9,447 matches
-
după '89, nu pare a clinti Sistemul, un Sistem care continuă și în prezent să refuze condamnarea torționarilor și disculparea victimelor. Cartea lui Florin Constantin Pavlovici, Tortura pe înțelesul tuturor (Editura Cartier, 2001), este, cum citim pe prima filă, cu amară ironie dedicată delatorilor, anchetatorilor, procurorilor și judecătorilor militari, paznicilor de închisoare, tuturor celor care au contribuit la batjocorirea omului. Dacă, spre exemplu, lotul (cum îl numesc comuniștii) Noica-Pillat a fost condamnat la ani grei de pușcărie pentru lectura unei cărți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mă încîntase muzicalitatea lui Verlaine, fără să țin cont de faptul că simbolismul francez era, din punctul de vedere al criticii de partid, expresia cea mai elocventă a decadenței și putreziciunii occidentale; nu-mi plăcuse deloc mincinosul roman Rădăcinile sînt amare de Zaharia Stancu, ignorînd că se voia o carte despre activitatea comuniștilor români în ilegalitate, în lupta lor eroică împotriva orînduirii burgheze; îi semnalasem mașinii de înregistrat vorbe apariția în presă a unui interviu cu Jawaharlal Nehru, în care acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
plătită, cu numeroase vieți nevinovate, intrarea în circuitul agricol a acestei zone, astăzi însușită fraudulos de afaceriști dubioși. Neîmplinirea normelor era însoțită, la întoarcerea în lagăr, de pedeapsa regulamentară, mai exact, după cum era notat în procesul verbal, bătaie organizată. Cu amară ironie este descris ritualul pedepsei regulamentare: "Ți se dădeau jos pantalonii, te întindeau cu fața la podea, doi soldați din trupele de pază te țineau bine de mîini și de picioare, ți se așternea pe fund un cearșaf ud, ca să se evite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
schingiuire Dumnezeu știe ce mai voiau să afle de la ei anchetatorii -, iar justiția le-a făcut dreptate: un tribunal militar a condamnat cîteva zeci de țărani la pedepse între 15 și 25 de ani de închisoare". Și tabloul este completat amar ironic: "Balta Brăilei era un tărîm al miracolelor. Se adunaseră aici bandiți din toate provinciile țării. Lor li se alăturaseră și reprezentanți ai unor comunități din afara granițelor. Basarabeni fugiți de frica rușilor se înhămau la aceeași roabă cu macedoromâni refugiați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și a fugit din crâșmă pe ascuns, să nu-l vadă nimeni și să-l ia la rost. Iar domnișoara frumoasă fără nume a dispărut și ea în noapte, alături de însoțitorul ei străin, pierdută poate pentru totdeauna, a gândit cu amar Cristi, când a observat-o ieșind de la Răcaru. Sorbea cu poftă din fiecare amintire a serii trecute și totuși nu putea să se bucure pe cât și-ar fi dorit, după disputa cu domnul Vrăbiescu. Poate ar fi fost bine, s-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și politică, după ce au mâncat și s-au amețit bine. Iar deși Cristi s-a simțit puțin mai relaxat la Paris, unde se glumea despre Hitler, nu se cita din el, ca la București, tot a rămas cu un gust amar, amintindu-și de ceea ce se întâmpla în țară, unde lucrurile se conturau tot mai violent. După alte zeci de discuții și glume, după ce i s-a reco- mandat ce să vadă neapărat cât stă în capitala Franței, fiind nevoit să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care se aflau împun- sături de ac, prin care biata regină încercase să-i scrie ofițeru- lui închisorii, cerându-i s-o salveze. Batista a căzut însă pe mâinile revoluționarilor, spulberând orice speranță. Am plecat de acolo cu un gust amar... Seara au mers la Teatrul de revistă Olimpia, unde Cristi l-a revăzut, de data asta în plină acțiune, pe celebrul actor și cântăreț Maurice Chevalier, cu care se mai întâlnise pe la studiouri și de care se îndrăgostise încă din
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
neam”, precum marele Ban al Olteniei, Mihai Viteazul, care i-a unit pentru „o clipă” pe toți Românii, dar pe cei care-i slujeau la moșie - a lui și a păturii sale boierești! - i-a Înjugat unei robii și mai amare! Nu, noi și alți câțiva care am trăit acele vremuri „din interior” am rezistat și am creat valoare, fiecare În zona noastră, valoare, deoarece mii și mii de inși au avut nevoie de „produsele” noastre și ele i-au ajutat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
