8,697 matches
-
pun la treabă serioasă pe acest filfizon „trimis de sus”. Apoi, să i-l dau În primire pe cel operat cu tot cu piranda lui și... ― Am toată Încrederea În cele ce ați gândit dumneavoastră. ― Acum știi ce ai de făcut? La auzul acestei Întrebări neașteptate, a rămas descumpănit. ― Nu. Nu știu, domnule profesor. ― Să nu te oprești decât la minunea ceea de băiat și la Maria, care te așteaptă de multă vreme. ― Acolo Îmi era gândul, dar nu știu ce să-i spun Mariei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
bijuterii. Te văd cu un ditai inelul pe deget și cu unghii aranjate la manichiuristă.. Până astăzi, nu am remarcat bijuteria pe care o ai pe deget... De ce nu ai scos-o și nu ți-ai pus mănuși sterile? La auzul cuvântului bijuterie, „doctorașul” a tresărit ca mușcat de șarpe. Era limpede că s-a fâstâcit de-a binelea... ―Domnule doctor Vatră, după ce se termină vizita, vă rog să vă prezentați la mine, Împreună cu doctorul Cuc și cu asistentul meu, doctorul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
argumentația necesară. ― Furat de imaginea momentului revederii celor doi cercetași, am pierdut - pentru o clipă - din vedere faptul că dumneavoastră nu admiteți Într-o frază decât semnele de punctuație și nu „găuri negre” În hăul cărora se pierde adevărul... La auzul acestei fraze, profesorul s-a oprit, și, cu ochi adumbrit, a recitat: „Căci unde ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaște, Și vremea-ncearcă În zadar Din goluri a se naște”. Gruia a fost surprins... „Uite cât de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
inima venită la loc... Când i-a văzut așezați, birjarul a Îndemnat calul la drum. ― Hai, flăcăule, că ne apucă noaptea și dumnealor or fi flămânzi, venind atâta drum! - a vorbit birjarul privind spre cercetaș și mama Maranda, care, la auzul acestei remarci, au zâmbit. Odată ajunși, birjarul a anunțat: ― Toată călătoria vă costă doar cincisprezece lei, boierule... Gruia a achitat costul drumului și a sărit jos. I-a ajutat apoi pe bătrâni să coboare. A luat valiza și a oferit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îți dau dreptate. ― Și ce e de făcut, domnule profesor, cu acest individ, pentru a scăpa de el? Profesorul a rămas câteva clipe pe gânduri. Apoi a răspuns, puțin amuzat: ― Știi că nu vreau să pierd o asemenea „comoară”? La auzul acestei Întrebări-afirmație, Gruia a făcut ochii mari. ― Explicați-mi și mie cum de nu vreți să pierdeți așa un „Încurcă lume”, domnule profesor? Ba și periculos pe deasupra. ― Simplu. Îi știm atribuțiile „colaterale” și, cu niște măsuri de lămurire discretă a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
exprimă adevărul. ― Cum? ― El spunea că dacă consumi bere, aceasta te duce la... gard... rachiul la... cimitir, iar vinul bun... la o fată frumoasă. ― Să nu credeți că nu are dreptate neamțul - a apreciat Petrică cele reproduse de Nicu. La auzul acestor vorbe, musafirii au izbucnit În râs. Femeile, cu oarecare purpuriu În obraji și o anume lumină În ochi, aruncau priviri scurte către bărbații lor... ― Cât despre vorbele Dochiței, eu l-aș ruga pe Nicu să spună dacă prezicerea bătrânei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Bine ați venit. Intrați și spuneți-mi cărui fapt datorez vizita? Securistul a Închis ușa și, după ce și-a plimbat privirea pe Întreg spațiul cabinetului, a Întrebat: ― Cine-i cel din tabloul de pe birou? ― Este profesorul Zenit, mentorul meu... La auzul cuvântului „mentor”, securistul a clipit des, rămânând cu Întrebarea pe buze... Profesorul a priceput nedumerirea securistului și a precizat: ― El este cel de la care am Învățat tot ce știu În chirurgie și mi-a vegheat fiecare pas. Apoi... ― Apoi? - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
arătat profesorul spre tata Toader. Iar el este Petrică Staniște, colegul meu de bancă din școala primară. Așteptăm Întrebările. ― Nu Înțeleg ce legătură este Între voi doi și profesor - a Întins mâna securistul spre tata Toader și către Petrică. La auzul acestor cuvinte, tata Toader, strângând din pumni, a intervenit: ― Cine Îi fi dumneata de vorbești cu noi de parcă sântem de aceeași etate? Nu vezi că ne-o albit părul ca omătul și că Îți putem fi tată? Măsoară-ți vorbele
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
