8,377 matches
-
ascunsă de a juca și cartea neînțelesei sale foedus de suflete cu populația locului, mai ales în astfel de dura tempora (v. 88). Ni se pare că chiar acest gând este sugerat de precizarea care urmează și care are toate aparențele unei scuze: poetul nu a făcut nimic pentru a merita afecțiunea populației (nec scilicet esse meremur)204. Ciudat este că populația își manifestă afecțiunea pentru el nu individual și nici în grupuri de persoane, ci sub forma unei simpatii publice
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sunt imputate, dar vrea să încerce este o tentativă constantă a poetului să-l facă (să le facă) să fie luat(e) nu ca intenționat(e) ci ca greșit(e), datorat(e) ignoranței și timidității. S-a lăsat înșelat de aparențe, pe care le-a luat drept realități, urmându-le servil, pentru că era vorba de persoane sus-puse, față de care Ovidiu manifesta supunere. Și aici acuzația la adresa celorlalți iese aproape spontan din gura poetului. Doar dacă... Lingua sile: taci, limba mea. Nu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a lui Ovidiu pentru respectiva domus Fabia, dar în versuri. Totuși și redactarea actuală a operei Fasti păstrează, fără îndoială, urme importante din planul inițial. În cele șase cărți care s-au păstrat, la fiecare pas apar elemente nesemnificative, în aparență, dar care sunt legate de domus Fabia și constituie leitmotivul planului original al eposului: din câte se poate deduce, acestea erau în opoziție cu "pretinsa" epopee națională romană a lui Vergiliu, dedicată casei Iulia și trebuiau să prezinte autenticele Banchete
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
aveau loc din cinci în cinci ani. Ce simțea opoziția cu ocazia acestor celebrări cincinale vota publica pro valetudine Caesaris am sugerat deja mai înainte: loialism formal, exterior care putea să nu reflecte sinceritatea interioară, mai mult... Oare în spatele acestei aparențe de adulare și loialitate, ce gândea Ovidiu cu adevărat? La această întrebare Marache răspunde: "Maints indices permettent de sentir, çà et là, le frisson de la rivolte et même l'hostilité". Indicii de acest fel am avut ocazia să semnalăm de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
această formă, adică în așa fel încât să includă o încărcătură afectivă specială. Acum că ne este cunoscută lumea spirituală a lui Ovidiu, putem percepe mai bine scopul pe care sulmonezul și-l propusese când a scris acel vers în aparență atât de "căutat" și s-ar spune prin urmare, atât de lipsit de sensibilitate. În schimb, noi suntem de părere că acest vers este bine pus în evidență, subliniat de ut tempora noris, care îi amplifică sensul: pentru ca tu să
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
poetice faceri arată că lîngă conștiința morală stă trează și conștiința estetică. Ea Întîmpină Însă, cum s-a văzut, imperfecțiunea limbajului. Ienăchiță are, atunci, convingerea că nașterea poeziei coincide cu nașterea limbii care Încearcă s-o exprime. Proiectul lui În aparență modest (o gramatică, versuri ocazionale) nu este lipsit de orgoliu, cu toate că poetul ne avertizează Într-un loc că: „A socoti că poate Un om să facă toate Oricîte va gîndi, Nu-i duh dă istăciune Și n-o va dobîndi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
reproduce, acum, Nestor Camariano. Din alte documente reiese că Alecu Văcărescu a murit la 19 noiembrie 1799 de „fierbințeală“, părăsit se pare. de familie și de prieteni. Elena Dudescu, fosta soție, și Ecaterina Caragea, mama vitregă, au uneltit - după toate aparențele - cu inamicii poetului. Un fragment dintr-o scrisoare lasă să se Înțeleagă că Alecu e bine informat În această direcție: „cei mai apropiați mie s-au ridicat de departe și s-au grăbit, și din nenorocire se grăbesc În a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ce urâtă e moartea!". Înțelepțit, fiul armurierului nu va mai fi de aici încolo prizonierul percepțiilor imediate și nu se va mai raporta la realitate ca la un dat imuabil, "obiectiv". Reflecția și imaginația îl ajută să vadă "dincolo" de aparențe, astfel încât în biserică, la nunta vărului Lică36, Bizu "are din nou pe retină imaginea neantului vieții", într-o variantă mai puțin dezgustătoare, dar la fel de terifiantă: "oamenii nu erau oameni" ori "cadavre în putrefacție ca la înmormântarea lui Truțu, ci schelete
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Diana și Silvia), inginerul exagerează iar, în spiritul concepției sale maniheiste, și ajunge la concluzia necesității unei hermeneutici în răspăr, cu semn negativ, singura capabilă, după credința lui, să descifreze adecvat semnele lumii. Luând drept adevăr ceea ce nu era decât aparență, Bizu se înșelase amarnic de unde și noua lui convingere, că nimic nu e, în realitate, ceea ce pare a fi. Dimpotrivă, candoarea poate ascunde foarte bine ticăloșia (ca în cazul Dianei), tot așa cum comportamentul dezinhibat, aparenta ușurătate maschează, de fapt, puritatea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
