8,238 matches
-
Printr-un document din 1578, Petru Șchiopul, domnitorul Moldovei, a înzestrat Mănăstirea Galata (ctitoria sa) printre altele și cu "satul Vorovești cu vii". Satul a rămas în proprietatea mănăstirii și în secolele următoare. Odată cu Mănăstirea Galata, și satul Vorovești este închinat la Locurile Sfinte. Deoarece sătenii începuseră să fugă de pe moșie ca urmare a greutății traiului, în martie 1623, domnitorul Ștefan Tomșa al II-lea a dat o carte domnească călugărilor de la Galata prin care le-a permis să își aducă
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
va purta și ea numele Sfântul Vasile, de pe Podul Mogoșoaiei. Se cunoaște faptul că biserica exista în anul 1804, ianuarie 9, figurând în catagrafia orașului București întocmită în acel an. La anul 1815 noiembrie 7, Biserica Sfântul Vasile a fost închinată Mănăstirii Mărcuța. Din același an datează și îmbrăcămintea din metal argintat și aurit a iconoanei Maicii Domnului socotită făcătoare de minuni. Dacă aici exista o biserică de lemn încă din veacul al XVIII-lea pe un teren înconjurat de ape
Biserica Sfântul Vasile cel Mare din Calea Victoriei () [Corola-website/Science/317281_a_318610]
-
și exponatele, fac precizarea cuvenită, se află într-un muzeu al apelor.”" La 28 martie 1993, numele muzeului se schimbă în Muzeul Apelor „Mihai Băcescu”, titulatură pe care o poartă și în prezent în memoria fondatorului său, care și-a închinat viața cercetării mediului acvatic și a dat culturii fălticenene dimensiuni valorice perene. În anul 2002, Muzeul Apelor „Mihai Băcescu” a deținut recordul de vizitatori în rândul unităților muzeale din municipiul Fălticeni, cu 24.682 de persoane. În 2009 s-au
Muzeul Apelor Mihai Băcescu () [Corola-website/Science/317517_a_318846]
-
și preot iar comunitatea greco-catolică era formată din două familii și un preot. Șematismul jubiliar din 1900 editat de către arhidiecesa metropolitană de Alba-Iulia și Făgăraș precizează faptul că biserica a fost ridicată în anul 1820, este din lemn și este închinată sfinților arhangheli Mihail și Gavriil. Există posibilitatea ca biserica să fie mai veche, tinând cont de tradiția păstrată printre săteni care spune că biserica a fost mutată de pe un deal din apropiere. Clopotul ce datează din anul 1642 provine de la
Biserica de lemn din Bărboși () [Corola-website/Science/317611_a_318940]
-
acestui termen era acela de subliniere a rolului Rusiei ca ultimu bastion al creștinătății, prăbușită sub loviturile „ereziei” catolice și ale dușmanului islamic. Din acest motiv, Rusia era văzută de credincioși asemeni celor șapte sute de israeliți care refuzaseră să se închine lui Baal în vremurile profetului Ilie, un sfânt foarte respectat în ortodoxie. Ideea a apărut pentru prima oară în scrisoarea-panegiric compusă în 1510 de călugărul Filofei din Pskov, destinată marelui cneaz Vasili al III-lea, în care scria: „Două Rome
A treia Romă () [Corola-website/Science/317693_a_319022]
-
puțin importante, pentru istoria Bizanțului, au fost conflictele din interiorul țării, între mișcările așa-numite „ortodoxă” și „latinofilă”. În fruntea primului curent, care era și cel mai influent, se afla Markos Eugenikos, mitropolitul de Efes.Ortodocșii afirmau că să te închini papei, nesocotind astfel caracterul excepțional al ortodoxiei, fie chiar și în numele izbăvirii Imperiului de pericolul musulman, este un păcat grav și o trădare a credinței. Punctul de vedere al „latinofililor” (adepții contactului cu Occidentul și chiar ai supunerii în fața acestuia
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