purtate În multe spectacole de actorii unei piese și care sunt aruncate la magazia cu decoruri?! Persoana de care ne-am ocupat mai sus, desigur, nu are nici o legătură cu o asemenea „grandioasă” putere, dar... vine de acolo! Și renunțările amare pe care a trebuit să le facă pentru a obține o altă putere - o, nu, nu cea ideală și pe care o visase În tinerețea-i luptătoare!, nu, ci o putere pur și simplu pentru care trebuie să strângi tot
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
contra Bisericii de orice fel, contra individului liber de a gândi, de a se exprima, de a călători și de a se asocia, În numele, se’nțelege, unor „idealuri” făurite de diverși visători sociali, Italieni, Francezi, Nemți sau Ruși. O victorie „amară” pentru nu puțini „visători” ai omenirii și poate, ca și „Sfânta Alianță”, a acelei Viene patronate de balurile aristocrației și de un insolent Metternich, ministrul de Interne, o falsă victorie!... Da, dar... În numele cui?! Al unui alt ideal?! Puțin probabil
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
foștii stăpâni discreționari ai României, așa-zișii comuniști; noua libertate socială, de expresie, de călătorie și de asociere ne-a zăpăcit, cum era firesc, dar... ce s-a Întâmplat cu țările vecine nouă, de la Nord, cu care am Împărțit atâta amar de decenii cealaltă „libertate”, de a urî pe burghez, proprietatea, propria istorie și Apusul? Ce i-a făcut să se redreseze mai iute? Catolicismul, o mișcare de underground mai bine organizată - și, În fapt, reală, cum a fost formidabilul Solidarności
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tinere În prima linie a unui front, a unor războaie iscate de alții, de vechile imperii arogante, dar și de cele noi, apărute În „modernitate”, cum au fost cel englez și cel german. Or, ha, ha, ca să glumim puțin și amar, cum am Învățat să o facem, În acest sens „războiul Încă nu s-a sfârșit!”. Acel război secular pe care Îl ducem pentru adevărata neatârnare și În care „comandanții și luptătorii” nu sunt cei desemnați de obicei sub acest nume
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau grofi, sau hatmani sau, pur și simplu, ca producători „pasivi” de bunuri și forțe de muncă sau de luptă - este un fapt atât de „nou”, de „recent”, În fața istoriei și În comparație cu unele națiuni europene, Încât, ca să glumim puțin și amar, „nici nouă nu ne vine să credem că e real!”. Și, ca dovadă, acel „tangaj” al spiritelor românești de vârf În „,momentele” În care această târzie și fantastică contopire, unire națională, ar fi trebuit cimentată și „vegheată”, În anii și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
prin soartă, Îți va răspunde cu o frază gata făcută, auzită de la alții sau care Îi vine la Îndemână: - Apoi... soarta e asta care ni s-a dat; și-om duce-o cum om putea! Este răspunsul bunului-simț și reziduul amar al unei experiențe de generații. Ea se referă mai ales la „Întâmplările” vieții, mai puțin la „ritualurile” ei, la acele puncte cardinale ale nașterii, nunții și morții! Drăghicescu, În extrem de originala și radicala sa carte Din psihologia poporului român, explică
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ale altor personalități cunoscute. Timpul rezervat vizitatorilor a expirat și nu ne rămâne decât să ne întoarcem în cartierul de jos. Pentru a reuși cât mai multe la Lisabona în numai două zile, îți trebuie un calcul la milimetru. Voluptatea amară a autoflagelărilor tardive. O specialitate românească. Urcăm din nou în tramvai și plecăm spre Piața Comerțului, într-o zonă deja cunoscută. E ultima seară la Lisabona. Nu ne mai putem permite un alt rateu. Trebuie să-i furăm acestui minunat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în fugă, e drept! - mi-l dedică fostul meu prieten I. Negoițescu și în care îmi reproșează că produc o proză „imposibilă” la drept vorbind, cu influențe discrepante din Hermann Broch, Dostoievski, Proust, Mann, nu-mi pot stăpâni o undă amară, internă, o îndoială ce nu mă părăsește. Era oare posibil ce voia... acel tinerel?! Nu și-a supraapreciat el capacitățile creatoare sau nu cumva „s-a grăbit”, vrând să intre în polemică creatoare cu prea multe „partide literare”, cu prea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Țepeneag să fi avut nopțile sale „de dubiu”, când te întrebi dacă poți tu, ființă singulară și firavă social, să „ai dreptate” nu numai contra puterii, dar și contra opiniei publice! În plus, Țepeneag a făcut și experiența șocantă și amară a însingurării - și a propriei excluderi, de fapt! - în chiar interiorul emigrației pariziene anti-comuniste, deși el era singurul „de acolo” care înfruntase hidra dictatorială la ea acasă, riscându-și pielea! (Dar despre experiența mea pariziană de aproape două decenii, mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