când au ajuns la țigăncușa Stăncuța, care i-a Întâmpinat cu un zâmbet larg. ― Ei? Cum te simți, Stăncuțo? ― Bini, domnu’ profisoru’ șî vreu sî merg acasî - a răspuns ea, aruncând o privire luminoasă către Gruia. ― Mâine pleci, Stăncuțo. La auzul acestei vești, țigăncușa s-a ridicat În șezut, a apucat mâna profesorului și a sărutat-o... ― Lasă, Stăncuțo, că doar nu-s popă. Ne-am bucura dacă ne-ai chema la nunta ta. Frumoasă ești, bună de măritiș ești, nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
NARUJU, cum scria în patru limbi și-n rusește sub ferestrele trenurilor. De pe undeva din vecini, cîntecul lui Demis Roussos despre inutilul "paradis pentru doi". Mai tare se aud tomnițele (cum li se zice în Moldova greierilor) scrijelind întunericul. Văzul, auzul, mirosul ca forme de pipăit. Aristot știe de ce. Și Poetul. "Cu pumnul inimii să nărui vămile anilor"§§§... Cu pumnul inimii să nărui... Cu pumnul inimii... Cu pumnul. Dar cum s-or fi strîngînd degetele în pumn? Cărcălicii "N-ai idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cuvînt: orbul. Nu-mi pot reprima hohotul de plîns. Știi? Da știu. Ei, ei, lasă! N-am piese de schimb. Mama a uitat să-mi facă și piese de schimb. Dar de mine n-o să scapi. O să te caut cu auzul, dacă n-o să mai pot cu vederea. Hai înapoi. E ca și cum m-ar prinde din nou în năvodul liniei cu mărturisirea că, da, orbește. Intrăm în curte. Greier? O spunem într-un glas, ca persoanele care au trăit mult împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un împărat peste noi, 20. ca să fim și noi ca toate neamurile; împăratul nostru ne va judeca, va merge în fruntea noastră și ne va cîrmui în războaiele noastre." 21. Samuel, după ce a auzit cuvintele poporului, le-a spus în auzul Domnului. 22. Și Domnul a zis lui Samuel: "Ascultă-le glasul, și pune un împărat peste ei." Și Samuel a zis bărbaților lui Israel: "Duceți-vă fiecare în cetatea lui." $9 1. Era un om din Beniamin, numit Chis, fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
răgaz de șapte zile, ca să trimitem soli în tot ținutul lui Israel și dacă nu va fi nimeni să ne ajute, ne vom supune ție." 4. Solii au ajuns la Ghibea, cetatea lui Saul, și au spus aceste lucruri în auzul poporului. Și tot poporul a ridicat glasul, și a plîns. 5. Saul tocmai se întorcea de la cîmp în urma boilor, și a întrebat: Ce are poporul de plînge?" I-au istorisit ce spuseseră cei din Iabes. 6. Cum a auzit Saul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
idei, povești, întâmplări, dialoguri - au fost culese în perioada 2004-2010, în vremea când autorul avea între 1 an și 6 ani. Richard Constantinescu Ochiul visului Tati mi-a spus astăzi că noi simțim lumea, pământul și aerul cu văzul, cu auzul, cu mirositul și cu gustul și cu pipăitul. (Știu ce înseamnă pipăit, e atunci când simți ceva că îți vine să te duci la oliță pentru pipi.) Tati, tu mi-ai spus că noi vedem cu cei doi ochi pe care
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
neprevăzut, neobișnuit și impresionant. S-a declanșat un moment fantastic ca în „O mie și una de nopți”, a cărui semnificație și măreție nu puteau fi asemuite cu altceva. De-a lungul frontului, cât vedeai cu ochii și prindeai cu auzul se trăgeau în sus mii de cartușe și proiectile trasoare de toate tipurile, culorile și calibrele. Se trăgea cu rachete luminoase iar proiectoarele brăzdau cerul realizând un decor feeric, nemaivăzut. Văzduhul ardea în flăcări iar pământul fierbea de bucurie și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cărei proprietar era, a început să ne amenințe și să ne adreseze aceeași formulă la plural: „Iesiți afară, parsivilor!” Cu cât domnul Tachi se enerva mai tare și striga scrâșnit spre noi, cu atât noi strigam și mai tare, în auzul cumpărătorilor ori al trecătorilor prin fața prăvăliei... Însă de la o vreme zelul nostru provocator a scăzut și întâmplarea a trecut în rândul celor ce-și pierduseră actualitatea, trecând în uitare pentru ceilalți companioni ai mei, dar neuitată de mine, ca erou
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
binecuvântat cu un copil care să ne poarte numele și neamul spre mai departe. Au apelat la singura soluție a adoptării unui copil... Le-am înțeles zbuciumul și soluția pentru rezolvarea acestei situații, dar pe undeva îmi sunau obsesiv în auz o prevenire, un avertisment pe care l-am auzit rostit de o venerabilă bătrână - înțeleaptă, care spunea printre altele că în viață omul să nu facă următoarele trei greșeli: 1) Să nu se împrumute de la bănci, că nu va mai
