8,340 matches
-
nor, care n-au ispitit nici o greime a păcatului; mai aleasă este, pentru că este fecioară mai nainte de naștere, fecioară în naștere, fecioară și după naștere; și este o adâncime nepricepută a bunătăților și o icoană însuflețită a frumuseților celor cerești. Este o grădină încuiată, din care au curs izvorul vieții, Hristos." CRONICARII MOLDOVENI Din pomelnicele de domnii ținute de către ctitoriile voievodale au ieșit prin ușoare dezvoltări și înfrumusețări retorice "letopisețele" slavone, care începeau cu un hronograf de la Facere ("Adam au
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ocările țâșnesc negre, într-o retorică gâlgâitoare, cu o ură așa de materială încît pamfletul devine un poem al mâniei. Eliade țintea către o Comedie divină ce avea să pună pe scenă "toate duhoarele infernale răsculîndu-se asupra genurilor și virtuților cerești", pe care de n-ar fi putut-o sfârși, aveau s-o continue discipolii săi spre satisfacția lui postumă: "Oasele mele vor tresări din mormânt la versurile lor, și sufletul meu plin de urgia divină va deveni muza lor inspiratoare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Golescu, cu caligrafii orientale, spre a place bătrînului: " Cu multă fiască plecăciune sărut mâinile d-tale, babacă. Mai întîi doresc a ști dacă mult scumpă mie sănătatea d-tale se află într-o deplină și fericită stare, ca să dau laudă cerescului împărat, din a căruia milă ne aflăm și noi sănătoși." Descripțiile sunt savant naive: " Îndată ce am trecut în Silezia și am lăsat Galiția, alt port, alte năravuri și altă idiomă de limbă ne-au vestit că nu mai eram în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
rece Și alta plimbi pe piano de moarte trist cântând. Într-un imn mistic, dedicat pianului, cântă la clavir (tablou grațios) un "arhanghel". Ah! cât de mult îmi place armonia cea lină Ce sânul tău produce, o, pianule divin! Frumos ceresc arhanghel! începe dar de cântă, Te pune-acum la piano și cântă în delir, Înalță sus la ceruri armonia-i cea sântă, Și inima-mi și suflet dintr-însa se inspir. Poetul avea noțiuni de estetică, și într-un articol, Principiele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
urmarea întrepătrunderii este tânjirea, senzația de evaporare. Poetul a băut dintr-un pahar divin și, îmbolnăvit, se simte ca un ciur prin găurile căruia ființa lui prefăcută în ceață se risipește: Domnul, Dumnezeul mare Mi-a umplut două pahare Din cerescul lui rachiu Scos din lună c-un burghiu. Și-n fiecare pahar A lăsat și-un drob de har. Amîndouă-s ale tale, Zise Domnul: Ia-le, bea-le. După ce m-a-mpărtășit Insul mi s-a risipit, L-am pierdut jur împrejur
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
decât cu prețul vieții uneia dintre soțiile sau surorile meșterilor. Toți se leagă cu jurământ să împlinească jertfa, dar singurul care nu trădează taina este Manole. În ziua sortită soția sa zorește spre locul blestemat. Deznădăjduit, Manole imploră sprijinul puterii cerești. Piedici de tot felul o fac pe Caplea să întârzie, dar nu reușesc s-o întoarcă din drum. Și, astfel, zidarii dau curs jurământului. Meșterul însuși participă la săvârșirea crudului ritual, menit să asigure durabilitate zidurilor. Terminată, biserica impresionează prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
mâinile acestuia sunt așa cum le descrie acest om; dar chiar dacă ar fi așa, eu știu că ele nu pot să estompeze forța și eficacitatea sacramentelor divine. Dimpotrivă, prin intermediul acestor mâini se revarsă asupra poporului lui Dumnezeu multe beneficii și haruri cerești. De aceea, eu le sărut din respect pentru ceea ce ele administrează și pentru autoritatea Aceluia pentru care le administrează». Pronunțând aceste cuvinte, îngenuncheat în fața acelui preot, îi sărută mâinile, punându-i în dificultate pe eretici și pe adepții lor care
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
lui Cristos, care pe cruce a făcut pocăință pentru noi și a pătimit pentru slăbiciunile noastre. Alții sunt capabili să se dedice meditației, să citească și să se roage, și cu aripile rațiunii și ale inteligenței se înalță la cele cerești. Aceștia pot fi comparați cu lăcustele, datorită saltului contemplației și a zborului, a experienței sublime de viață. Iar alții merg să predice și se angajează activ prin faptele lor pentru mântuirea aproapelui. Aceștia, deși lucrează cu mâinile lor după felul