scoțându-le în felul acesta de la naftalina patrimonială. Ele au reîncărcat, la supraviețuitori, bateriile memoriei pentru un bis repetita. O catastrofă se dovedește a fi mai electrizantă ca o victorie militară (sau o reușită economică). Și asta pentru un motiv amar: eroii n-au copii, doar victimele au. Mândria trece, umilința e durabilă. Copiii nefericiților "vinovați de a se fi născut" nu încetează să resimtă suferința părinților și a bunicilor lor, pe cînd urmașii angajaților voluntari în forțele Franței libere privesc
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
urme, verdeața e redhibitorie iar autoritatea inoperantă: numai fosilele anonime prezintă încredere, iar cele mai modeste sunt și cele mai convingătoare. Vreau adică să spun: semnele pe care pământul și timpul le-au exsudat trudnic din adâncurile lor în atâta amar de ani, neglijând să le mai și semneze, cresc și profilează asemeni excrescențelor cornoase, bătăturilor și verucilor de pe un trup care îmbătrânește. Dincoace de Cedron, în partea de jos a grădinii Măslinilor, "bazilica Agoniei, zisă a tuturor națiunilor" a fost
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
tot ce se meșterește în genul împrejmuirilor în cele patru colțuri ale planetei. Dar ceea ce-i dă acestei lucrări o notă pedagogică specială nu-i doar latura "pasaj la limită" cu o caracteristică universală, ci și, într-un mod mai amar, ironia unei profeții transformate în mod sarcastic în contrariul ei. Mesianismele ereditare care se confruntă aici unul lângă altul ne-au tot făcut să sperăm, ca Isaia, într-o mare ridicare finală a barierelor de la capătul drumului suferințelor noastre. Pentru că
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nunc, reges, intelligite; erudimini, qui judicatis terram. Vezi, Doamne, întristarea mea. Perduți sunt copiii mei, fiindcă vrăjmașul s-a întărit. A pus mâna sa vrăjmașul pe tot ce-mi era mai scump. A zdrobit regatul și pe principi. Lăsați-mă, amar voi plânge; nu încercați a mă mângâia. Eremia. Vai vouă celor ce râdeți! vai vouă celor sătui! Mai violent decât un jurnal în opoziție. Brav, așa de brav încât ar fi în stare să fumeze pe un poloboc cu pulbere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
domnul maior; așa îmi place, bine, foarte bine, ca la vânători." Și zice că văzând într-o bună zi tunurile de la artilerie în repaos, cu fața spre cer, s-a întristat de moarte și a ținut în mijlocul câtorva prieteni ofițeri amare băgări de seamă că într-o baterie nu stăteau tunurile aplecate înnainte, ca după regulament. DISCURS CĂTRĂ MINE ÎNSUMI Așa, dragă cumetre, stai acuma în cort și plânge-ți trista soartă cum plângea Irimia pe ruinele Erusalimului său iubit. Dimineață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și-l întreabă dacă vrea să-i cânte despre caielele dela potcoavă. Da! Atunci începe: Caiele de potcoavă, de potcoavă... Cellalt: Ah, ah ah! destul... destul! Mai tare nu pot plânge, îmi face rău! "Harmoșca" Un tip plin de maximele amare ale lui La Rochefoucauld. Le citează ori le parafrazează necontenit cu răceală în fața ticăloșiei omenești. Această cărticică este evanghelia lui: cu ea poate străbate viața... Rasputin și intrigile politice. Khostov și Rasputin. Freulein și Rasputin etc. Cernișevschi Dobroliubof, critic de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se pare strâmtă. Se duce și magarul la Ierusalim, dar nu-i hagiu. Ziua trece, viața se duce și nebunul se bucură că vine Bairamul. Poți vorbi cât vrei de miere, că nu ți se îndulcește limba. Adevărul e mai amar decât veninul. Am spus prietinilor mei adevărul și m-au urât. Când spui adevărul să fii c-un picior în scară. Pe cel care vorbește pe față nouă târguri îl alungă. Dacă-i scris să te îneci, îneacă-te în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
centimetru patrat de pământ a fost frământat de artilerie. Combatanții au pierdut cele mai bune unități; trei milioane de oameni au căzut. Sângele a hrănit până la adâncime de un metru pământul. Pe aceea tristă și pustie înălțime, crește abundent pelinița amară și o buruiană cu o frunză roșie ca sângele între frunzișoarele obișnuite verzi. În aceste locuri s-au mai înfruntat odinioară tătarii cu slavii. Acuma vechii asiatici amestecați cu populațiile localnice au apărat cu o strășnicie înfricoșată trista stepă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]