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ar fi dorit ca frigierul să fie mult mai aproape de el -, apucă trei cuburi de gheață, pe unul îl aruncă direct în gură și îl sparse între măsele, iar pe celelalte în pahar. Gâlgâitul J&B-ului îi gâdilă plăcut auzul, iar clipocitul îi aduse o oarecare calmare a tensiunii pe care o resimțea în ambele urechi. Părea că toată cutia craniană devenea din ce în ce mai mică, se miniaturiza gradual în vreme ce creierul se zbătea disperat pentru a încerca să evadeze, alegând o eventuală
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Noptiera susținea veioza abia aprinsă, numai că lumina ei putea fi caracterizată prin celebra expresie frecție la picior de lemn. Ziuă. Soare dogoritor deasupra capului. Briza mării îi răvășește firele de păr, iar zgomotul valurilor îi gâdilă suprinzător de neplăcut auzul. Foșnete în spate. Știi cât de mult te iubesc? Când reuși să se întoarcă, văzu cu ochii holbați un cactus uriaș care întinsese brațele pentru a-l cuprinde... Avu timp să își spună consternat cred că voi înțelege ce simte
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a Mirandei Îmi dădusem deja seama că exercitarea de presiuni și solicitarea unor favoruri făceau parte din slujbă, dar, de regulă, persoana pe care Încercam să o conving, să o intimidez sau asupra căreia exercitam presiuni capitula imediat la simplul auz al binecunoscutului nume al șefei mele. Din păcate pentru mine, Julia lucra pentru o editură de manuale școlare, unde cineva ca Nora Ephron sau Wendy Wasserstein ar fi avut mai multe șanse să fie tratate ca niște VIP-uri decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Speranța nu i-a fost În zadar. — Emily? Tu ești, Emily? Abia te aud! a venit vocea Mirandei, furioasă și pițigăiată. — Bună, Miranda. Da, sunt eu, Andrea, am declarat eu calm, În vreme ce Sebastian a sărit În sus de fericire la auzul numelui ei. — Îmi gătești cumva personal masa de prânz, Andrea? Pentru că, după ceasul meu, ți l-am cerut cu treizeci și cinci de minute În urmă. Nu-mi vine În minte un singur motiv pentru care - dacă ți-ai fi făcut treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sunt la subsol și avem portar cu jumătate de normă, la o stradă de stația de metrou. Și stai să auzi minunea. Avem balcon! Trebuie că-mi scăpase un suspin de uluire, pentru că ea a devenit și mai surescitată la auzul Încântării mele: — Știu! E o adevărată nebunie, nu? Pare gata-gata să se dezlipească de clădire, dar există! Și avem amândouă loc pe el și putem să fumăm și, o, e de-a dreptul perfect! — Cât costă? am mârâit eu, hotărâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
enerveze și să trântească telefonul, pentru ca apoi să sune iar și să tot Întrebe: „Unde dracu’ e? De ce nu Îl poți găsi? Nu știi să folosești un telefon?“ — Vrea să vorbească imediat cu Karl, am anunțat‑o pe Emily. La auzul numelui, ea s‑a năpustit ca o furtună asupra hârțogăriei de pe biroul ei. — OK, fii atentă. Dispunem de douăzeci - treizeci de secunde. Tu preia Biaritz‑ul și șoferul, eu mă ocup de Paris și de asistentă, a zis ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
noaptea. Șoferul a așteptat până au făcut duș și s‑au schimbat, după care i‑a dus Înapoi la aeroport tocmai la timp ca să prindă zborul de mai devreme. Oprește‑te, mă prăpădeam eu de râs, Îndoită de șale, la auzul acestei Înșiruiri minunate de evenimente. Nu se poate să se fi Întâmplat așa ceva. Emily s‑a oprit din râs și a făcut‑o pe serioasa. — Zău? Și tu‑ți Închipui că asta e tare? Încă nu ți‑am spus partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
spun că sunt Încântat de tine. Poate că o scurtă perioadă În care să nu ne vedem ar fi ceva bun pentru amândoi. — Ceva bun? Tu crezi că ne‑ar fi „de folos amândurora“? mi‑a venit să țip la auzul cuvintelor lui atât de banale, la ideea că „o scurtă perioadă În care să nu ne vedem“ ar contribui la o mai mare apropiere Între noi. Mi se părea egoist din partea lui să facă asta tocmai acum, când mă apropiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]