sau, doar răutăcioși, sportivi care vînează la întîmplare pîndind vreo inimă de înghițit. Te văd cum te încordezi presimțind înfiorat de o supremă bucurie: că ai să te zvîrcolești și ai să crăpi și n-o să te mai mîngîie nimeni. Ci, dimpotrivă, or să te calce cu toții în picioare... Te văd cum crezi că-n schimb, stăpînirea asupra durerii tale nu ți-o vor putea lua cu nici un chip
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
încă mai mult. Pentru că întrece limita a ceea ce e de conceput. De care n-ai decît să te apropii asimptotic.” O linie de forță se stabilește brusc între mine, V. din spital și eu, scriitorul V. Trupul din pat se zvîrcolește a nu știu cîta oară. Cu toții urmăresc efectul distrugător al vaccinului. Ciudat cum timpul e același. Primesc o lovitură cruntă din partea Elenei. Purtarea ei mă sfărîmă, mă înjosește. E numai desconsiderare și mă simt unealtă. Primesc șocul acolo unde orice
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
vreun regizor să-și iasă din prezența enigmatică, dintr-un calm distins, vecin cu opacitatea, este suportabil, ba chiar, uneori, interesant. Însă Russell l-a pus În ’71 să joace de-adevăratelea, să se descurce În scene complicate, să se zvîrcolească de oroare, de boală, lucru ce i-ar fi putut fi fatal. Nu i-a fost, deoarece The Music Lovers nu este doar salvat ci dus la Înălțimea unui mare film de Glenda Jackson. Care-ți taie suflul. Din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la Omucideri. — Minunat. O să am grijă să revii acolo curînd. Cum ți-a plăcut spectacolul ridiculizării amicului tău Exley de către a patra putere? Tuși din cauza fumului. — Da, desigur. Păcat că n-o să se redeschidă cazul, să-l văd cum se zvîrcolește. Pe de altă parte n-aș vrea ca să ai de suferit din pricina asta. Dudley rîse. — Văd că viziunea ta conține niște conflicte inerente. Eu Însumi am sentimente contradictorii, mai ales că o păsărică din Sacramento m-a informat că procurorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
apusul - dormise o jumătate de noapte și o zi Întreagă. Se frecă la ochi: Spade Cooley se uita În ochii lui. Simți miros de fum de țigară și Îl văzu pe Dudley În cadrul ușii. — Vise urîte, flăcău? Te-ai cam zvîrcolit. Un coșmar: Inez chinuită de presă - din vina lui, pentru ce făcuse ca să-l doboare pe Exley. — Flăcău, cînd dormi, Îmi amintești de fiicele mele. Și știi că țin la fel de mult și la tine. Transpirase. Făcuse leoarcă așternutul. — Care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ea ce mai este prin lume. S-a dezbrăcat în lumina veiozei. Și-a pregătit patul. Nu mai avea chef de ceai. Nici de mâncare, oricum îi spuseseră că e mai bine să nu mănânce seara. Durerile acelea blestemate se zvârcoleau în pânteceele ei, suportabile, mai degrabă ca o jenă care nu știi de unde vine și te umple de nervi. Dar așa începeau întotdeauna, până în clipa în care mai multe cuțite o sfâșiau pur și simplu, transpira de durere, gemea ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
putea face orice cu ea în acele clipe, numai să-i scoată din cap gândul la grecul care s-a spânzurat. Nu-i prea greu s-o facă să uite, se întinde ca o pisică, toarce, geme, se rostogolește, se zvârcolește, uneori aproape strigă de plăcere și el trebuie s-o domolească. Însă n-o să înțeleagă în ruptul capului cum se împacă sperietura stupidă și credința că ar fi bântuită camera în care doarme - efect, crede el, mai degrabă al lecturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să citească prospectele. Nu voia să se lămurească, nici chiar atunci când i se așeza un nod ca o nucă sau ca o piersică în gât sau în capul pieptului și nu putea înghiți decât puține lichide; ori când i se zvârcoleau niște ghiare sau colți de fier în stomac, dar nu întotdeauna în dreptul operației; sau când o cuprindeau amețeli neașteptate și îi dârdâiau picioarele și trebuia, în drumul spre pat, să se sprijine zdravăn, cu mâinile care tremurau și ele, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de răcoarea nopții, chemându-l alături, urmărindu-i mișcările nu atât de repezi pe cât ar fi vrut ea să fie, cu aceeași privire fierbinte și tot ce a mai fost după aceea mai fusese, ea gemând, rostogolindu-se, răsucindu-se, zvârcolindu-se, strigând de plăcere și el trebuind s-o domolească, punându-i mâna căuș pe gură, întocmai ca atunci când trebuia să-i domolească izbucnirile de după povestirile ei despre spiritul negustorului grec care umbla noaptea prin camera cu parchetul trosnind. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în dreptul gâtului. Încă dârdâia, dar nu se atinsese de ceaiul fierbinte pus pe o măsuță alăturată. Era trasă la față, cu cearcăne și ochii negri scufundați în orbite, slăbită. L-a privit pe Andrei Vlădescu un timp, apoi s-a zvârcolit sub pledul în carouri, întorcându-se pe o parte și acoperindu-se până la bărbie. Agitată și tristă, l-a privit cum se ridică de pe scaunul biroului, din spatele teancului de reviste, manuscrise, hârtii, rămâne un timp în picioare, se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ăsta, să folosească neologisme și barbarisme, ar trebui să stau să-ți explic ce înseamnă vorbele alea. „Iar te dai mare?“ Vorbesc foarte serios, continuă Andrei Vlădescu, ridicându-se de pe taburetul sâsâitor și plimbându-se de colo-colo prin camera imensă, zvârcolindu-se, de fapt, pe o parte și din nou pe alta, în vis, sub privirile ei, ghemuită în fotoliul imens, cu pledul tras până sub bărbie. „Atunci a ieșit să ceară indicații?“ Nu, mai târziu. Atunci l-a lăsat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o indispoziție, nu vă faceți griji“, le zisese printre dinții strânși să nu strige de durere, „o să-mi revin, nu vă faceți griji“, și rămăsese singur în încăperea cu lumina stinsă, între paltoane și haine de blană moale și parfumată, zvârcolindu-se un timp, ghemuit pe o parte, cu o mână sub cap, privind geana de lumină strecurată pe sub ușă din încăperile celelalte, unde răsunau vocile și muzica. O auzea pe Ioana Sandi râzând gâlgâit, probabil se învârtea în ritmuri avântate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
scurt timp, nici nu mai putea gândi, durerile îi tulburau mintea, ajungea să geamă și urle de durere. Rodica îmi spunea că nu poate fi ceva mai groaznic decât să auzi pe cineva urlând în camera de alături, unde se zvârcolește și să nu poți face nimic, nimic! I-au dat morfină și a acceptat-o. Mi-a spus că a doua oară când i-au făcut injecțiile zâmbea trist și se uita la ei cu privire foarte clară, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]