8,130 matches
-
dea seama de acest fapt, lucru care poate fi observat chiar și în corespondența sa. Axa a fost întemeiată în toamna lui 1934, dar în perioada aceasta Iorga a dat din nou dovadă de naivitate. În septembrie 1936, la Conferința Bizantină care a avut loc la Roma, el a fost extrem de măgulit de faptul că Mussolini a participat la lucrările acesteia și că l-a invitat să ia loc lîngă el: "Venga Iorga". Iorga i-a scris lui Cuza, începîndu-și scrisoarea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că România nu putea nega istoria sau legăturile de sînge și calificînd politica României drept nebunească. Iorga a avut o atitudine urîtă față de Etiopia în multe din articolele sale. El definea Imperiul Axum ca un amestec de influențe evreiești și bizantine, declarînd că etiopienii nu aveau nici un drept să se considere o veritabilă națiune și deci nu puteau ridica pretenții asupra existenței unei patrii a lor. A organizat manifestații publice în care el era principalul orator, iar dscursurile lui începeau întotdeauna
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Metoda de analiză istorică a lui Iorga și istoriologia sa vor căpăta formă definitivă în ultimul deceniu al vieții sale. Iorga era în primul rînd medievist, un bizantinolog, par excellence de renume mondial, care încerca întotdeauna să treacă dincolo de istoria bizantină. El își scotea în evidență propriile idei referitoare la anumite aspecte ale acesteia. Au fost trei faze în evoluția lui Iorga ca bizantinolog. Primele sale lucrări erau doar schițe generale fără nici o părere cristalizată (ca, de exemplu, istoria Bizanțului publicată
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
engleză în 1907). A urmat apoi o perioadă de cercetare, dar fără a găsi încă răspunsuri la întrebările sale. La sfîrșitul vieții, Iorga pare să fi găsit răspuns la ceea ce a însemnat Bizanțul și a prezentat o sinteză a istoriei bizantine. În perioada cît a lucrat ca bizantinolog și-a cîștigat mulți prieteni credincioși printre istoricii străini, atît ai lui cît și ai României, care au răspîndit cunoștințe despre România și au cultivat prietenia față de aceasta în lumea întreagă. Pentru Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
istoricii străini, atît ai lui cît și ai României, care au răspîndit cunoștințe despre România și au cultivat prietenia față de aceasta în lumea întreagă. Pentru Iorga, înțelegerea Bizanțului era indispensabilă pentru înțelegerea istoriei românilor. Cele trei volume ale Istoriei vieții bizantine (București, 1934) și traducerea în limba franceză a acesteia, Histoire de la vie Byzantine (București, 1934) constituie una dintre cele mai reușite sinteze istorice ale lui Iorga. După părerea lui, Bizanțul era o sinteză dublă a Occidentului și Orientului, Occidentul reprezentat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lucrare a sa, Bizanț după Bizanț era versiunea română, întocmită de doamna Liliana Pippidi-Iorga după originalul Byzance après Byzance (București, 1933), constituie o extindere logică a școlii sale filosofice: prezența și continuitatea "postumă" (după căderea Bizanțului) a ideilor și instituțiilor bizantine din Principatele Române erau continuitatea Imperiului Roman. Trecutul româno-bizantin era deci perpetuat de către Principatele Române, acestea reușind să păstreze valorile romano-bizantine (adică europene) în timpul îndelungatei dominații otomane. Iorga a încercat să explice cum această "republică creștină" a ținut piept Imperiului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
perpetuat de către Principatele Române, acestea reușind să păstreze valorile romano-bizantine (adică europene) în timpul îndelungatei dominații otomane. Iorga a încercat să explice cum această "republică creștină" a ținut piept Imperiului Otoman, scoțînd în evidență supraviețuirea instituțiilor, a valorilor și a culturii bizantine în Principatele Române. Continuîndu-și lucrările anterioare, Iorga a scris studii ca France de Chypre (Paris, 1931) sau Rhodos sub ospitalieri (București, 1931). Iorga a scris multe lucrări politico-istorice în perioada aceasta. În timp ce era prim-ministru, a scris în acest sens
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
devenit membru al Institutului Franței, iar în același an, Doctor Honoris Causa al Universității de la Alger. A fost ales membru corespondent al Academiei Stanislas de la Nancy, al Institutului de Slavistică de la Londra și Praga, membru asociat al Societății de Studii Bizantine de la Atena și în cele din urmă al Academiei de Istorie de la Santiago, Chile. Regele Carol continua și el să-l copleșească cu ordine și medalii. În 1936, la intervenția personală a lui Carol, Franța i-a acordat un alt
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un stat comunist obișnuit. Dacă Cehoslovacia era cea mai vestică țară dintre sateliții comuniști ai Moscovei, România era cea mai „orientală”. Sub Ceaușescu, comunismul degenerase din național-leninism Într-un soi de satrapie neostalinistă În care nepotismul și ineficiența de nivel bizantin se sprijineau pe o poliție secretă tentaculară. Spre deosebire de dictatura brutală a lui Dej din anii ’50, regimul lui Ceaușescu s-a descurcat fără multă brutalitate fățișă. Dar rarele semne de protest public - precum grevele minerilor din Valea Jiului din august 1977