aici stă interesul principal al cărții, în înșelarea de sine a ambilor eroi (dealtminteri, ca și în Firu'n patru); fiecare își închipuie că are o atitudine voită, nobilă, ca pentru istorie. Cred să fi izbutit acest joc subtil de aparențe și nevoie de salt din prestigiu în ochii proprii"190. Iată un rezumat succint, care atrage atenția asupra caracterului static al acestui roman "de atmosferă" ("povestea unui sentiment luat din origine și dus până la sfârșitul lui natural"), compus după mai
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
unul dintre romanele ciclului Bizu, Lovinescu declara că "interesul principal al cărții" stă "în înșelarea de sine a ambilor eroi [...]; fiecare își închipuie că are o atitudine voită, nobilă, ca pentru istorie. Cred să fi izbutit acest joc subtil de aparențe și nevoie de salt din prestigiu în ochii proprii". Dar, dat fiind că și-a propus o analiză a literaturii ca fapt cultural, "impur", Antonio Patraș nu este preocupat în primul rând de a demonstra coerența estetică "pură" a romanelor
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
savantă nu este decât un pretext pentru distilarea emoțiilor și trăirilor descoperite de T. în oglinda altui model cultural - cel francez, ceea ce îi oferă ocazia unei coborâri pline de savoare în „grădinile” propriului trecut, ascuns printr-un savant joc de aparențe sub înfățișarea celui colectiv, în mărturiile culturale despre spațiul moldo-valah din alte vremi. SCRIERI: Cyrano de Bergerac - un model al barocului, București, 1982; Formele pasiunii, București, 1992; Du Baroque au classicisme, București, 1993; Histoire des mentalités et cultures françaises, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290213_a_291542]
-
întreagă a comicului: voioșia generală alternează cu intonația discretă a vocii autorului, solemnitatea verbului scade brusc și cade chiar în neutralitate epică, condensarea aforistică își are la polul opus un retorism despletit, farsa înlocuiește dezvăluirea dezacordului adânc dintre esență și aparență” (Mihai Cimpoi). Mulțimea de alegorii și simboluri, limbajul aluziv al protagoniștilor duc, dincolo de intriga construită în esență pe viața într-o gospodărie colectivă, la amplificarea ambiguității. Proza lui V., dominată de o viziune pitoresc carnavalescă, este modernă, conținând semnificații adânci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
intenția ascunsă fie de a nu le aplica niciodată, fie de a le interpreta, fie de a le restrânge prin legi mai mult sau mai puțin organice. preocuparea de bază este, ca totdeauna (cu un surâs larg, concesiv, cooperant), salvarea aparențelor, punerea cât mai reușită în scenă, mistificarea dacă nu a cancelariilor, cel puțin a unei părți a opiniei publice străine. În schimb, populația, muritorul de rând știe că există, efectiv, o altă Europă, fie și prin faptul că, legal vorbind
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
atunci, Occidentul actual era încă în Evul Mediu. și, de altfel, noțiunea de balcanism nici nu exista. Un subiect de meditație este și faptul că importul formelor occidentale reprezintă o adevărată constantă a culturii și civilizației române. Suntem, după toate aparențele, în perpetuitate, victimele acestei situații istorice? Un fel de damnare istorică, într-o țară unde 45% din populație este încă rurală. Europa este însă un concept și o realitate prin excelență citadine. și numai existența și dezvoltarea păturii mijlocii predominant
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
să prezinte adevărat și În adâncime procesul de transformare și de ridicare la o conștiință socială avansată a Anei Roșculeț. Foarte interesantă a fost analiza tovarășului Z. Marcel, care a relevat o serie de contradicții În nuvelă, de amănunt În aparență, dar care judecate laolaltă ne arată din nou că scriitorul n-a studiat suficient realitatea. De pildă: a arătat că este imposibil În realitate ca o muncitoare să fie Îndrumată de către o tovarășe ridicată cum este Învățătoarea Ierulescu, să părăsească
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nr. 25: Romanul rural românesc - Ion Slavici). Prin utilizarea fără discernământ a delimitărilor poziției de clasă a scriitorilor noștri - Împrumutate din istoria literară burgheză - autorul articolului amintit ajungea la concluzia că Slavici «rămâne un exponent al artei burgheze numai În aparență realistă (?), În fond romantică și idilizată». Tocmai prin lupta Împotriva cosmopolitismului, care privea de sus și cu dispreț pe creatorii noștri, tocmai prin lupta Împotriva Înțelegerii mecanice a raporturilor dintre scriitor și epoca sa, tocmai prin asimilarea strălucitului model de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
