12,606 matches
-
să sugereze arhitecții? Soliditatea? Faptul că banii vor învinge timpul? Că ei reprezintă singura mitologie posibilă azi? Trecem printr-un peisaj cu arbori de piper și mulți cactuși, prin sate ale căror imagini se suprapun. Ziduri albe, mult alb, un alb secetos, care se prelinge parcă și pe obiecte. Clădiri scunde, cactuși și iarăși ziduri. Mereu aceeași mică piață centrală, mereu aceleași străzi înecate de praf și de soare. Sau mi se pare că sunt aceleași, deoarece le străbatem prea repede
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
-i bagă deocamdată nimeni în seamă. Dimineața e caldă și în aer plutește o promisiune de sărbătoare. Se discută cu aprindere și nerăbdarea crește. Și-a făcut apariția, chiar în arenă, și un crainic cu un microfon și un sombrero alb. Și, firește, de la orice fiesta nu poate lipsi muzica. Se amestecă cu soarele, cu freamătul publicului, cu așteptarea. * În Spania a izbucnit o celebră răzmeriță când s-a interzis, pe la începutul secolului trecut, purtatul pălăriei cu boruri mari și al
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
spectatorii aruncă în arenă pălării, șaluri și chiar pantofi sau evantaie, pe care concurenții omagiați le aruncă înapoi. Exuberanța publicului acoperă muzica și vocea crainicului care nu este altul decât preotul capelei din apropiere. A schimbat odăjdiile cu un sombrero alb și crucifixul cu un microfon. Și, în clipa când își strigă entuziasmul e probabil convins și el că nu există altă împărăție decât pe lumea aceasta. Ca și călăreții care, după ce au doborât animalul fugărit, se opresc în fața tribunei și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
rocă roz-gălbuie, calcaroasă, cu urme de scoici. Știu ce vrea să ne demonstreze. Altădată, a fost un fund de mare aici... Mâncăm friptură de cerb și ni se oferă o băutură parfumată, specifică locului, xtabentun. Interlocutorul nostru este îmbrăcat în alb, cum sunt îmbrăcați de obicei oamenii pământurilor calde. E un maya. Și e mândru de performanțele civilizației maya; care n-a murit, subliniază el. Ne vorbește despre piramidele de la Palenque, de la Uxmal, de la Chichen-Itza. Toate poartă urmele acelei misterioase populații
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
uși numerotate, mereu închise, și cu scaune acoperite cu vinilin slinos de-a lungul pereților. Din spatele unor uși venea zgomot de conversație, de după altele un bâzâit continuu sau un râs indecent. Zeci, sute de paliere cu aceleași uși vopsite în alb și aceleași scaune de vinilin. Când m-am mai liniștit, când respirația 153 nu mi-a mai sfâșiat alveolele, m-am hotărât să mă opresc pe unul dintre culoare. M-am așezat pe un scaun, de parcă aș fi așteptat în fața
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
să fac orice supă de mai târziu. Dar există un lapte alb și un lapte negru. Amândouă felurile de lapte sunt hrănitoare. Amândouă sunt produse ale corpului, vitale, neprocesate, neinfestate, autentice. Într-adevăr, îmi imaginez că scrisul meu, negru pe alb, îl hrănește pe Tudor, că mai degrabă i-a dat decât i-a răpit substanțe bune pentru viața lui. A fost o hrană pe care a primit-o la pachet cu toate celelalte, cu supele cremă, piureurile, pastele, tartele, cheesecake-urile
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
bine, își trecu legătura pe umeri, cu plasa atârnându-i în față și straița pe spate, vine spre noi, emoționat eu îl aștept să se apropie, terasa ocupă aproape jumătate din trotuar, e îngrădită cu un gărduț de lemn, vopsit alb ca și mesele, gărduțul e demontabil, poate fi sărit cu ușurință, bătrânul trece leneș pe lângă noi, când Radu îl strigă din spate, Hei, omule! Stai un pic! Și bătrânul își întoarce chipul impasibil spre cel ce-i vorbise, Haide să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
amintesc, acestea au fost cuvintele Anei din caiet, dar Theo le spune în această clipă când, din neatenție, și-a întors paleta cu culori pe tricoul alb, albastrul de cer, roșul de sânge, galbenul de, s-au întins lacome în albul tricoului lui, mama îi cere să-l scoată, îi aduce o cămașă, Theo gol până la brâu zâmbește unei îndepărtate zile, afară se-ntunecă de ploaie, nori grași se-ngrămădesc pe cerul de vară, Sunt tot murdar de vopsele! Ia-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