șantiere de construcții. S-a stins din viață, fulgerător, la 19 octombrie 1992 la Constanța. A devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România în anul 1979. Nicolae Caratană a avut o viață chinuită, cu multe privațiuni, viață care a fost închinată numai poeziei. În acest sens este semnificativ un citat din volumul autobiografic Memorii ghetsimanice, apărut la editura Ex Ponto în anul 2000: „Numai durerea m-a determinat să descopăr poezia. După atâtea eșecuri, simțeam nevoia să plâng, ori nu poți
Nicolae Caratană () [Corola-website/Science/318002_a_319331]
-
pârâul Cacaina (în zona actuală Bucșinescu), se afla atunci la periferia orașului. Edificiul actual a fost construit de Gheorghe Duca voievod, în anul 1638, în doar 30 de zile, la sfârșitul celei de-a treia domnii moldovenești. Biserica a fost închinată de Gheorghe Duca vodă la Arghirocastro (lângă Adrianopol, Bulgaria), în schimbul Mănăstirii Hlincea, pe care a scos-o de sub această ascultare, făcând-o să atârne de noua sa ctitorie, Mănăstirea Cetățuia. În interiorul bisericii, se găsește un pomelnic care începe cu Eustratie
Biserica Zlataust () [Corola-website/Science/318060_a_319389]
-
care era inscripționat anul 1810. La început, biserica era mai joasă, neavând pridvor și turlă. La începutul secolului al XIX-lea, după cum relatează Gh. Dimachi în „Bisericile și breslele din Iași” (în "Ecoul Moldovei", Anul IV și V), aici se închinau membrii breslelor dubălarilor și soponarilor din Iași. Dubălarii (numiți și tăbăcari) erau cei care se ocupau cu dubirea (tăbăcirea, argăsirea) pieilor de animale. La începutul secolului al XX-lea s-a adăugat bisericii pe latura de sud un pridvor având
Biserica Ziua Crucii din Iași () [Corola-website/Science/318059_a_319388]
-
retragerea. Brutus și cu ultimele sale patru legiuni s-au refugiat printre dealurile din apropiere. Temându-se să nu fie prins, s-a sinucis, ultimele sale cuvinte fiind: "„O, sărmană virtute, ai fost numai un nume, și totuși m-am închinat ție de parc-ai fi fost adevărată, dar se pare că nu erai decât sclava norocului.”" S-au mai sinucis și cei care erau de partea sa: fiul lui Cato cel Tânăr, Marcus Porcius Cato și tatăl Liviei (viitoarea soție
Bătălia de la Filippi () [Corola-website/Science/318073_a_319402]
-
A ordonat imediat ca icoanele șă fie distruse. Au apărut certuri între împărat și patriarh. În acel moment, Imperiul Bizantin era împărțit în două tabere: iconoclaștii (cei ce voiau să distrugă icoanele), conduși de împărat, și iconodulii (cei ce se închinau icoanelor și le apărau), conduși de Patriarhul Constantinopolului. În timpul luptelor iconoclaste, bisericile răsăritene nu aveau icoane și nici nu erau pictate, dar aveau o cruce pictată cu ulei sau vopsea ce indica direcția răsăritului . În cele din urmă luptele au
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
lucrare și-a lăsat amprenta asupra vieților multor sfinți precum Sf. Teodor Studitul, Sf. Serghie de Radonej, Sf. Iosif de Volokolamsk, Sf. Petru Damaschinul, Sf. Teofan Zăvorâtul etc. Scopul tratatului este de a fi un ghid în urmarea unei vieți închinate întru totul lui Dumnezeu. Metafora scării, asemănătoare cu cea din viziunea Patriarhului Iacov, este folosită pentru a descrie modul în care cineva poate urca spre Împărăția Cerurulor, începând cu renunțarea la lume și sfârșind în Rai, împreună cu Domnul. Lucrarea este
Scara Raiului () [Corola-website/Science/318156_a_319485]
-