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Belgia erau pentru aceștia din urmă doar un act preliminar al separării finale. Până la urmă, nici una din părți nu și-a atins scopul, iar statul unitar belgian a scăpat ca prin urechile acului. Rezultatul a fost de o complexitate bizantină. Belgia a fost subdivizată În trei regiuni: Flandra, Valonia și regiunea capitalei Bruxelles, fiecare cu propriul parlament ales (pe lângă parlamentul național). Existau apoi trei comunități oficial constituite: flamandă, francofonă și germanofonă (aceasta din urmă formată din 65.000 de vorbitori
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
judecată globală asupra comunismului românesc, a cărui sferă de acțiune s-a suprapus perfect istoriei postbelice a țării. Autorul Îl vede În termenii evoluției de la „leninismul național” Înspre un fel de „satrapie neostalinistă În care nepotismul și ineficiența de nivel bizantin se sprijineau pe o poliție secretă tentaculară”. Modificând ce e de modificat, această formulă stă În picioare și atunci când vorbim despre tranziția postcomunistă. Ceea ce confirmă teza Îmbrățișată și de Tony Judt conform căreia răsturnarea lui Ceaușescu e rezultatul deciziei eșalonului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din estul și sud-estul Europei, Victor Spinei Martha Bibescu și Kromprinzul, Constantin Iordan (ed.) Modernizarea sistemului electoral, Sorin Radu O istorie culturală a umorului, Jan Bremmer, Herman Roodenburg O istorie a Rusiei, Nicholas Riasanovsky O istorie a statului și societății bizantine (vol. 1, 2), Warren Treadgold O istorie socială a cunoașterii, Peter Burke O scurtă istorie a Germaniei, Mary Fulbrook Pacea neterminată, Mihály Fülöp Politica statelor unite față de turcia între anii 1943 și 1952. De la neimplicare la alianță, Emanuel Plopeanu Principatele
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
tipograf (ca Johannes Honterus și Heltai Gáspar), cărturar ca toți marii umaniștii europeni, receptiv la ideile noi, în special la cele ale Reformei, pe care le-a adaptat realităților autohtone, realizând astfel prima sinteză în cuvânt românesc între tradiția creștină bizantină și înnoirile din gândirea creștină apuseană din secolul al XVI-lea. Următoarea monografie, elaborată împreună cu Valeriu Nițu, are ca obiectiv valorificarea operei lui Timotei Cipariu, cărturar oarecum ignorat de istoriografia literară - Timotei Cipariu. Arhetipuri ale permanenței românești (1988). În viziunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
propulsie spre viitor („a visa trecutul e totuna cu a pregăti viitorul”). Ceea ce urmărește el, ca filosof al culturii, în pasionata-i aventură intelectuală, nu sunt, anume, formele și nici chiar stilurile (deși se ocupă, de pildă, de înrâurirea stilului bizantin asupra creației autohtone, de stilul brâncovenesc, în care distinge „preocuparea frumuseții pentru frumusețe”, și de cel caracteristic epocii lui Ștefan cel Mare), ci mai cu seamă „ideea-formă”, „spiritul” din care s-au înfiripat. Sub privirea lui scormonitoare și mângâioasă deopotrivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
grecilor față de divinitățile lor, față de femei și fața de sclavi ; putem descrie în detaliu cosmologia evului mediu ; si am încercat să arătăm modul foarte diferit de. a vedea, său cel puțin tradițiile și convențiile artistice foarte diferite implicate de arta bizantină și chineză. Mai ales în Germania există o pletoră de studii, multe dintre ele influențate de Spengler, asupra omului-gotic, omului baroc - toți presupuși a fi complet diferiți de epoca noastră, trăind într-o lume proprie. În studiul literaturii, această încercare
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
în arta 1900 Prefață de Ioana VLASIU INSTITUTUL EUROPEAN 2011 Părinților mei, Radu și Ioana Mitchievici Motto: Stofe vechi, o mandolină, Un Cézanne și doi Gauguin, Patru măști de bronz: Beethoven, Berlioz, Wagner, Chopin, O sofa arabă, două vechi icoane bizantine, Un potir de-argint, mai multe vase vechi de Saxa pline Cu mimoza, tamburine spaniole, lampioane Japoneze, trei foteluri cu inscripții musulmane, "Fleurs du mal" legate-n piele de Cordova, Și pe pian: Charles Baudelaire și-alături Villiers de l
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Puvis de Chavannes / 65 II.3. Arnold Böcklin / 68 II.4. Prerafaeliții / 73 II.5. Klimt și sfârșitul raționalismului / 82 Capitolul III.. III.1. Bachelin, Art Nouveau și neobizantinismul / 91 III.2. Arta decorativă și simbolismul / 102 III.3. Arta bizantină și simbolismul / 117 Capitolul IV. IV.1. Folclorul și mitul în pictura simbolistă românească / 127 IV.2. Kimon Loghi, Artachino, Petrașcu din lumea basmelor / 131 IV.3. Ștefan Popescu feerii bizantine. Theodorescu Sion și Mișu Teișanu / 137 IV.4. G.D.
