9,246 matches
-
început să se prăbușească. O dată a ciulit Stăpânul urechea. - Șase! a strigat scurt. 227 Companiile erau departe. Jandarmii trebuiau să treacă balta, și tot nu-i găseau. Gheorghe a răsturnat un ceaun cu apă peste focul mic și a împrăștiat cenușa cu piciorul lui desculț. Mînă-mică piti pirostriile și păturile în buruiana tânără. Au apucat potecile acoperite cu iarbă și s-au furișat la buza apei. Soldații atinseseră fundul. Se uitau. Întuneric beznă. Pungașii au intrat în apa rece, care le
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a privit în toate părțile. Jos, văzu fundul și malul celălalt. De aici puteai cuprinde toată groapa fără să fii zărit. În spate erau alte scobituri, pentru coborât, acoperite de iarbă. Veta îi arătă urmele unui foc stins mai demult. Cenușa era spulberată și alături mai rămăseseră câteva surcele. - Aici se ascund uneori hoții Cuțaridei, îi spuse în șoapte, da să nu spui la nimeni, că, dacă se află, or să vină să ne omoare, ai înțeles? Procopie o privi mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu era vulgar. De la dandy la dandy, onoarea rămânea intactă. Brummell se Îmbrăcă sobru și chiar În aceeași seară apăru la operă. A fost ca pasărea Phoenix pe rug, ba mai frumos Încă, deoarece simțea că n-o să renască din cenușă. Văzându-l, cine ar fi spus că e un om zdrobit? După spectacol a luat o diligență. Pe 17 era la Dover, iar În 18 părăsea Anglia. Câteva zile de la această plecare se vindea by auction și din ordinul prefectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
iar când Încetează de a mai fi, Îi poți semnala rezultatele. Însă, dacă aceste roade sunt aidoma fenomenului care le-a dat naștere și dacă nu mai durează un timp, povestea lor nu mai poate fi depănată. Regăsim Herculanumul sub cenușă; dar câțiva ani scurși peste moravurile unei societăți o Îngroapă mai bine decât orice pulbere vulcanică. Memoriile, istoria acestor moravuri nu sunt decât aproximări 2. Așadar, nu vom regăsi societatea engleză a epocii lui Brummell așa cum s-ar cuveni: intactă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nu era vulgar. De la dandy la dandy, onoarea rămânea intactă. Brummell se Îmbrăcă sobru și chiar În aceeași seară apăru la operă. A fost ca pasărea Phoenix pe rug, ba mai frumos Încă, deoarece simțea că n-o să renască din cenușă. Văzându-l, cine ar fi spus că e un om zdrobit? După spectacol a luat o diligență. Pe 17 era la Dover, iar În 18 părăsea Anglia. Câteva zile de la această plecare se vindea by auction* și din ordinul prefectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
bici, iar mâna îi căzu pe spatele meu într-o vajnică palmă amicală. Râzând la rându-i, Guicciardini trecu imediat la evenimentele zilei: — Tocmai am primit un curier de cea mai mare importanță. Regele Francisc va părăsi Spania înainte de Miercurea Cenușii 1. S-a pornit o discuție în cursul căreia Giovanni și cu mine am prezentat, destul de timid, argumente în favoarea unei înțelegeri cu Carol Quintul. A fost în zadar. Papa se afla total sub înrâurirea prietenului meu Guicciardini, care-l convinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
PARASCHIV (Lăsându-se în brațele lui MACABEUS, chinuit, amețit, înfricoșat, în transă lentă.): Da... da... MACABEUS: Când o fi să te împuște să mă chemi... PARASCHIV: Am văzut focul... (Îl privește în ochi, ca un vițel.) Zău... Era plin de cenușă... MACABEUS (Îi trece mâna prin păr, îl scarpină ușor.): Taci, taci... Dă-i în mă-sa! PARASCHIV (Scâncind.): Eu... eu... eu... eu... eu... eu... hâ... MACABEUS: Taci... Stai așa... stai... Vrei să te caut de pureci? PARASCHIV: Da. MACABEUS: Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o să-l mai repet! Profesorul Adam se enervase. Rău. M-am grăbit să-i cer scuze pentru Întrerupere - făcusem o greșeală neținându-mi gura, nu se va mai repeta, putea să fie sigur de asta... În timp ce-mi puneam cenușă-n cap cu toată convingerea de care eram În stare, mă Întrebam nedumerit În gând ce naiba putuse să-l supere atât de tare. În fond, dacă cineva greșise, nu eu eram acela, eu nu făcusem altceva decât să-i semnalez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Va cer scuze, a fost fără intenție. Puneți-o pe seama obiceiului prost al femeilor de a vorbi mai mult decât trebuie. Astea suntem, ce vreți? Doamna Sonia Anderson mă cam lua peste picior, dacă interpretam eu corect ipocrita autodeșertare de cenușă În falnica-i coafură blondă. Vorba vine falnică; era tunsă scurt și avea un cap de păpușă de porțelan, candidă și fragilă. - Nu vă plac foarte mult femeile vorbărețe, nu-i așa? Le tratați cu suavă condescendență misogină, convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