de seară (de ex Rugăciunile de dinainte de culcare) vor fi citite spre sfârșitul Pavecerniței. În zilele noastre la Muntele Athos dar și la alte mănăstiri, este în vigoare un obicei străvechi conform căruia, la sfârșitul Pavecerniței, toți cei prezenți se închină moaștelor și icoanele din biserică și primesc binecuvântarea preotului. Pavecernița mică se slujește în zilele de peste an (i.e., atunci când nu se slujește Pavecernița mare). În serile de sâmbătă și sărbători cu Veghe de toată noaptea, Pavecernița poate fi citită în
Pavecernița () [Corola-website/Science/318211_a_319540]
-
o formă modificată a Miezonopticii pentru Rugăciunea de dimineață a laicilor, în timp ce o formă modificată a Pavecerniței mici este folosită ca Rugăciune de seară. Pavecernița Mare este compusă din trei părți, fiecare începând cu chemarea la rugăciune: "Veniți să ne-nchinăm...": "Prima parte"' "Partea a doua"' "Partea a treia"'
Pavecernița () [Corola-website/Science/318211_a_319540]
-
această parte a Imperiului Roman, ci și în alte părți. De exemplu, în nordul Britanniei, lângă fortul Maryport s-au descoperit mai multe alatre îngropate lângă un teren unde se crede că unitățile organizau parade militare. 17 altare îi erau închinate lui Iupiter Optimus Maximus. Unii comandanți apar de trei ori pe unele altare, precum Maenius Agrippa, iar Postumius Acilianus apare doar pe două. Este posibil ca unele altare să fi fost închinate anula, pentru binele împăratului, ca la Dura Europos
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
unitățile organizau parade militare. 17 altare îi erau închinate lui Iupiter Optimus Maximus. Unii comandanți apar de trei ori pe unele altare, precum Maenius Agrippa, iar Postumius Acilianus apare doar pe două. Este posibil ca unele altare să fi fost închinate anula, pentru binele împăratului, ca la Dura Europos. Existau zile în care stindardele erau împodobite oficial, iar Tertullian considera că venerarea stindardelor de către soldați echivala cu un cult religios. Romanii în general, au reușit să să încorporeze cultele cu care
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
vor pârgui holde pe gunoaiele trecutului. Noi nu vom mai fi. Dar până atunci să lucrăm pentru dreptate, să împlinim poruncile pe care le-avem. [...] înnoirea sufletului omenesc nu se face decât cu durere. Unii își trăiesc viața, alții o închină unui vis; unii rămân singuri și se veștezesc, alții înflori-vor iarăși din moarte cu frații lor de mâne.”" Dincolo de existența sa reală, personajul titular al romanului este în primul rând unul simbolic. Autorul îi creează o aureolă eroică de
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
Pe parcursul Epocii fierului,Politeismul celtic a fost religia predominantă în regiunea numită astăzi Anglia. Politeismul Roman a fost introdus în Anglia când Imperiul Roman a invadat și ocupat zona.Cu toate acestea,sub conducerea romană,britanicii au continuat să se închine divinităților nativ celtice,cum ar fi Ancasta,dar adesea confundate cu echivalentele lor romane,cum ar fi Marte Rigonemetos la Nettleham.Este dificil să se măsoare cu precizie în ce măsură credințele anterioare native au supraviețuit.Anumite trăsături nord europene în ceea ce privește ritualul
Religia în Anglia () [Corola-website/Science/319536_a_320865]
-
izvoare istorice surprind ridicarea bisericii de lemn din Șirineasa de către Constantin Brâncoveanu și a soției sale Maria, în partea lor de moșie, în anul 7202 al erei bizantine, 1694 al erei noastre. Moșia împreună cu biserica au fost în anul următor închinate metoc Mănăstirii Horezu după cum spune documentul de danie: "„Și iară să fie sfintei mănăstiri metohul de la Șirineasa ot sud Vâlcea, cu casele și cu biserica, cinstind hramul Sf. Nicolae, cu pivnița și cu jicnița și cu două roate de moară