împodobit ca o sorcovă, eu nehotărât cu iarba aproape cât mine, clopoțeii și-au oprit clinchetul, aș vrea numai să-i ating cu mânuțele mele, ea îmi zâmbește cu toată fața, chipul ei e alb ca laptele, ca laptele de alb e chipul ei, își așază cu grijă grămada de poale neștiute, Hai! Mă cheamă și la noul clinchet vesel al clopoțeilor eu mă apropii, își întinde spre mine mâinile, degetele lungi, tot albe, albe ca laptele, mă prinde în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
șocat, ăsta e cuvântul, de ceea ce a văzut pe pereți și n-a putut să înțeleagă cum părintele Ioan, un om atât de cult, a putut să permită o astfel de pictură neobișnuită, a plecat foarte nemulțumit, să știi. Sunt alb la față, mi-a pierit tot sângele din corp, îl simt cum se scurge prin crăpăturile podelelor de lemn în pământ, picioarele mi s-au înmuiat neputincioase, Ți-e rău, Daniel? mă întreabă părintele Varava și-mi întinde o cană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
se produce numai decodarea, undeva în spatele nostru, Ana e tot cu mine, se aude vocea unui fel de ghid, Ne aflăm aici în catedrala satului! Vorbește ghidul, la capătul șirului de statui din piatră se zărește o statuie de un alb strălucitor, e a unui artist, îmi șoptește Ana, dar pe mine nu mă preocupă atât statuia cât cilindrul de sticlă de la picioarele ei, ridic cilindrul în dreptul ochilor și mă străduiesc să văd ce scrie pe pergamentul dinlăuntru, mi-e imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
altul, o mână cu degete delicate deschizând cu fermoarul primul cer până spre centrul tabloului, ultimul cer deschis are înlăuntru o lună neagră, culorile folosite, albastru de cobalt, albastru de Prusia, albastru de nu-mă-uita, ultramarin, albastru lapislazuli, negru de ivoriu, alb de zinc, 25 iunie, a văzut profesorul M. Noaptea de sânzâiene, E prea limpede totul, parcă e o fotografie bine făcută! Iar povestea cu fermoarul răsuflată! Acestea au fost cuvintele lui, nimic despre tehnică! O.K. Primul gest după ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
despre pigmenți, despre straturile de culoare, sfaturi practice care pentru mine n-au înțeles lipsindu-mi, pentru culoarea de veșmânt albastră, primul strat fă cu linău, Linău?! Stratul al doilea cu lazur la părțile umbrite, nu-i voie să folosești albul de var, în părțile luminoase pentru albastru pune amestec de lazur și alb de tencuială veche, verde-deschis, roșu, chinovar, ocru, denumiri de vopsele pe care le aud pentru prima dată, scrisul mărunt al meșterului Vasile, îngrijit, urme de culoare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
înțeles lipsindu-mi, pentru culoarea de veșmânt albastră, primul strat fă cu linău, Linău?! Stratul al doilea cu lazur la părțile umbrite, nu-i voie să folosești albul de var, în părțile luminoase pentru albastru pune amestec de lazur și alb de tencuială veche, verde-deschis, roșu, chinovar, ocru, denumiri de vopsele pe care le aud pentru prima dată, scrisul mărunt al meșterului Vasile, îngrijit, urme de culoare pe foile caietului, pete de ulei și la colțuri abia se mai vede scrisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aplecat harnic asupra hârtiei, Ceilalți ucenici dorm, am făcut rost de-un capăt de lumânare de la maici și cu creionul scriu tot ce m-a învățat azi meșterul, că am ținere de minte slabă și mereu uit câte părți de alb de var, câte negru de fum, sau ceva mai încolo, Rețeta asta trebuie să mi-o scriu, când m-a pus azi meșterul să frec roșu cu apă de var am scăpat prea multă apă de var, nu mai știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lumina asta concentrată în fascicol a lanternei pe chipul aspru al Pantocratorului, cât să fi stat astfel, am adormit, Vis, se făcea că ceva foarte aproape de mine mă trezește, îmi deschid ochii și-mi ridic privirea înspăimântată spre muntele de alb de deasupra mea, nu era zăpadă, era pur și simplu culoare albă, grea, materială, mă înfricoșează albul, amenințând să se prăvale peste mine, mă ridic și încerc să mă cațăr pe muntele alb, mă afund în el ca într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am adormit, Vis, se făcea că ceva foarte aproape de mine mă trezește, îmi deschid ochii și-mi ridic privirea înspăimântată spre muntele de alb de deasupra mea, nu era zăpadă, era pur și simplu culoare albă, grea, materială, mă înfricoșează albul, amenințând să se prăvale peste mine, mă ridic și încerc să mă cațăr pe muntele alb, mă afund în