deosebit, care nu are nimic omenesc și nici cosmic, și care-i dă omului sentimentul nimicniciei sale, făcîndu-l să simtă că "nu este decât o făptură" și, ca să folosim cuvintele lui Avraam când i se adresa Domnului, doar "pulbere și cenușă" (Facerea, 18, 27)*. Sacrul se manifestă întotdeauna ca o realitate de un ordin complet diferit de realitățile "naturale". Limbajul nu poate reda decât în chip naiv noțiunile de tremendum, majestas, mysterium fascinans, recurgând la termeni preluați din domeniul natural sau
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
te pun în Pămînt", stă scris în Atharva Veda (XVIII, IV, 48). "Carnea și oasele să se întoarcă din nou în Pămînt", se rostește în timpul ceremoniilor funerare din China. Apoi, la romani, inscripțiile de pe morminte dovedesc teama ca nu cumva cenușa să fie îngropată în altă parte și mai ales bucuria de a ști că această cenușă s-a întors în patrie: hic natus hic situs est (CXLIX, V, 5595: Aici s-a născut, aici odihnește"); hic situs est patriae (viii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se întoarcă din nou în Pămînt", se rostește în timpul ceremoniilor funerare din China. Apoi, la romani, inscripțiile de pe morminte dovedesc teama ca nu cumva cenușa să fie îngropată în altă parte și mai ales bucuria de a ști că această cenușă s-a întors în patrie: hic natus hic situs est (CXLIX, V, 5595: Aici s-a născut, aici odihnește"); hic situs est patriae (viii, 2885); hic quo natus fuerat optans erat illo reverti (V, 1703: Aici unde s-a născut
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
din timpul acelor lecturi era modelul de arlechin al geamurilor colorate inserate Într-un cadru văruit de ambele părți ale verandei. Privită prin aceste sticle magice, grădina părea ciudat de Încremenită și izolată. Dacă priveai prin sticla albastră, nisipul devenea cenușă, iar pe cerul tropical Înotau copaci ca de cerneală. Galbenul crea o lume de chihlimbar În infuzia de ceai foarte tare a razelor de soare. Roșul făcea frunzișul să picure stropi de Întuneric rubiniu pe o cărare roz. Verdele Îmbiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
știu doar că nu am făcut decât să mai sporesc și eu Biblioteca, trimițându-i un nou volum. Prezența cărții mele în vitrină îmi adeverește doar că am reușit să rup textului câteva pagini pe care le-am distrus definitiv. Cenușa lor se cheamă carte. Un fragment din text distrus, mistuit de nu știu ce ciudată pornire. Scriind, publicând, nu sporești textul, ci doar îl crâmpoțești, îi furi câteva pagini, îl umpli de găuri prin care cei ce-ți citesc cărțile cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-și viețile, crezând că din jertfa lor va răsări o Lume mai dreaptă. Nu a răsărit și nu mai răsare. Odată pângărite viețile, visurile, gândurile nu mai au cum să renască. Nu mai există renaștere. Doar repetare, veșnică repetare, până la cenușă... Așa cum a fost timpul turnătorilor, avem acum timpul vidanjorilor. Timp al răscolitorilor în scârnă, care-și fac un merit justițiar din a readuce în lumină mâzga și puroiul de altădată. Din textul grozav al turnătorilor de odinioară ei încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cele din urmă, marea Îi mai dăruia În zori roua bogată care Îi acoperea ogoarele. Din prima lui ședere În Insulele Canare, pe vremea cînd era copil, Învățase să lucreze pămîntul ca mulți dintre cei născuți acolo, care-și acopereau cu cenușă vulcanică teritoriile, iar aceasta absorbea umezeala, o transmitea solului și slujea totodată drept izolator Între pămîntul de-acum umed și arșița zilei. Obținea astfel, aproape fără apă, recolte acceptabile de roșii, lubenițe, ceapă și pepeni galbeni, care Împreună cu plantațiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
reprezentau și nici nu aveau să reprezinte vreodată nimic În fața unei asemenea demonstrații de forță. În zori, pămîntul se odihni, liniștit după nebuna noapte de orgie, dar soarele nu reuși să-și deschidă drum prin perdeaua deasă de fum și cenușă, iar zgomotului asurzitor și feeriei de culori le urmă o liniște plumburie, care duhnea a sulf și amoniac, făcînd aerul, care acolo era de obicei limpede și transparent, de nerespirat. O oră mai tîrziu Începură să cadă din cer păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