Biserica de lemn din Șirineasa () [Corola-website/Science/319229_a_320558]
-
dragon care mănâncă planete este înfruntat de un războinic care îl străpunge cu sulița și salvează astfel Pământul. Luptătorul cu pricina nu era altul decât Aku, și de aceea locuitorii planetei l-au făcut regele lor și i s-au închinat pe veci. Copiii rămân împietriți. A doua poveste este despre o Scufiță Roșie cu sprâncenele în flăcări, întruchiparea lui Aku, care își salvează bunica din burta lupului, după ce îl prăjește pe lup cu razele laser pe care le scoate din
Poveștile lui Aku () [Corola-website/Science/319286_a_320615]
-
menționăm următoarele: jumătate din moșia Tătărași (1748, Grigore II Ghica), cealaltă jumătate a moșiei Tătărași (1751, Constantin Racoviță), moșia târgului Botoșani și izlazul cumpărat de la familia Cantacuzino (1753, Constantin Racoviță), Cișmea, Răchiți etc. În anul 1753, domnitorul Constantin Racoviță a închinat către Patriarhia Antiohiei, aici instalându-se călugări greci. Hotarele mănăstirii au fost întărite prin actele lui Grigore III Ghica (1776), Alexandru I Mavrocordat (1783) și Alexandru Moruzi (1803). Moșiile mănăstirii, împreună cu iazurile și viile, sunt arendate de către stareții Popăuților, aducând
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
din Teodoreni în Burdujeni. Biserica a fost reparată de boierii din familia Costin în secolul al XVII-lea. La 19 februarie 1664, domnitorul Eustratie Dabija și Miron Costin (urmaș al ctitorului prin căsătoria cu Elena, nepoata lui Teodor Movilă) au închinat Teodorenii către Mănăstirea Sfântul Pavel de la Muntele Athos, aici instalându-se călugări greci. Biserica a fost devastată în timpul războiului ruso-turc din 1769-1774, chiliile au fost arse și zidurile prăbușite. În anul 1785 s-au efectuat lucrări de reparație a lăcașului
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
de esență și consecventă filosofica interioară a Cabalei. A doua să opera, păstrată în manuscris la Modena), a fost un amplu comentariu în 16 părți,intitulat "Or Yakar" (Lumină prețioasă) - la întreaga literatura a Zoharului. Acestei lucrări el și-a închinat cea mai mare parte a vieții. Publicarea ediției ei moderne a început la Ierusalim în mijlocul anilor 1960 și nu s-a desăvârșit ( 22 volume publicate) nici până în deceniul întâi al anilor 2000. Unele părți din ea s-au publicat sub
Moșe Cordovero () [Corola-website/Science/316660_a_317989]
-
în centrul orașului și cerea bani de la basileu. Bani însă nu erau, iar Murtzuphlos n-a izbutit să-i înduplece pe mercenari să lupte fără plată. Orașul, care rezistase aproape nouă sute de ani în fața invaziilor barbarilor de tot soiul, se închina sabiei latine. Cruciații au dat foc orașului. Pentru a treia oară în acest an a izbucnit un incendiu puternic. Disperat, Alexios V a părăsit, seara capitala. În învălmășeala nocturnă, nobilimea i-a oferit tronul fie lui Constantin, fie lui Theodor
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
nu însă până la punctul de a închide mănăstirea, cum s-a întâmplat cu multe alte lăcașuri din spațiul sovietic, asta și atorita numărului mare de pelerini ce veneau din diverse regiuni ale URSS, riscandu-si viață și libertatea, să se închine la Poceaev. În timpul ocupației naziste din timpul războiului mănăstirea nu a fost închisă, însă multe obiecte din patrimoniul sau mobil au fost confiscate pentru a nu ajunge în mâinile sovieticilor. În această perioadă a aparut Biserică Ortodoxă Autocefala Ucraineană, sub
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]