el ca într-un burete uriaș, nimic solid nu ating picioarele mele, cu multă greutate ajung în vârf, de acolo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îi mulțumesc pentru cărți și-mi cer iertare dacă întrec măsura rugând-o să treacă pe la galerie și să-mi cumpere niște tuburi de vopsea pe care aș ruga-o să aibă bunăvoința să mi le trimită, albastru de Prusia, alb de zinc, galben de, apoi mă răzgândesc spre sfârșitul scrisorii, nu, să nu mi le trimită, voi veni eu acolo, oricum am mai multe lucruri de rezolvat și mai ales să trec pe la facultate și să cer întreruperea anului universitar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a ferestrei, camera cu treisprezece palmieri, prin colțuri peretele s-a crăpat și cade tencuiala, N-am zugrăvit, s-a scuzat preoteasa când mi-a arătat camera, de vreo zece ani, candelabrul într-un romb de culori în degradeu, de la alb la roșu, după o cunoaștere a teoriei culorilor originală, zugravul și-a imaginat trecerea dinspre alb spre roșu ca pe o degradare a albului până la tonurile roșului întunecat, viziune dusă printr-un formalism extrem la o adevărată artă, dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am zugrăvit, s-a scuzat preoteasa când mi-a arătat camera, de vreo zece ani, candelabrul într-un romb de culori în degradeu, de la alb la roșu, după o cunoaștere a teoriei culorilor originală, zugravul și-a imaginat trecerea dinspre alb spre roșu ca pe o degradare a albului până la tonurile roșului întunecat, viziune dusă printr-un formalism extrem la o adevărată artă, dacă ar mai fi zugrăvit în spatele palmierilor marea albastră m-aș fi arătat satisfăcut de această pădure de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a arătat camera, de vreo zece ani, candelabrul într-un romb de culori în degradeu, de la alb la roșu, după o cunoaștere a teoriei culorilor originală, zugravul și-a imaginat trecerea dinspre alb spre roșu ca pe o degradare a albului până la tonurile roșului întunecat, viziune dusă printr-un formalism extrem la o adevărată artă, dacă ar mai fi zugrăvit în spatele palmierilor marea albastră m-aș fi arătat satisfăcut de această pădure de treisprezece palmieri, dar marea e absentă, palmierii stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de el însuși, un tablou uriaș care mă depășea cu un cap înălțime, Theo într-adevăr răcise zdravăn, Batjocorirea lui Iisus, în mijlocul tabloului, Iisus izolat de ceilalți cu cununa de spini rănindu-i fruntea, haina roșie a măririi deșarte peste albul strălucitor al celei de dedesupt, figura lui Iisus o regăsesc întocmai și pe peretele din biserică, Theo pare s-o. fi copiat de acolo dar, ceea ce m-a înspăimântat de moarte au fost figurile mascate ale oamenilor din jurul lui Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Nu mai există palmierii despre care a scris Theo în caietul lui, Câtă lumină în tabloul ăsta, o ușoară umbră doar, silueta nevăzută din spatele uriașului cearceaf alb, cântă badea-i om de omenie, trei sferturi din tablou îl ocupă așternutul alb strălucitor, fluturând și-n colțul din dreapta sus mâna delicată ce pune clama de lemn, o bucată de cer alburiu, o creangă de prun înflorit, mi-amintesc sârmele pentru rufe, atârnate între pruni, de la un prun la altul, Așternuturi în soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
trecut de amiază se lasă brusc în florile de prun, printre crengi în ușoara adiere a vântului câte-o rază vine spre mine răsfrântă prin cearceaful ud, mireasmă de flori și detergent în aer, întinde un cearceaf acum, strălucitor de alb, cu dantelă pe la margini, poate are și monogramă, degetele ei ude punând în grabă clama de lemn, cântecul oprit pentru câteva clipe cât se-aude o altă rufă scuturată în aer, apoi reîncepe cu aceeași plăcere, bade pălărie nouă, șiadiradirara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ai rupt inima-n două, șiadiradirara, tu mi-ai rupt-o tu mi-o coase cu fir roșu de mătase, Ochii mei atrași magnetic de colțul acela, umbra feminină văzută prin cearceaful ud, creanga de prun înflorit, soarele bătând în albul cearceafului și ochii mei se apropie tot mai mult, ca un aparat de fotografiat care își reglează distanța, decupez din realitate doar colțul acela pe care-l măresc la adevărata lui dimensiune în raport cu privitorul, o hiper-realitate, cu mult mai misterioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]