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
2. Arta decorativă și simbolismul / 102 III.3. Arta bizantină și simbolismul / 117 Capitolul IV. IV.1. Folclorul și mitul în pictura simbolistă românească / 127 IV.2. Kimon Loghi, Artachino, Petrașcu din lumea basmelor / 131 IV.3. Ștefan Popescu feerii bizantine. Theodorescu Sion și Mișu Teișanu / 137 IV.4. G.D. Mirea Vârful cu Dor. Preambul la la senzualitatea secesionistă / 142 Capitolul V. V.1. Misticism și alte inefabile simboliste / 147 V.2. Eminescu: luciferic și decadență, geniul damnat / 157 V.3. (Auto
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
von Stück, al cărui elev a fost, iar Cecilia Cuțescu-Storck când nu gauguinizează lasă să întrevadă o sensibilitate prerafaelită, poate cel mai bine marcată de pictura lui Burne-Jones, fără a fi străină și de alte repere valorizate simbolist precum decorativismul bizantin sau simbolismul hodlerian; Artur Verona iese din sfera unui impresionism delicat colorat idilic spre un simbolism difuz, iar Nicolae Vermont descoperă senzualismul decadent al Jugendstilului în portretele de țigănci și resimte și influența lui Franz von Stück în tablourile care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
antichității greco-latine, desfășurându-și magia într-un climat senin, uneori de un cromatism exuberant, mediteraneean, ceea ce-i atrage și reputația de excelent colorist. Examinarea picturilor lui Ștefan Popescu cu subiect de basm aduce în discuție încercarea de sinteză între decorativismul bizantin și cel Secession prin intermediul simbolismului, prin evidențierea unor armonice care apar și la Kimon Loghi și care sar în ochi în pictura decorativă a Ceciliei Cuțescu-Storck. Simbolismul constituie liantul, dar și decurge din operațiunea de stilizare a figurilor și extragerea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
senzualism și prin felul în care succesul ei la Paris a diseminat în epocă, pictorul refăcând fragmente, ca apoi să renunțe complet la rețeta de succes, focalizându-se pe arta portretului. G.D. Mirea este elogiat pentru pictarea în "stil arhaic bizantin" a Catedralei Ortodoxe de la Constanța, prilej pentru critic să-l disocieze de varianta degradată, barbară, decadentă a acestui stil. Contextul critic-discuțional îl include, abuziv, ce-i drept, pe pictor în zona decadenței, iar trimiterile (chiar dacă nu-și găsesc suportul în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dialog dintre tradiție și modernitate, care se realizează în spațiul simbolismului, constituie un fenomen care merită o analiză aprofundată, care să deconstruiască corect dihotomia clasică. Am arătat că pictorii simboliști utilizează elemente specifice tradiției, de la tradiția în pictură a decorativismului bizantin, la elemente de folclor, conferindu-le însă un caracter modern, adică simbolist, care le înstrăinează în diferite grade de contextul specific, mergând până la esențialismul sculpturii brâncușiene, așa cum se reflectă, de pildă, în Pasărea măiastră. Un astfel de dialog între tradiția
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
elemente de folclor, conferindu-le însă un caracter modern, adică simbolist, care le înstrăinează în diferite grade de contextul specific, mergând până la esențialismul sculpturii brâncușiene, așa cum se reflectă, de pildă, în Pasărea măiastră. Un astfel de dialog între tradiția picturii bizantine, care include și o viziune ortodoxistă și tema favorită decadentismului, cea a lui diminutio capitis, o regăsim în pictura Ceciliei Cuțescu- Storck, așa cum Paciurea valorifică în sculptură tema himerei, a sfinxului, scoasă de sub incidența decadentismului pentru a dobândi o dimensiune
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu rămâne străină de apariția unui stil nou, modern, secesionist: Art-Nouveau, Modern Style, Jugendstil care rupe cu tradiția academică pentru a edifica un alt gen de artă decorativă, care nu se disociază radical de decorativismele tradiționale, spre exemplu al artei bizantine în pictura din sud-estul Europei sau cel al artei miceniene la Klimt. În cazul lui Gustav Klimt, se poate observa în ce măsură stilul Secession colaborează cu pictura de factură academică. La Klimt însă ies în evidență "abaterile" de la convențiile picturii de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
topoi-lor specifici, precum cel al femeii fatale, Salomeea, față de care pictorul manifestă o atenție deosebită, transformând-o într-o figură obsesivă a grației și a cruzimii, ci și prin aglomerarea decorativistă a detaliilor într-un amestec de arhitectură orientală și bizantină. Caracterizarea pe care i-o face Huysmans prin intermediul personajului său, estetul decadent Des Esseintes, în romanul În răspăr, dobândește semnificația unei încadrări de sensibilitate decadentă. Huysmans relevă caracterul "blasfemic" al operei lui Moreau și un sens secret al transcendenței prin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]