avut În fața sa și s-a străduit să ne facă să simțim acea forță de neînvins care unește Într-un bloc puternic și duce Înainte milioane de oameni ai muncii - Partidul. Iată de ce șirul de portrete, atât de disparate În aparență, cu care Începe cartea, Își găsește pe deplin justificarea. El ne poartă În cele mai variate locuri ale țării noastre, ne aduce În față oameni foarte deosebiți. Dar tocmai această varietate de personaje este necesară pentru a pune În lumină
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a avut un impact minor asupra vieții cotidiene. Modalitățile de petrecere a timpului liber, preferințele vestimentare sau culinare, stabilirea anumitor reguli și ierarhii în interiorul familiei, urmată - nu de puține ori - de încălcarea repetată a acestora, excesele permise sau interzise, salvgardarea aparențelor „de ochii lumii” ș.a., toate acestea au scăpat reglementărilor oficiale, sau, mai bine spus, au fost guvernate de o „legislație” autonomă, asumată individual, în virtutea unor cutume și tradiții mai mult sau mai puțin ancestrale. Pe cale de consecință, din punctul nostru
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
minime regularizări inginerești - textură stradală de tip rectangular, ce introduce o delimitare între artera majoră a cartierului - Bulevardul I. C. Brătianu - și străzile secundare de circulație, un spațiu comercial central, o zonă de agrement sub forma unui mic parc. În ciuda tuturor aparențelor, până la sfârșitul perioadei interbelice Bacăul a fost un orășel mărunt de provincie, fără atribute urbane bine conturate, care să-l înscrie între marile orașe moderne ale 199 țării. Conform aprecierilor lui Grigore Ilisei, Bacăul interbelic „lăsa impresia unui spațiu al
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
orfevreriei: altare portabile, relicvarii, legături de carte care intrau în trezoreria regilor și a nobililor. Dar deja această artă a mănăstirilor din nordul Franței nu mai este aceeași cu a mănăstirilor Germaniei. Partajarea Dificultățile Imperiului în timpul lui Ludovic cel Pios. Aparența unitară a Imperiului de la sfîrșitul domniei lui Carol cel Mare și începutul celei a lui Ludovic cel Pios ascunde cu greu factori importanți de slăbiciune și de divizare. Primul element este, desigur, imensitatea Imperiului, diversitatea popoarelor sale, a limbilor lor
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
al regelui René. Pentru a se asigura de neutralitatea lor binevoitoare, el îi restituie lui Maximilian de Habsburg, soț al fiicei lui Carol Temerarul, Artois și Franche-Comté, și lui Ferdinand de Aragon, Roussillon și Cerdagne. El cedează astfel prada în aparență, dar întreprinderea este aparent ușoară ținînd cont de dezbinarea peninsulei italice, și tentantă prin bogăția și prin strălucirea civilizației sale. În 1494, sub pretextul morții regelui din Napoli, prinț al casei de Aragon, Carol al VIII-lea trece Alpii, intră
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
În 1608, Champlain fondează, pe malurile fluviului Sfîntul Laurențiu, Québec, nucleu al noii Franțe. Totuși opera de redresare rămîne incompletă și mai există amenințări atît în interiorul regatului cît și la frontierele sale. Membrii înaltei nobilimi nu sînt supuși decît în aparență. Protestanții rămîn în defensivă și înțeleg să scoată un profit din avantajele militare pe care li le acordă edictul din Nantes. Clerul și anumite medii catolice se îngrijorează de politica regală ostilă Habsburgilor. În afară de aceasta, cedarea regiunilor Bresse și Bugey
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
reușește să le extirpeze complet. Ludovic al XIV-lea și Europa. Scopurile și mijloacele politicii lui Ludovic al XIV-lea. Evocînd situația în 1661, Ludovic al XIV-lea scrie în Memoriile sale: Pacea era stabilită cu vecinii mei, după toate aparențele pentru atît de mult timp cît aș vrea eu însumi". Nu s-ar putea exprima mai bine rolul de arbitru pe care-l poate pretinde regele Franței după tratatele din Westfalia și din Pirinei, dar și responsabilitatea lui în ruptura
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
hîrtia răspîndită în public de domnul Lasse, fără participarea ei, a aruncat întreaga Franță în dezolare [...]. Clerul și stările din Bretagne și din alte provincii au fost forțați să-și ruineze creditorii rambursîndu-i în hîrtie. Clerul și stările profitară în aparență de acest lucru prin reducerea rentelor pe care le datorau, reducere făcută mai întîi la 3% și apoi la 2%. Dar, de fapt, pentru ei era curată pierdere, întrucît particularii și companiile care compun aceste mari corporații fură prin aceasta
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]