urmă, culmea zidului de stîncă. Coborî cu nemăsurată prudență pînă la intrarea În peștera lui și Își contemplă Întristat „căminul”, singurul pe care-l avusese vreodată și pe care focul și apa Îl prechimbaseră Într-un talmeș-balmeș de mizerie și cenușă. Jumătate dintre cărțile sale și aproape toate alimentele fuseseră distruse definitiv, praful de pușcă nu se mai putea folosi, iar din frumoasa saltea a căpitanului de pe Madeleine nu mai rămăseseră decît cîteva fîșii amărîte. Se așeză pe pragul de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de frică și tristețe, și așteptară Împreună, tăcuți, ca, preschimbată Într-o singură flacără halucinantă, María Alejandra să fie Înghițită de apă, scoțînd scîntei, scrîșnind și lamentîndu-se, Înainte de a se pierde pentru totdeauna În adîncuri. Prin văzduh pluteau funigei de cenușă, și un miros fetid a grăsime de balenă și de carne pîrlită Începu să se Împrăștie deasupra apelor, pentru a ajunge, În cele din urmă, În cel mai Îndepărtat colț al insulei solitare. În zori, cîteva scînduri, catargul central, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
picioare nici un pom fructifer, nici un șanț de apă, ba chiar și pămîntul din zonele cultivate fusese spulberat În cele patru zări. Uneltele lui dispăruseră și ele, și tot ce ar fi putut arde se transformase deja Într-o moviliță de cenușă. Încă o dată Își bătuseră joc de el cu cruzime și trebuia să pornească de la zero, dar era conștient de faptul că acum lucrurile deveniseră și mai dificile, pentru că În curînd Adventurer avea să răspîndească În porturile din Pacific vestea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu o aversiune specială, ca și cum ar fi fost vorba despre un experiment În care ar fi Încercat să verifice pînă la ce punct poate fi chinuit un om fără a ajunge să-l distrugi. Stînd pe vine În fața grămăjoarei de cenușă care mai rămăsese din bunurile sale, admise că, fără Îndoială, știuseră să-și aleagă bine victima, căci el, iguana Oberlus, avea să lupte În continuare, chiar dacă l-ar fi pus la pămînt de o mie de ori. Fără Îndoială, căutaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Oberlus rîse la rîndul lui: - Cine ar fi vrut să mă ispitească pe mine, cu fața asta? schimbă tonul. Nici măcar efeminații n-au vrut să aibă de-a face cu mine - făcu o pauză, În care răscoli cu un băț cenușa cărților. Știai că niciodată n-am reușit să vorbesc cu cineva mai mult de cinci minute? Nimeni nu părea să aibă nimic să-mi spună, niciodată - clătină din cap ca și cum și-ar fi renegat propriul trecut. Să ceri puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care se vedea cerul.”. Valențele purificatoare ale incendiului, dublate de schimbarea vremurilor și a generațiilor, contribuie, mai ales cele din urmă, la luarea hotărârii sătenilor de a ridica o nouă biserică, pe ruinele celei vechi, făcând-o să renască din cenușă, precum mitica Pasăre Phoenix. Hotărâre pornită din convingerea că „Biserica este comoara spirituală a unui sat, fără aceasta oamenii vor fi săraci și bolnavi sufletește.”. „Ploaia” - „poem” dedicat ploii și copilăriei evocată în deplina ei libertate și inocență. Povestirile comprimate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lui preferat, fie că era tata, fratele, rudă, prieten sau vecin. Când au sosit pompierii, au stins focul, care deja reușise să mistuie aproape tot. Ce a rămas din biserică? Zidurile înnegrite de fum, nici urmă de acoperiș, scrum și cenușă... O priveliște atât de jalnică, că scotea lacrimi din ochii oamenilor credincioși, care erau adevărați iubitori de Dumnezeu. Ciorile negre, speriate, au privit și ele de prin pomii sau de pe acoperișurile caselor din apropiere, neînțelegând ce se petrecea. Doar o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fustele ca și cum n-ar fi vrut să deranjeze și să atingă pe nimeni. În dreptul vitrinei, trimise cu vârful pantofului cocoloșul de hârtie spre baie. Nimeni nu se uita la ea. Deschise ușa și împinse ghemotocul înăuntru. Arse biletul și aruncă cenușa în toaletă, răsuflând ușurată. " Încă o chestiune pe care ai rezolvat-o, draga mea! Degeaba te uiți în oglindă! Știu, părul tău ar avea grozavă nevoie de un pieptene, nu ți-ar strica nici un puf de pudră și doar o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]