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și a zborului, a experienței sublime de viață. Iar alții merg să predice și se angajează activ prin faptele lor pentru mântuirea aproapelui. Aceștia, deși lucrează cu mâinile lor după felul șopârlei, își stabilesc totuși locuința lor în palatele Regelui ceresc, menținându-și mereu inima în locuințele cerești și lucrând pentru a câștiga răsplata vieții veșnice (p. 115-116). (Descrie cu precizie viața franciscană, ca fuziune între contemplație și viața apostolică, și insistă în a sublinia ceea ce ea trebuie să fie, aducând
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
viață. Iar alții merg să predice și se angajează activ prin faptele lor pentru mântuirea aproapelui. Aceștia, deși lucrează cu mâinile lor după felul șopârlei, își stabilesc totuși locuința lor în palatele Regelui ceresc, menținându-și mereu inima în locuințele cerești și lucrând pentru a câștiga răsplata vieții veșnice (p. 115-116). (Descrie cu precizie viața franciscană, ca fuziune între contemplație și viața apostolică, și insistă în a sublinia ceea ce ea trebuie să fie, aducând un reproș ferm acelora care se arată
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
o socotesc dulce și suavă deși în realitate este atât de dură și amară». Cavalerul i-a răspuns cu multă înțelepciune: «Iubitorilor vieții adevărate și a gloriei veșnice viața noastră li se pare mult mai mizerabilă și stupidă. În comparație cu bogățiile cerești, ei socotesc palatele noastre, veșmintele și bogățiile pământești drept gunoaie (cf. Fil 3,8); iar faima noastră este pentru ei precum vântul și un nimic față de nespusa frumusețe și mărire a sfinților care este în ceruri. De fapt, așa cum aceștia
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
hoinăreau fără reguli precise, pregătindu-le o nouă regulă, dând astfel formă acelei mișcări informe, desemnându-l pe fericitul Francisc drept ministru și conducător. 2. Sub conducerea sa, numărul acestor frați minori a crescut în așa măsură, încât, grație puterii cerești, nu există cătun în lume, oricât de mic ar fi el, care să nu se bucure de venerabila lor prezență. Pe lângă multe alte lucruri, demne de menționat cu o nespusă admirație, oferite de el cu o devotată mărinimie spre a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și îmbrăcămintea, umblă desculți și dau tuturor un exemplu de umilință foarte mare. Duminica și în zilele de sărbătoare, ieșind afară din locuințele lor mici, predică Evanghelia Cuvântului în bisericile parohiale. Cu cât se arată mai profunzi în contemplarea lucrurilor cerești, cu atât rămân realmente dezlipiți de lucrurile acestei lumi și de plăcerile trupului. Nu păstrează cu ei alimente de niciun fel pentru ziua următoare, pentru ca sărăcia duhului, care domnește în inima lor, să fie vădită tuturor prin faptă și prin
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în puțin timp în întreaga lume. În zilele de sărbătoare, merg să predice Cuvântul Vieții prin satele și bisericile parohiale semănând multe virtuți printre mulțimile de țărani, aducându-i lui Dumnezeu roade îmbelșugate. Sămânța Cuvântului lui Dumnezeu și roua doctrinei cerești nu au semănat-o doar printre credincioși, ci ei s-au dus în țările păgâne și în cele ale sarazinilor unde au mărturisit adevărul, multora dintre ei fiindu-le dat să culeagă de acolo chiar și gloria martiriului. Lumea, auzind
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
674). 2. Sfântul Francisc de Assisi Sinteză liturgică a vieții Sfântului Francisc 6. În anul 1226, în ziua de 4 octombrie, sâmbătă, spre seară, Fericitul Francisc, întemeietorul și conducătorul Ordinului Fraților Minori, a trecut din această lume întunecată în împărăția cerească și a fost înmormântat într-o zi de duminică la Assisi, împodobit cu stigmatele lui Isus Cristos. Se împliniseră de-acum douăzeci de ani de la convertirea sa. Într-adevăr, își începuse noua sa viață în 1207, pe când Inocențiu al III
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Francisc, și am ascultat și învățat multe lucruri bune de la el (pp. 53-54). ...În anul 1231, în ziua de 14 iunie, într-o vineri, preafericitul părinte fratele Anton, originar din Spania, a murit și a trecut cu bucurie în lăcașurile cerești. A murit în orașul Padova, în care, prin mijlocirea sa, Cel Preaînalt i-a glorificat numele, într-o chilie din conventul fraților. El făcea parte din Ordinul Fraților Minori și fusese un însoțitor al Sfântului Francisc. Voi vorbi mai pe
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
puternică, asemenea unei trâmbițe răsunătoare sau a unui tunet puternic, ori a unor ape învolburate în vâltoarea unei cascade. Niciodată nu a spus un cuvânt necontrolat sau nesigur. Avea pregătit întotdeauna răspunsul la orice lucru. Spunea lucruri minunate despre curtea cerească, adică despre măreția paradisului, și lucruri teribile despre suferințele infernului. Era originar din provincia Provenza, de statură medie, cu un ten mai degrabă închis. Era un om spiritual în cel mai mare grad, așa încât puteai să crezi că vezi un
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în mod spiritual din pământul său, din neamul său și din casa tatălui său, pentru a merge în pământul pe care Domnul i-l arătase (Gen 12,1) prin divina sa inspirație. Pentru a alerga mai repede spre răsplata vocației cerești (cf. Fil 3,14) și pentru a putea intra mai ușor pe ușa cea strâmtă (Mt 7,15), a renunțat la bagajul bogățiilor pământești, conformându-se Celui care, din bogat ce era s-a făcut sărac pentru noi, le-a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și a înviat pentru îndreptățirea noastră (Rom 4,25), pentru ca să nu mai slujim păcatului (Rom 6,6) în nici un fel. Doborând și viciile (cf. Ef 6,12), s-a angajat cu bărbăție în lupta împotriva lumii, a trupului și puterilor cerești, și renunțând la soție, la casa de la țară și la boi (cf. Lc 14,15-20), pe care îi ținea deoparte pentru invitații de la marea cină, la fel ca Iacob s-a ridicat (cf. Gen 35,1-11) la porunca Domnului și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în îmbrățișarea unicei Rahele (cf. Gen 29,15-30), adică în contemplație, frumoasă dar sterilă, a coborât la casa interzisă a Liei, pentru a conduce turma bogată în miei gemeni în mijlocul deșertului să caute pășuni de viață, pentru ca acolo, unde mana cerească este hrană pentru cei care s-au despărțit de zgomotul lumii, aruncând sămânța cu multe lacrimi (cf. Ps 125,6), să poată aduna cu bucurie snopi pentru grânarul veșniciei, el care a fost destinat să se numere printre principii poporului
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
înscriem spre venerarea meritată în cartea sfinților. 9. Stabilim ca Biserica universală să celebreze cu devoțiune și solemnitate nașterea sa la cer, în ziua de 4 octombrie, adică ziua în care, eliberat din temnița trupului, s-a urcat în împărăția cerească. 10. Vă rugăm, așadar, pe voi toți, vă povățuim și vă îndemnăm în Domnul, comunicându-vă prin această scriere apostolică, ca în ziua amintită să vă rugați cu fervoare și bucurie laudele divine în amintirea sa și să implorați cu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Maximus 180. În anul 14 d.H., Ovidiu îi scrie lui L. Iunius Gallius în epistola IV, XI pentru a-l consola pentru moartea soției. Amintindu-și că Gallius i-a alinat cu propriile lacrimi rănile provocate poetului de o lance cerească, la început, sulmonezul își cere scuze că nu i-a scris numele în versurile sale (anterioare). La durerea de a fi pierdut un prieten, Gallius a adăugat-o în curând pe aceea de a-și fi pierdut soția. Ovidiu îi
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și al esteticienilor kantieni. Iată În propozițiile lui tremurătoare și Împiedicate exprimarea acestui gînd: „CÎnd voi zice frumusețe, Voi și suflet cu blîndețe, Cu simțiri, cu isteciune Depărtat de-nșelăciune.” (s.n.) Frumusețea desăvîrșită, divină („care poate să numească / fitecine și cerească”) are, după acest improvizat filozof al erosului, menirea să „mîngîie”, să Îndulcească o vedere omenească și să sporească plăcerea privitorului. Faptul nu este posibil dacă cele trei elemente (apa, verdeața și frumusețea) nu sînt Împreună: „Tot un fel sînt trele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pentru care punctul de plecare este haosul („la originea lumii după Hugo, și la originea propriei creații verbale [...] se plasează o figură cu un statut În mod vizibil oniric: haosul”, Jean Pierre Richard), În imaginarul heliadesc la Început este ordinea cerească, armonia elementelor, „angelica tărie”. Peste ea stăpînește divina providență Înconjurată de legiunile de Îngeri. LÎngă Pater (Dumnezeu) stă Fiul, iar lîngă ei se află spirite, geniuri, miniștrii lui Dumnezeu, angeli miriade care, toți, glorifică forța verbului: „Cerești, eterii trombe În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Început este ordinea cerească, armonia elementelor, „angelica tărie”. Peste ea stăpînește divina providență Înconjurată de legiunile de Îngeri. LÎngă Pater (Dumnezeu) stă Fiul, iar lîngă ei se află spirite, geniuri, miniștrii lui Dumnezeu, angeli miriade care, toți, glorifică forța verbului: „Cerești, eterii trombe În spațiuri răsună, Puteri, tării de angeli svol răpezi, lin se pun; În giuru-Omnipotenței miniștrii toți s-adună, Atenți În tot amorul, ascultă, se supun. Văd toți pe Fiul gloriei l-a Patrelui său dreaptă Și cunoscut se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]